Plante toxice din jurul nostru și cum ne pot afecta

Majoritatea substanțelor otrăvitoare provin de la nivelul plantelor care, prin acțiunea genotoxică, hepatotoxică şi fototoxică, pot duce la decesul persoanei care intră în contact cu ele timp îndelungat.

Intoxicația cu astfel de plante se realizează deseori pe cale digestivă şi mai rar prin atingere sau pe cale respiratorie.

Unele plante sunt toxice în întregime, iar alte plante pot avea doar anumite porțiuni toxice.

Anumite plante care dețin în componență substanțe toxice pot deveni comestibile prin fierbere.

Majoritatea plantelor toxice determină tulburări digestive, diminuarea acuității vizuale şi auditive (care poate duce la cecitate şi surditate), vedere colorată, apnee şi stop cardio-respirator.

Asemenea efectelor negative asupra organismului pe care le au medicamentele atunci când sunt administrate în mod necorespunzător sau când nu este necesar, şi plantele medicinale utilizate în exces pot avea reacții secundare negative, unele fiind chiar letale. [1], [2], [3]

În continuare, vom prezenta cel mai frecvent utilizate plante şi efectele toxice pe care acestea le pot avea asupra organismului, în condițiile în care sunt utilizate în exces:

• Mărul lupului utilizată în exces poate determina apariția sindromului dispeptic, cu diaree severă care poate duce până la deshidratare, grețuri şi vărsături.
• Administrarea excesivă a ruscuței de primăvară poate duce la apariția unor tulburări severe de ritm cardiac, asociate riscului crescut de apariție a stopului cardiac.
• Arnica utilizată în mod abuziv poate determina sindrom dispeptic (cu diaree severă, grețuri şi vărsături), hemoragii, amețeli, asfixie şi paralizie.
• Semințele de castan sălbatic pot determina cefalee intensă, febră, agitație şi paralizie a feței.
• Spânzul utilizat în mod excesiv poate determina hipersalivație, sialoree, diaree severă, sughiț, amețeli, tremurături, dureri abdominale colicative, bradicardie, somnolență, convulsii, tulburări respiratorii şi deces prin stop cardio-respirator.
• Utilizarea excesivă a degețelului roşu poate duce la apariția tulburărilor de ritm cardiac, a fibrilației ventriculare (asociată riscului crescut de stop cardiac), grețuri, vărsături, convulsii, delir, comă şi deces.
• Sunătoarea poate avea efect fotosensibilizant asupra tegumentelor.
• Socul utilizat în mod abuziv poate determina eritem, iritații ale pielii, diaree, grețuri şi vărsături.
• Ienupărul administrat excesiv poate irita mucoasa tractului urinar şi poate determina apariția infecțiilor urinare.
• Lăcrămioara utilizată în cantități crescute determină dureri abdominale colicative, hipotensiune arterială, tahicardie, spasme musculare localizate cu predominanță la nivelul tractului respirator, delir, comă şi deces.
• Ricinul adminisrat în doze mari produce febră, spasme musculare, grețuri, vărsături, hepatită, infecții gastrice însoțite de hemoragie, colaps cardio-circulator, nefrite.
• Mătrăguna utilizată în mod excesiv poate determina sete intensă, uscarea gurii şi a mucoasei faringiene, bucurie exagerată, furie, cefalee, slăbiciune musculară, tahicardie, tahipnee, halucinații, delir, pierderea cunoştinței, comă şi deces.
• Vâscul administrat în mod abuziv poate determina tulburări de ritm cardiac, cu risc crescut de stop cardiac şi paralizie cerebrală.
• Azaleea este o plantă de cameră a cărei frunze conțin cantități crescute de substanțe toxice care pot determina tulburări de ritm cardiac asociate riscului crescut de stop cardiac.
• Primula determină în perioada înfloririi substanțe toxice care ot determina amețeli, grețuri şi reacții alergice (cutanate şi respiratorii).
• Echinopsis este o plantă de apartament în componența căreia se află substanțe toxice în cantități crescute, care pot determina halucinații şi paralizia sistemului nervos central.
• Rostopasca utilizată în mod abuziv poate determina senzație excesivă de sete, amețeli, convulsii, vărsături, uscăciunea gurii, înroşirea pielii, dilatarea pupilelor, tahicardie, reacții psihomotorii anormale, halucinații.
• Tătăneasa administrată în cantități mari poate produce paralizie a sistemului nervos central şi leziuni hepatice ireversibile.
• Pelinul administrat excesiv determină tremurături, stupoare, convulsii, comă şi deces.
• Vâscul utilizat în cantități mari are efect toxic asupra cordului şi a aparatului respirator, intoxicația cu vâsc putându-se solda cu stop cardio-respirator.
• Bostanul şi dovleceii consumați timp îndelungat pot determina inflamarea amigdalelor şi furunculoză.
• Fasolea consumată în exces poate determina periostită dentară, dureri ale membrelor inferioare, hipoglicemie, enterită hemoragică şi afectarea vederii. Aceste efecte toxice sunt datorate fasinei, o toxină prezentă în componența boabelor de fasole.
• Menta utilizată în mod excesiv poate avea efect contraceptiv.
• Mărarul consumat timp îndelungat poate determina scăderea acuității vizuale, scăderea libidoului şi impotență în rândul bărbaților.
• Morcovul prezintă în componența sa o substanță toxică, care în rândul persoanelor fumătoare poate favoriza apariția bolilor neoplazice.
• Nucile utilizate în cantități crescute pot produce spasme la nivelul vaselor de sânge ale creierului, constipație şi cefalee.
• Rodiile consumate în cantități excesive au efect iritativ asupra mucoasei gastrice, pot determina alterarea smalțului dentar, amețeli, slăbiciune musculară şi crampe musculare.
• Sfecla roşie consumată în cantități crescute determină apariția spasmelor la nivelul musculaturii aflate în componența vaselor de sânge şi poate avea efect hipertensiv.
• Usturoiul utilizat în doze mari timp îndelungat poate produce deprimarea respirației, vărsături, diaree şi iritarea mucoasei tractului gastro-intestinal.
• Ingestia unor cantități crescute de aloe vera neprelucrată poate produce amețeli, erupții cutanate, diaree şi colorarea urinei în roşu.
• Leandrul poate determina iritația mucoasei intestinale, dureri violente, afectarea circulației sangvine, frisoane, afectarea cordului, accident vascular cerebral, comă şi deces.
• Conform datelor din literatura de specialitate, consumarea în cantități crescute, timp îndelungat, a semințelor de diferite feluri, poate determina apariția leucoreei abundente. [1], [2], [3]