Efectele adverse ale antibioticelor - ce trebuie să știi

Efectele adverse ale antibioticelor - ce trebuie să știi

©

Autor:

Efectele adverse ale antibioticelor - ce trebuie să știi

Ca orice alt medicament și antibioticele prezintă diverse reacții adverse, iar unele clase au un potențial mai mare de a le genera, precum și o toleranță la administrare ceva mai diminuată.

 

Când vorbim de reacÈ›ii de hipersensibilitate, vorbim practic de reacÈ›ii de ordin imunologic la o anumită clasă de medicamente sau la un anumit medicament. Există multe tipuri de reacÈ›ii de hipersensibilitate, pe lângă reacÈ›iile adverse clasice (1).

 

Efecte adverse ale antibioticelor

ReacÈ›iile imediate sunt definite ca reacÈ›ii care apar în prima oră de la administrarea primei doze, dar ele pot să apară È™i la câteva ore mai târziu în practica curentă, mai ales când vorbim despre administrare orală sau concomitent cu alte medicamente care pot să scadă absorbÈ›ia respectivului antibiotic. Cele mai frecvente semne È™i simptome ale reacÈ›iilor imediate sunt (1):

  • urticarie
  • prurit
  • flushing
  • angioedem la nivelul feÈ›ei, extremităților, È›esuturilor de la nivelul laringelui (care conduc la apariÈ›ia stridorului, de exemplu)
  • wheezing
  • greață, crampe abdominale, diaree (cele mai clasice)
  • hipotensiune È™i chiar È™oc (mai rar)

 

Din punct de vedere fiziopatologic este vorba despre formarea de imunoglobuline E (IgE) împotriva medicamentului respectiv, care pot activa mastocitele È™i bazofilele în prezenÈ›a acestuia. Alte medicamente pot să cauzeze reacÈ›ii imediate prin activarea directă sau indirectă a mastocitelor È™i bazofilelor, fără prezenÈ›a IgE specifice. Testele cutanate sunt esenÈ›iale în a prezice cine va dezvolta aceste tipuri de reacÈ›ii (1).

 

ReacÈ›iile întârziate apar È™i la câteva zile de la prima doză iar cele mai frecvente sunt reprezentate de exantem de tip maculopapular sau morbiliform (erupÈ›ii la nivel cutanat eritematoase). Există È™i anumite tipuri de reacÈ›ii întârziate periculoase, dar rare, precum sindromul Stevens-Johnsons, necroliza toxică epidermală, eozinofilie cu simptome la nivel sistemic sau sindromul de hipersensibilitate indus medicamentos. (1)

 

Reacțiile adverse cele mai frecvente și mai ușoare sunt reprezentate de urticarie, greață, diaree și diverse infecții fungice.

 

Istoricul pacientului

Este foarte important atunci când dorim să prezicem ce potenÈ›iale reacÈ›ii adverse pot să apară È™i eventual oferă posibilitatea alegerii unei alte clase de antibiotice cu aceaÈ™i potență, dar cu un risc mai diminuat de reacÈ›ii de hipersensibilitate (1).

 

Există foarte mulÈ›i pacienÈ›i etichetaÈ›i ca fiind alergici la un anumit medicament sau antibiotic, dar după o anamneză amănunÈ›ită se certifică faptul că aceÈ™tia au experimentat de fapt reacÈ›ii adverse uzuale, de ordin non-alergic. Cele mai frecvente exemple sunt reprezentate de efectele adverse la nivel gastrointestinal în momentul administrării de macrolide È™i tetracicline sau fotosensibilitatea în cazul tetraciclinelor (1).

 

Trimiterea către un specialist alergolog este necesară în următoarele situaÈ›ii (1):

  • pacientul prezintă reacÈ›ii adverse la numeroase antibiotice iar opÈ›iunile de tratament devin din ce în ce mai limitate
  • pacientul a prezentat o reacÈ›ie amenințătoare de viață la un anumit antibiotic È™i este necesară consilierea în vederea preîntâmpinării unei astfel de reacÈ›ii în viitor È™i chiar evitarea reexpunerii la acelaÈ™i antibiotic precum È™i ce antibiotice sunt sigure din punct de vedere al administrării È™i rutei de administrare în aceste cazuri
  • pacientul trebuie să urmeze un tratament în viitor cu un anumit antibiotic din cauza patologiilor subiacente iar o alternativă terapeutică mai bună sau suficient de bună nu se poate identifica

 

Antibioticele beta-lactamice

Sunt cele mai prescrise antibiotice în practica medicală, denumite astfel datorită unor caracteristici structurale comune (inelul beta-lactamic) È™i includ (2):

  • peniciline
  • cefalosporine
  • cefamicine
  • carbapenemi
  • monobactami
  • inhibitori de beta-lactamaze

 

ReacÈ›iile adverse întâlnite în cadrul administrării acestora pot fi mediate prin IgE È™i sunt reprezentate de (2):

  • prurit, urticarie, flushing
  • angioedem, wheezing, edem la nivel laringian
  • anafilaxie, hipotensiune


Simptomele apar de obicei în cateva ore de la administrare sau chiar în câteva minute. Dacă este primul contact cu medicamentul, reacÈ›iile de acest ordin pot să apară uneori în ultimele zile de tratament È™i să se amplifice considerabil.

 

Boala serului - o reacÈ›ie alergică de tip întârziat, caracterizată prin apariÈ›ia febrei, urticariei, adenopatiilor, artritei È™i ocazional chiar a glomerulonefritei (inflamaÈ›ia glomerulilor renali). Se formează complexe imune circulante. A fost raportată la toate clasele de antibiotice beta-lactamice (2).

 

Din punct de vedere dermatologic, cea mai frecventă formă de erupÈ›ie la nivel cutanat este reprezentată de rashul de tip morbiliform (pete punctiforme, roÈ™ii, congestive, care seamănă cu rujeola). O altă formă este reprezentată de eritemul multiform - erupÈ›ie acută caracterizată prin apariÈ›ia de leziuni la nivelul pielii „în È›intă” iar diagnosticul este stabilit histopatologic. Dacă reacÈ›ia se extinde È™i la nivelul mucoaselor, putem vorbi despre sindromul Stevens-Johnson (2).

 

Angeita de hipersensibilitate este o vasculită a vaselor mici, care implică vasele din piele și conduce spre apariția unei purpure palpabile (2).

De asemenea, antibioticele beta-lactamice pot cauza și fotosensibilitate.

 

ReacÈ›iile adverse ale acestor antibiotice sunt în strictă concordanță È™i cu doza utilizată. Dacă la dozele uzuale pacienÈ›ii pot să nu prezinte reacÈ›ii adverse sau să prezinte reacÈ›ii minimale, obiÈ™nuite, la doze mari aceÈ™tia pot să prezinte chiar reacÈ›ii adverse de ordin neurologic- somnolență, stupor, hiperreflexie, mioclonii, crize epileptice, mai ales în situaÈ›iile care aduc necesitatea unei terapii antimicrobiene high-dose (de exemplu, peste 20 milioane unități/zi de penicilină; alte clase care pot fi responsabile de aceste tipuri de reacÈ›ii adverse sunt cefalosporinele, imipenem). Dacă se asociază È™i insuficiență renală, riscul apariÈ›iei unor reacÈ›ii adverse mai ample creÈ™te (2).

 

La nivel gastrointestinal, diareea este o complicaÈ›ie frecventă nespecifică, mai ales în cazul ampicilinei sau amoxicilinei; bineînÈ›eles, antibioterapia predispune în general la apariÈ›ia colitei cu C. difficile (2) .

În ceea ce priveÈ™te reacÈ›iile adverse la nivel hepatic, oxacilina È™i nafcilina pot să fie responsabile de apariÈ›ia unei hepatite de hipersensibilitate însoÈ›ită de rash, febră, eozinofilie, dar în general la doze mai mari decât cele uzuale (2).

 

Macrolidele

ReacÈ›iile de ordin alergic în ceea ce priveÈ™te macrolidele sunt mult mai puÈ›in frecvente comparativ cu beta-lactamii, sulfonamidele sau cu fluorochinolonele (1), (3).

Majoritatea reacțiilor adverse la nivelul pielii sunt reprezentate de un exantem maculopapular.

 

ReacÈ›ii adverse de ordin non-alergic sunt reprezentate de reacÈ›iile clasice la nivel gastrointestinal (greață, vărsături, diaree, dureri abdominale- în general stimulează destul de mult motilitatea la nivel intestinal), hepatotoxicitate (azitromicina- alterări ale nivelelor transaminazelor hepatice, hepatită, icter colestatic, etc.) È™i de prelungirea intervalului QT (ECG) sau alte evenimente cardiovasculare (3).

 

Aminoglicozidele

Sunt antibiotice bine tolerate în general, iar principalele reacÈ›ii adverse non-alergice sunt reprezentate de nefrotoxicitate- în majoritatea cazurilor reversibilă È™i ototoxicitate: leziuni la nivel vestibular- manifestate prin vertij, dezechilibrare (instabilitate posturală), greață, vărsături, ataxie È™i la nivel cohlear- manifestate prin tinitus È™i pierderea auzului. DeÈ™i în anumite cazuri ototoxicitatea poate fi temporară, uneori devine ireversibilă, de aceea este indicată monitorizarea nivelelor serice È™i administrarea de agenÈ›i cu efect protector precum N-acetilcisteina (1), (4).

 

În ceea ce priveÈ™te reacÈ›iile adverse de ordin alergic, aminoglicozidele nu sunt o clasă de antibiotice care să prezinte aceste tipuri de reacÈ›ii în mod frecvent. TotuÈ™i, atunci când se administrează topic, poate să apară dermatita de contact- de exemplu în cazul administrării topice de neomicină (1), (4).

 

Tetraciclinele

Principalul efect advers de ordin non-alergic este reprezentat de fotosensibilitate; de asemenea, unele tetracicline pot genera reacÈ›ii adverse ample la nivel gastrointestinal precum greață È™i vărsături (doxiciclina), ceea ce le transformă într-o clasă cu tolerabilitate diminuată (1).

 

Derivați de imidazol

Metronidazolul face parte din această clasă și prezintă similarități structurale cu clotrimazolul, ketoconazolul, miconazolul, albendazolul (1).

 

Cele mai frecvente reacÈ›ii adverse asociate cu metronidazolul sunt la nivel gastrointestinal- greață, anorexie, vărsături, diaree, dureri abdominale, constipaÈ›ie. De asemenea, poate să apară un gust metalic neplăcut mai ales în cazul administrării sistemice (5).

 

Reacțiile de ordin alergic pot să includă urticarie, erupții eritematoase, flushing, bronhospasm și chiar boala serului (5).

 

Cele mai importante sunt reacÈ›iile de tip disulfiram - mai ales în cazul consumului concomitent de alcool (de aceea este contraindicat consumul de alcool atunci când se administrează acest medicament), fie că vorbim de administrarea metronidazolului topic (de exemplu la nivel intravaginal) fie că vorbim despre administrare orală. Se manifestă prin flushing, tahicardie, palpitaÈ›ii, greață, vărsături iar severitatea manifestărilor se poate amplifica considerabil (5).

 

ReacÈ›iile adverse sunt în general diverse È™i se corelează cu anumite caracteristici de ordin individual, iar uneori doza dictează È™i amploarea acestora. Consensul recent în ceea ce priveÈ™te administrarea antibioticelor s-a optimizat, dorindu-se utilizarea unor regimuri cât mai È›intite È™i cât mai scurte, căutându-se mereu alternative la opÈ›iunile clasice tocmai pentru că s-a atins concluzia că regimurile mai scurte È™i cu aceeaÈ™i eficiență dovedită sunt mult mai benefice atât în ceea ce priveÈ™te diminuarea riscului de reacÈ›ii adverse cât È™i rezistenÈ›a la antibiotice (6), (7).


Data actualizare: 05-10-2021 | creare: 05-10-2021 | Vizite: 5951
Bibliografie
1. Roland Solensky, MD. Hypersensitivity reactions to macrolides, aminoglycosides, tetracyclines, clindamycin, and metronidazole. s.l. : UpToDate Inc.; www.uptodate.com
2. Alyssa R Letourneau, MD. Beta-lactam antibiotics: Mechanisms of action and resistance and adverse effects. s.l. : UpToDate Inc.; www.uptodate.com
3. Amy L Graziani, PharmD. Azithromycin and clarithromycin. s.l. : UpToDate Inc.; www.uptodate.com
4. Richard H Drew, PharmD, MS, FCCP, FIDP. Aminoglycosides. s.l. : UpToDate Inc.; www.uptodate.com
5. Melissa Johnson, PharmD. Metronidazole: An overview. s.l. : UpToDate Inc.; www.uptodate.com
6. Haelle, Tara. New Guidelines on Antibiotic Prescribing Focus on Shorter Courses. s.l. : Medscape/https://www.medscape.com/viewarticle/948754
7. Patient education: What you should know about antibiotics (The Basics). s.l. : UpToDate Inc.; www.uptodate.com
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Antibioticele comune ar putea cauza confuzie mentală temporară
  • Tratamentul pentru infecÈ›iile rezistente la antibiotice ar putea fi deja existent pe piață
  • Antibioticele ar putea afecta sistemul imunitar È™i dezvoltarea neuronilor
  •