Educarea în fibrilația atrială - datoria medicului de azi, bunăstarea pacientului de mâine

În ciuda numeroaselor progrese efectuate în tratarea fibrilației atriale, aceasta rămâne și la ora actuală cea mai frecventă aritmie cardiacă. La nivel global, în 2016, au fost raportate 43,6 milioane de cazuri, cu o tendință de creștere continuă a prevalenței în ultimele două decenii. (1)

Impactul negativ al bolii nu derivă numai din incidența crescută per se, cât mai ales din afectarea calității vieții, fie pe fondul simptomelor persistente, uneori invalidante, fie în contextul complicațiilor severe precum accidentul vascular cerebral sau insuficiența cardiacă. Din acest punct de vedere, datele statistice sunt îngrijorătoare:

• o treime din accidentele vasculare cerebrale ischemice se datorează fibrilației atriale
• riscul de AVC la pacienții cu fibrilație atrială este de 5 ori mai mare comparativ cu populația generală
• 20-30% dintre pacienți prezintă insuficiență cardiacă
• 16-20% dintre pacienți prezintă simptome severe de depresie
• 10-40% dintre pacienți necesită internare anuală (2)

Pornind de la necesitatea optimizării acestor cifre, abordarea terapeutică a cunoscut în ultimii ani o tranziție spre individualizarea tratamentului și implicarea directă a pacientului în procesul decizional. Astfel, s-a conturat noțiunea de „abordare integrată“ a fibrilației atriale. Aceasta vizează plasarea pacientului în centrul strategiei terapeutice și aduce în discuție, pe lângă necesitatea unei scheme corecte de tratament, și importanța oferirii pacientului de către personalul medical a unui suport informațional, psihologic și moral, prin măsuri de educare și responsabilizare. (1)

În sprijinul acestei idei, tot mai multe studii demonstrează că informarea corectă a pacienților și încurajarea interacțiunii cu personalul medical, adăugate la îngrijirea standard, pot îmbunătăți semnificativ aderența la tratament și chiar reduce rata spitalizărilor și complicațiilor pe termen lung. (3, 4, 5)

Educarea în fibrilația atrială

Potrivit acestor studii, educarea pacientului cu fibrilație atrială trebuie axată pe următoarele mesaje cheie:

1. Respectarea riguroasă a tratamentului, conform recomandării medicului, fără omiterea dozelor, este esențială pentru controlul simptomelor și reducerea riscului de complicații. Pentru a conștientiza importanța tratamentului, pacientul trebuie să înțeleagă mai întâi ce presupune diagnosticul de fibrilație atrială, care sunt cauzele potențiale, factorii de risc, implicațiile, manifestările și consecințele bolii, dar și opțiunile terapeutice. De asemenea, e indicat ca pacientul să fie informat în prealabil și asupra rolului, beneficiilor, dar și eventualelor riscuri sau efecte secundare ale fiecărui medicament prescris. (1, 4)

2. La pacienții cu risc crescut de accident vascular cerebral, medicația anticoagulantă este obligatorie și prioritară. Din acest motiv, e important ca pacienții să fie instruiți cum și la ce interval de timp este indicat să își calculeze acest risc. (1)

3. Reducerea riscului cardiovascular global și gestionarea corectă a comorbidităților trebuie să fie părți integrante ale planului terapeutic. În acest sens, pacientul trebuie încurajat să adopte măsuri precum: abandonarea fumatului, alimentația echilibrată, săracă în grăsimi mononesaturate, reducerea consumului de alcool, menținerea unei greutăți optime (IMC < 25 kg/m2), activitate fizică moderată, controlul valorilor tensionale (<130/80 mm Hg). (1, 4)

4. Nu orice episod de fibrilație atrială necesită în mod obligatoriu prezentarea în serviciul de urgență. Pentru o gestionare corectă a episoadelor aritmice acute, e necesar însă ca pacientul să își cunoască simptomele comune, să le monitorizeze periodic, să poată identifica semnele de alarmă sau manifestările neobișnuite. Se recomandă ținerea unui „jurnal“ al simptomelor, pentru a identifica și a evita, pe cât posibil, eventuali factori declanșatori, favorizanți sau agravanți ai aritmiei. Având la dispoziție toate aceste informații, medicul poate elabora împreună cu pacientul un plan concis și ușor aplicabil, care să îi permită bolnavului să aprecieze corect gravitatea situației, respectiv dacă aceasta impune solicitarea ajutorului specializat. (3, 4)

Conștientizarea acestor aspecte, ca rezultat firesc al unei relații solide medic-pacient, este singura modalitate care îi permite pacientului cu fibrilație atrială să participe la eficientizarea propriului proces terapeutic.