Cum păstrăm dinții sănătoși - îngrijirea corectă a dinților

Din cele mai vechi timpuri, necesitatea menținerii unei stări bune de sănătate a organismului a avut o importanță aparte pentru om. Îngrijirea dinților este o componentă indispensabilă a practicilor care au drept scop, în final, evitarea dezvoltării sau agravării diferitelor boli. În acest sens, observăm tendințe continue de perfecționare și modernizare în primul rând a mijloacelor de profilaxie, dar și de tratament al diverselor afecțiuni ce pot apărea la nivelul cavității bucale.

Prin ce metode putem să ne îngrijim dinții eficient?

Îngrijirea corectă a dinților poate fi efectuată prin multiple metode, care se pot grupa în mai multe categorii. Unele deservesc scopului de îndepărtare a depozitelor de pe suprafețele dentare, pe când altele sunt responsabile de completarea acestora.

După cum am menționat anterior, cea mai mare importanță o deține îndepărtarea plăcii dentare bacteriene, regulată și corectă, în lipsa căreia se dezvoltă condițiile optime apariției afecțiunilor din sfera parodontală sau dentară. Aceasta se realizează prin periaj dentar, fiind obligatorie asocierea folosirii mijloacelor auxiliare (ața dentară, scobitorile de lemn, răzușele de limbă, apele de gură cu soluții antiseptice). De asemenea, tot în scop profilactic, sunt necesare fluorizarea periodică a suprafețelor dentare, sigilarea dinților copilului și detartrajul regulat. (1)

Ce presupune perierea dentară corectă?

Perierea dentară trebuie să fie efectuată de două ori pe zi. În condițiile unui consum regulat de dulciuri în decursul zilei, se mai pot efectua periaje sau clătiri cu apă și după acestea.

Primul periaj al zilei este cel de dimineață, înaintea micului dejun, pentru îndepărtarea coloniilor bacteriene acumulate în timpul nopții și masarea țesuturilor gingivale, stimulând astfel troficitatea lor. Există și opinii ce sugerează ca periajul de dimineață să fie efectuat după micul dejun, pentru a îndepărta resturile alimentare acumulate în decursul lui și care sunt, de cele mai multe ori, reprezentate de carbohidrați. Însă, mai ales în absența unei igiene corecte de seară, pe timpul nopții se acumulează microorganisme ce, prin neîndepărtare anterioară micului dejun, pot ajunge în stomac odată cu alimentele consumate. În plus, fluorul, component al majorității pastelor de dinți, formează la suprafața dinților un strat protector împotriva acidității ce se formează în urma micului dejun. (2, 3)

Deși periajul de dimineață are o importanță indiscutabilă, principalul periaj este cel de seară. Prin acesta, se înlătură microorganismele acumulate în timpul zilei și produșii lor de metabolism (acizi, endotoxine, polizaharide), ele fiind principalele responsabile de patologia orală.

Se consideră că periajul de seară îl întrece ca importanță pe cel de dimineață fiindcă în acest moment al zilei cantitatea de placă dentară este mai ridicată decât la trezire, iar timpul disponibil pentru a realiza îngrijirea dinților este mai mare decât dimineața, când majoritatea oamenilor îl efectuează în grabă. În ciuda importanței crescute, studiile arată că periajul de seară este deseori cel neglijat, componenta socială a celui de dimineață fiind considerată mai importantă decât menținerea dinților sănătoși. (4)

Cum să ne periem dinții?

Au fost inventate numeroase metode de periere dentară (ex. Bass, Collis, Stillman, Charters, precum și clasica periere orizontală), iar fiecare dintre ele are particularitățile și indicațiile sale. Însă, majoritatea au în comun felul în care se poziționează periuța la nivelul dinților, precum și mișcarea prin care se îndepărtează placa microbiană. Periuța dentară, ulterior încărcării ei cu pastă de dinți (un bob de mazăre), se introduce la un unghi de 45° față de suprafețele dentare, filamentele periuței având contact atât cu ele, cât și cu marginea gingivală.

Obiectivul principal al periajului este acela de curățare a spațiului subgingival, care este direct legat de apariția bolilor parodontale. Astfel, se imprimă o mișcare de vibrare sau mișcări scurte antero-posterioare de curățare a șanțului gingival, fără presiune exagerată, pentru a nu leza țesutul gingival. Aceste mișcări prin care periem dinții se repetă de aproximativ zece ori pentru fiecare grup de dinți cu care periuța vine în contact, până când finalizăm perierea pe ambele arcade. (5, 6)

Perierea suprafețelor dentare are, de asemenea, o importanță deosebită, dată de rolul plăcii dentare supragingivale în patologia orală. Acestea se perie prin mișcări laterale sau verticale, după preferințe, fără aplicarea unei presiuni exagerate, ce poate duce în timp la abraziuni dentare și la îndoirea prematură a filamentelor periuței dentare. (6)

Alegerea periuțelor și pastelor de dinți ideale

În vederea alegerii unei periuțe dentare, cea mai importantă caracteristică pe care trebuie să o avem în vedere este duritatea. O periuță cu filamentele prea groase și, implicit, duritate prea mare va cauza în timp abraziune dentară și traumatisme la nivelul gingiei. Periuța de dinți ideală, care va avantaja majoritatea oamenilor, este cea cu o duritate medie sau mai mică (în general, denumirea se termină în „soft”).

De asemenea importante în alegerea unei periuțe de dinți sunt indentațiile de cauciuc de pe spatele capului ei, care au rolul de a curăța suprafața limbii de bacterii. Întrucât limba reprezintă unul dintre principalele rezervoare bacteriene de la nivelul cavității dentare, acest aspect nu trebuie neglijat. (7, 8)

Alegerea unei paste de dinți optime este la fel de importantă ca aceea a unei periuțe. Evoluția lor de acum mii de ani, din perioada în care se foloseau suspensii de coji de ouă și cenușă a făcut posibilă folosirea multor substanțe adjuvante pentru îmbunătățirea sănătății și aspectului dinților. Fluorul este o componentă indispensabilă a pastelor de dinți, mineralizând smalțul și dentina pentru o protecție superioară împotriva atacurilor acide zilnice. Se mai pot folosi și substanțe pentru albire, precum cărbunele activ, peroxidul de hidrogen și particulele abrazive. (9, 10)

Care sunt metodele auxiliare?

Folosirea aței dentare este deseori neglijată, chiar dacă aceasta completează foarte bine interdentar curățarea făcută prin intermediul periuței dentare. Aceasta poate avea aplicate pe suprafața ei diverse substanțe antiseptice pentru acest nivel. În general, este recomandat ca ața dentară să fie folosită înaintea periajul dentar, pentru a permite agenților activi din pasta de dinți să acționeze și la acest nivel. În prezența alimentelor, acest lucru nu este posibil, deoarece ele aderă la dinte.

Ca alternative la ața dentară se pot recomanda scobitorile de lemn, benzile de tifon sau periuțele interdentare, care au același scop: de a elimina resturile de alimente. Răzușele de limbă au și ele o utilitate mare, prin intermediul lor realizându-se curățarea feței dorsale a limbii. (11)

Apele de gură conțin substanțe ce înlătură microorganismele de la nivelul cavității bucale, precum clorhexidină, alcool, listerină sau peroxizi. Dar, în ciuda efectului lor benefic, diverse studii au demonstrat existența unui risc de cancer la folosirea apele de gură cu listerină sau alcool și de îngălbenire a dinților de la clorhexidină. De asemenea, substanțele precum alcoolul sau peroxidul de hidrogen usucă mucoasele și le irită. (12, 13)

Vizite periodice la medicul dentist

Sigilarea șanțurilor și fosetelor duce la o incidență mai scăzută a cariilor dentare ocluzale, prin imposibilitatea bacteriilor de a ajunge la nivelul lor. (14)

De elecție mai este și fluorizarea dinților, efectuată periodic, fie profesional de către medicul dentist, fie acasă, folosind tablete sau soluții cu fluor. O atenționare importantă trebuie făcută în legătură cu fluoroza dentară (intoxicația cronică cu fluor), ce poate surveni în cazul consumului acestuia în exces, traducându-se clinic prin pete galbene sau brune la nivelul dinților și o friabilitate crescută a smalțului. (15)

Detartrajul profesional periodic este important pentru eliminarea depozitelor dure de tartru, ce cauzează în timp retracții gingivale și boli parodontale.

Evitarea excesului de zahăr

În condițiile unui consum ridicat de alimente îndulcite cu zahăr, metodele de curățare au o eficiență limitată, nefăcând față cantității mari de glucide ce ajunge la nivelul dintelui. Prin metabolizarea de către bacterii a carbohidraților, placa dentară se îngroașă și apar afecțiuni specifice, precum caria dentară și boala parodontală, sau chiar halena respiratorie (respirație urât-mirositoare), dată de emisia de substanțe precum hidrogen sulfurat sau metil mercaptan de la acest nivel. (16)

Concluzie

Îngrijirea corectă a dinților este o necesitate pentru fiecare dintre noi, iar tehnicile pentru a obține dinți sănătoși nu sunt nici puține, nici greu de efectuat. Prin urmarea unor simpli pași și unor reguli de bază, oricine poate evita neplăcerile legate de cavitatea orală, astfel îmbunătățindu-i-se starea de bine generală.