Prevenirea cancerului

Cancerul a devenit de-a lungul timpului cea mai importantă patologie, cu o serie de consecințe care sunt atât suferințe umane profunde, cât și presiune constantă asupra sistemului de sănătate.

Tendința actuală este de a accentua măsurile preventive, bazate pe modele de carcinogeneză liniară care presupun că intervențiile în stadii incipiente pot reduce mortalitatea. Prin urmare, discutăm trei niveluri de prevenire: primar, secundar, terțiar. [1], [3], [5]

Prevenirea primară

Scopul prevenției primare este de a controla diverși factori de risc, inclusiv stilul de viață, dieta, mediul, ocupația și factorii hormonali, genetici, care diferă în proporții diferite de la individ la individ și care, odată suprimați, pot reduce frecvența cancerelor.

Printre principalii factori de risc se numără: fumatul, alimentația, infecțiile, medicamentele, factorii de risc ocupaționali, expunerea solară, obezitatea, sedentarismul, elemente de risc din viața sexuală, predispoziția genetică, mutațiile dobândite, statusul hormonal sau imunitar. [4], [6], [7]

Fumatul

Ratele de mortalitate și morbiditate ale cancerului din cauza fumatului sunt enorme. Se estimează că peste 500 de milioane de fumători au în prezent boli legate de fumat cauzate la nivelul mai multor organe țintă de o varietate de patologii moleculare.

Fumatul provoacă instabilitate genetică, promovează carcinogeneza la diferite niveluri (inițierea, promovarea și progresul) și este cel mai important carcinogen la care este expus corpul uman.

Pentru a preveni cancerul prin a reduce amploarea fumatului, fumătorii au acces la terapii de sistare a fumatului, terapii comportamentale eficace sau prin forme diferite de preparate ce conțin nicotină (spray, patch, inhalatoare). Campaniile anti-fumat, anunțurile și avertismentele imprimate pe pachetele de țigări, precum și restricțiile în locurile publice și la locul de muncă, au avut rolul lor în reducerea numărului de fumători. [2], [3], [4]

Alimentația

Dieta și stilul de viață care ar reduce riscul de cancer:

• conținutul bogat de fibre vegetale din legume, fructe proaspete și cereale integrale pentru a preveni cancerul de colon;
• activitate fizică regulată - obezitatea este asociată cu un risc crescut de cancer de sân la femeile cu vârsta peste 40 de ani;
• conținut crescut de calciu pentru prevenirea cancerului de colon, seleniu pentru cancerul de prostată, vitaminele A, C și E pentru cancerul oral, cancerul bronhopulmonar, cancerul de colon, cancerul de sân și cancerul de faringe, esofag.
• legumele bogate in indol (varza, conopida, broccoli) reduc riscul de cancer de colon, dar pot crește riscul de cancer gastric. [5], [6], [7]

Infecțiile

Numărul dovezilor privind implicarea factorului infecțios în etiologia cancerelor au crescut, astfel, au fost întreprinse eforturi considerabile, utilizând componente variate ca ținte moleculare, pentru a dezvolta vaccinuri în scopul prevenirii infecțiilor cu agenți oncogeni specifici (HPV, HBV) sau al creșterii răspunsului imun față de epitopi specifici. Campaniile de vaccinare HPV pentru fete și tinere sunt în prezent în desfășurare. [2], [3], [9]

Prevenirea secundară presupune identificarea și tratamentul unor leziuni fără expresie clinică, precanceroase sau cancere în stadii incipiente care vor evolua spre o neoplazie invazivă și metastazantă. În prevenirea secundară a cancerului sunt incluse: screening-ul sau depistarea precoce și diagnosticul precoce.

Screening-ul cancerului este detectarea cancerului sau a precursorilor acestuia la indivizi asimptomatici cu scopul de a reduce morbiditatea și mortalitatea. Prevenirea cancerului include intervenții coordonate de sănătate publică la nivel general. Efectuarea de teste sau examinări pe grupuri de persoane asimptomatice (aparent sănătoase) în scopul depistarii leziunilor precanceroase sau canceroase în stadii inițiale. Fiind teste extrem de specifice, acestea se pot adresa doar anumitor tipuri de cancere. Astfel, există în prezent metode de screening pentru: cancerul mamar, cancerul de col uterin, cancerele colo-rectale, cancerul de prostată, cancerele cutanate și melaonom maling, cancerul testicular, ovarian, gastric, hepatic sau de tiroidă.

Prevenirea cancerului de sân

1. Autoexaminarea sânilor

Aceasta este cea mai simplă metodă, dar și cea mai controversată. Unele studii sugerează că femeile care își examinează cu atenție sânii pot detecta mici tumori. Principala problemă este că autotestările nu sunt efectuate corespunzător. Factorii care afectează negativ autoexaminarea sânilor includ: frica de boală, subiectivismul, intimitatea gestuală, disconfortul și teama de mastectomie. Instructajul de autoexaminare ar trebui să anticipeze aceste tulburări și să familiarizeze femeile cu anatomia lor. Se recomandă ca autoexaminarea să se realizeze la sfârșitul fiecărui ciclu menstrual și medicului/medicului specialist trebuie consultat în privința oricărei anomalii.

Sunt identificate modificări de ansamblu ale sânului (simetrie, formă, dimensiuni) și modificări ale tegumentelor și zonei mamelonului (culoare, infiltrare, contracție, secreții anormale). Luăm în considerare principiile și tehnicile de implementare (bilateralitate, examinarea tuturor celor cinci cadrane ale glandei, presiunea adecvată, evidențierea anomaliilor subiacente ale țesutului și ganglionilor limfatici) și necesitatea alocarii de timp suficient pentru această examinare.

2. Examenul clinic al sânilor

Examinarea de către personalul medical instruit joacă un rol important în cancerul mamar este de încredere și viabilă în această stare datorită eficacității și simplității sale. O examinare clinică a sânilor este însoțită de un istoric medical detaliat, constă în examinarea și palparea sânului și a ganglionilor limfatici regionali (axilar, supraclavicular).

Datele actuale arată că un test de laborator precis și atent poate detecta 14-21% din tumori.

3. Examenul mamografic

Radiografia de sân este o metodă de screening consacrată, cu o fiabilitate și eficacitate remarcabile, detectarea cancerului de sân în stadiu subclinic.

Mamografia poate diagnostica cancerul în 85-90% din cazuri, dacă este prezent cancerul.

Atât sensibilitatea cât și specificitatea mamografiei cresc în proporție directă cu vârsta pacientului când sânul devine mai fluid (radiopac). Acest lucru se datorează faptului că grăsimea se acumulează și țesutul glandular se atrofiază.

4. Examinarea sânilor cu imagistica prin rezonanță magnetică (RMN)

RMN-ul mamar este o metodă foarte sensibilă (75%) pentru detectarea cancerului. Se pare că are o specificitate de 95%. în special la femeile cu mutații BRCA, pot fi detectat de două ori mai multe cancere decât mamografia (deși unele sunt detectate prin mamografie). Scanările RMN ale sânilor și mamografia sunt considerate în prezent metode screening complementar (sensibilitate totală de aproximativ 95%). Se recomandă efectuarea anuală a RMN la femeile din categoria de risc crescut de apariție a cancerului mamar, care:

• au mutaţii la nivelul genelor BRCA-1, sau BRCA-2 (în special subgrupul cu aspect de „sân dens” mamografic)
• au rude de gradul I cu mutaţii BRCA-1 sau -2, dar care nu au fost testate
• au un risc cu 20-25% mai mare de a dezvolta un cancer de sân, folosind modelele standard de stabilire a riscului
• au efectuat radioterapie la nivelul toracelui, între vârstele de 10-30 ani

De asemenea, RMN ar putea detecta precoce un proces neoplazic la nivelul sânului controlateral (la pacientele cu cancer mamar în antecedente), care scapă examenului fizic sau mamografiei. Într-un alt studiu, această metodă a fost superioară mamografiei în detecţia carcinomului ductal in situ, în mod special a tumorilor mai agresive din punct de vedere biologic.

Recomandările actuale de screening în cancerul mamar prevăd ca periodicitatea examenelor să fie următoarea:

• în absenţa factorilor de risc, şi între vârstele de 35-40 de ani: autoexaminare lunară, examen clinic anual, mamografie şi/sau ecografie mamară la 2-3 ani.
• în prezența factorilor de risc sau vârsta peste 50 de ani: examenul clinic şi mamografie anuală.

Beneficiile potențiale ale utilizării mijloacelor de detectare precoce a cancerului:

• Șanse crescute de vindecare. Screening-ul crește șansele de vindecare, în special la femeile în vârstă peste 50 de ani, 40% dintre cancerele de sân din acest subgrup sunt identificabile mamografic.
• Confortul pacientului (sănătate mintală). [11], [12], [13]

Cancerul de col uterin

Rolul depistării precoce în mortalitatea prin cancer de col uterin este bine stabilit Numărul pacientelor cu acest tip de cancer a scăzut cu aproximativ 70% în ultimii 30 de ani datorită unui program de screening eficient. Depistarea cancerului de col uterin constă în efectuarea de rutină a frotiului citologic cervico-vaginal Babeș-Papanicolau, acesta poate fi asociat cu testarea ADN pentru HPV. Metoda de prevenire a cancerului se poate aplica de la vârsta de 21 de ani. [9], [10]

Cancerele colo-rectale

În cele mai multe părți ale lumii, cancerul colorectal (CRC) este a doua cauză de deces prin neoplazie atât la bărbați, cât și la femei, din cauza lipsei manifestărilor clinice. Mai exact, duce adesea la diagnostic în stadiul avansat/metastatic.

Opțiunile posibile de screening pentru cancerele colo-rectale includ:

• test pentru sânge ocult în scaun, FOBT;
• colonoscopie;
• colonoscopia computerizată (colonoscopia virtuală);
• examen digital rectal (palpare rectală);
• irigoscopie cu bariu în dublu contrast;
• testarea ADN a celulelor descuamate din scaun. [11], [12]

Cancerul de prostată

Screeningul cancerului de prostată se face prin măsurarea antigenului specific prostatic (PSA) și prin examenul rectal (TR) și ecografie intrarectală (TRUS). [10], [11]

Cancerele de piele și melanomul malign

Prevenirea cancerelor cutanate constă în autoexaminarea leziunilor cutanate și odată cu sesizarea oricărei modificări consultul specialistului. Se urmăresc modificări ale culorii, mărimii, suprafeței, contur, pielea din jur. Orice asimetrie, margine neregulată, culoare neomogenă, creștere recentă mai mare de 5 mm sau supradenivelare peste 1 mm va necesita un consult al medicului. [9], [10], [11]

Cancerul testicular

Recomandările pentru screening-ul cancerului testicular sunt: autoexaminare de la vârsta de 15 ani (în special vârsta de 25-35 de ani) în fiecare lună în timpul sau imediat după un duș fierbinte. Se pot evidenția precoce posibile modificări sau noduli la nivelul scrotului, testiculelor și epididimului și cordonul spermatic.

Toate aceste metode contribuie în prevenirea cancerului, precum și în diagnosticarea lui precoce și cresc supraviețuirea. Metodele de prevenție primară precum renunțatul la fumat, reducerea consumului de alcool, adoptarea unui stil de viață sănătos, cât și cele de prevenție secundară și-au dovenit beneficiul în reducerea numărului de bolnavi de cancer, precum și diagnosticul precoce al acestuia și evitarea unei boli metastazante. [8], [10], [12]