Edemele - de ce reținem apă?

Edemele reprezintă umflarea (tumefierea) corpului. Poate fi vorba despre un segment (forma locală) sau despre întregul corp, când se numește anasarcă (forma severă generalizată). Edemul este expresia retenției de lichide la nivelul țesuturilor organismului și poate fi semnul unei afecțiuni subiacente. Acesta poate apărea în oricare parte a corpului, dar cel mai frecvent este prezent la nivelul gleznelor, picioarelor, mâinilor și brațelor (edemul periferic). [1, 2]

Afectarea cutanată este cea mai importantă ca prevalență, însă de remarcat este faptul că edemul poate afecta și alte organe, cum sunt plămânii (edem pulmonar), creierul (edem cerebral), ochii (edem macular), intestinul (edem intestinal) sau mușchii (edem muscular). Patologia edematoasă se manifestă cu precădere în rândul populației vârstnice și a femeilor însărcinate, însă orice persoană o poate dezvolta. [2]

În funcție de tipul de edem, simptomele variază. De obicei, cel mai întâlnit tip de edem, cel periferic, se însoțește de semne precum:

• Umflarea zonelor afectate (glezne, picioare)
• Pielea este întinsă, lucioasă, roșie
• În urma aplicării unei presiuni cu degetul la nivelul zonei afectate, pielea lasă o gropiță (semnul godeului)
• Segmentul afectat își crește greutatea simțitor
• Poate apărea senzația de durere surdă în zona afectată
• Mobilizarea membrelor devină mai dificilă
• Hainele sau bijuteriile încep să strângă, devenind incomode. [3, 4]

Cum se formează edemele?

Mecanismul de formare a edemelor variază în funcție de condițiile locale.
În primul rând, trebuie cunoscut faptul că în organism, apa se distribuie în două compartimente: compartimentul intracelular (apa din interiorul celulelor) și compartimentul extracelular, care înmagazinează o treime din totalul de apă de la nivelul organismului. În cadrul compartimentului extracelular există două sectoare: sectorul intravascular (apa din interiorul vaselor sangvine) și sectorul extravascular sau interstițial. Edemul se formează în momentul în care apa se acumulează la nivel interstițial.

În al doilea rând, forțele care acționează la nivelul acestor sectoare (forțele Starling) sunt cele care mențin echilibrul sau generează formarea de edeme, acestea fiind:

• 1. Presiunea hidrostatică de la nivel intravascular și interstițial. Diferența dintre ele constituie un gradient presional, care va dicta sensul în care apa se mișcă. Dacă presiunea hidrostatică de la nivel intravascular o depășește pe cea de la nivel interstițial, lichidul va migra către compartimentul interstițial, declanșând formarea edemului. Spre exemplu, creșterea presiunii venoase cauzată de existența unei obstrucții centrale sau periferice sau simpla creștere a volumului plasmatic va genera creșterea presiunii hidrostatice, cu trecerea fluidului în spațiul interstițial.
• 2. Gradientul de presiune oncotică între interstițiu și plasmă. Presiunea oncotică este generată de prezența mucopolizaharidelor și a proteinelor, în special albumina. O presiune oncotică mare la nivel vascular va împiedica trecerea apei în compartimentul interstițial și invers.
• 3. Permeabilitatea peretelui vascular. Un perete vascular cu permeabilitate mare va facilita mișcarea apei din compartimentul vascular. În cadrul procesului de inflamație, spre exemplu, se eliberează o cantitate mare de mediatori proinflamatori (IL-1, IL-10, TNF, prostaglandine, oxid nitric), care au capacitatea de a crește permeabilitatea vasculară, permițând formarea edemului.

Un rol important în mecanismul edemului îl are și sistemul limfatic. Acesta are capacitatea de a colecta fluidele și proteinele de la nivel interstițial și a le readuce în sectorul vascular, limitând posibilitatea de producere a edemului.

În momentul în care la nivelul acestor sisteme se produc modificări care se soldează cu apariția edemului, un mecanism renal se declanșează în vederea menținerii echilibrului homeostatic. Astfel, deplasarea unui volum de plasmă de aproximativ 3 litri din sectorul vascular va antrena retenția de apă și electroliți la nivelul rinichiului.

Edemul nu este vizibil din prima, deoarece spațiul interstițial poate înmagazina o cantitate mare de lichide, astfel că înainte ca edemul să devină clinic manifest, greutatea pacientului va crește cu până la 10% din greutatea inițială. [5]

Edemele - de ce reținem apă?

Motivele pentru care apar edemele sunt multiple. Pe de o parte, poate fi vorba despre cauze comune, ușoare, însă pe de altă parte, edemele pot fi semne ale unor boli care necesită atenție sporită.

Dintre cauzele comune amintim:

• Statul în picioare pentru o perioadă mai lungă de timp, cu îngreunarea întoarcerii sangvine la nivel venos.
• Alimentația bogată în sare, care favorizează retenția hidrosalină (de apă și sare). [4]
• Obezitatea – această condiție se însoțește de cele mai multe ori de o presiune intra-abdominală crescută și de vene varicoase. Ambele stări sunt responsabile de îngreunarea întoarcerii venoase și de trecerea fluidelor din vase în țesuturi. [7]
• Sarcina - în perioada sarcinii, începând din trimestrul al doilea apar edeme periferice la nivelul membrelor inferioare. Acestea sunt cauzate de creșterea în greutate, pe lângă alte modificări specifice sarcinii: creșterea volumului plasmatic, retenția de sodiu, scăderea concentrației de proteine plasmatice, creșterea presiunii hidrostatice vasculare (din cauza compresiei realizate de uterul gravid asupra venei cave inferioare și venelor iliace) și creșterea concentrației de hormoni care promovează retenția hidrosalină, cum sunt aldosteronul, deoxicorticosteronul sau activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) . Edemul din timpul sarcinii nu este periculos, însă este necesară o atenție sporită atunci când valorile tensiunii arteriale sunt crescute. [5]
• Anumite medicamente (antihipertensive, steroizi, contraceptive orale, antidepresive) - acestea acționează prin creșterea volumului plasmatic, crescând astfel presiunea hidrostatică de la nivelul vasului sangvin și declanșând formarea edemului. [3, 5]

Alte cauze pot fi:

• Infecția
• Mușcătura de insectă
• Lovirea (entorsa)
• Afecțiuni ale ficatului, inimii sau rinichilor
• Existența unui tromb (cheag de sânge). (3)

Printre afecțiunile organice subiacente edemului se numără:

• Insuficiența cardiacă - insuficiența cardiacă poate genera atât edem periferic, cât și edem abdominal. Acesta apare deoarece inima nu mai este capabilă sa pompeze sângele în aortă întru-un mod eficient, cauzând acumularea acestuia la nivelul vaselor, cu creșterea presiunii hidrostatice și trecerea plasmei în țesuturi. Tot aceasta poate fi cauza edemului pulmonar, amenințător de viață, care constituie o urgență medicală. [4]
• Pericardita constrictivă sau cardiomiopatia restrictivă – ambele patologii se soldează cu hipertensiune venoasă sistemică, fiind punctul de pornire pentru declanșarea edemului.
• Sindromul nefrotic – în cadrul sindromului nefrotic scăderea concentrației de proteine (hipoproteinemie) este elementul central care generează edemul. Aceasta apare prin pierderea proteinelor în urină (proteinurie), în principal din cauza viciilor de filtrare. [5]
• Hipoproteinemia - concentrația scăzută de proteine de la nivel sangvin promovează trecerea fluidelor din vase în țesuturi. Cauze de hipoproteinemie pot fi malnutriția (aport de proteine scăzut), afecțiuni ale ficatului, (producția de proteine scade) sau ale rinichiului (pierdere de proteine prin urină). [4]
• Ciroza – această patologie afectează ficatul într-o măsură în care nu își mai poate îndeplini funcțiile specifice. Astfel, distrugerea arhitecturii hepatice compromite și procesul de sinteză proteică, consecința fiind scăderea producției de proteine și a concentrației plasmatice a acestora (hipoproteinemie). [5]
• Insuficiența venoasă cronică - în caz de insuficiență venoasă cronica, venele nu mai sunt capabile să distribuie sângele înapoi către inimă. Ca rezultat, acesta se acumulează la nivelul membrelor inferioare, grație gravitației, crescând presiunea hidrostatică venoasă. [4]
• Limfedemul – edemul limfatic, produs prin afectarea sistemului limfatic, respectiv a mecanismelor de transport al lichidelor din interstițiu înapoi în vase. Apare, de obicei, în extremități și poate fi cauzat cel mai frecvent de filarioză, sau poate fi secundar unei disecții de noduli limfatici, în cadrul chirurgiei oncologige. [5]
• Mixedemul - mixedemul este caracteristic afectării tiroidiene, fie că este vorba despre hiperfuncție (hipertiroidism) sau hipofuncție (hipotiroidism). Edemul este localizat, apare la nivel pretibial, pleoape, față sau mână, iar cauza se pare a fi complexă, interesând autoanticorpii. [5, 6]

Complicațiile posibile

În cazul în care edemul persistă și nu este tratat, poate duce la apariția de complicații. Dintre acestea enumerăm:

• Tumefiere dureroasă a zonei afectate
• Apariția dificultăților în timpul mersului
• Rigiditatea zonei
• Mâncărimea pielii de la nivelul zonei afectate de edem
• Risc de infecție crescut
• Apariția cicatricilor la nivel tisular
• Scăderea circulației sangvine
• Scăderea elasticității arterelor, venelor, articulațiilor și a mușchilor
• Creșterea riscului de ulcerație. [1]

Recomandări pentru pacienții cu edeme

Dacă vă confruntați cu simptomele edemului, există câteva recomandări făcute de către Serviciul Național de Sănătate al Marii Britanii (NHS - National Health Service UK) de care ați putea ține cont:

• Nu stați în picioare pentru perioade lungi de timp
• Utilizați perne pentru a menține picioarele ridicate în momentele de relaxare
• Evitați hainele sau încălțămintea strâmtă, optați pentru hainele mai largi, pantofii comozi, cu toc mic și talpă moale
• În vederea reducerii riscului de infecții, spălați, uscați și hidratați corect picioarele și tălpile
• Regim hiposodat (sărac în sare)
• Scăderea în greutate

Se recomandă vizita la cabinetul medicului dacă în decurs de câteva zile simptomele nu au dispărut sau, dimpotrivă, s-au agravat. [3]