Cum va arată copilul tău (asemănarea cu părinții)

De la începutul istoriei omenirii, oamenii s-au întrebat cum sunt moștenite trăsăturile de la o generație la alta. Deși copiii seamănă adesea mai mult cu un părinte decât cu celălalt, majoritatea nou-născuților par a fi un amestec al caracteristicilor ambilor părinți.

În 1865, un călugăr augustinian pe nume Gregor Mendel a constatat că trăsăturile individuale sunt determinate de anumiți factori, cunoscuți mai târziu ca gene, care sunt moștenite de la părinți. (1)

Cum se trasmit genele și caracterele la copii?

Copiii arată adesea ca o combinație a părinților lor, deoarece aceștia preiau caracteristicile găsite în celulele părinților. Aceste caracteristici se numesc gene. Trăsăturile unei persoane sunt numite caractere fenotipice (caracterele genetice care reprezintă expresia fizică a informației genetice codificată în ADN-ul unui individ).

Informațiile care determină o persoană să arate într-un anume mod sunt codificate în structuri numite cromozomi care se găsesc în celule. Genele specific cromozomilor formează ceea ce se numește genotipul unei persoane (genele care generează un copil).

Fiecare persoană are două copii ale fiecărui tip de cromozom. Asta înseamnă că au două copii ale fiecărei gene, dar o persoana va da copilului lor doar una dintre aceste gene. De exemplu, o persoană ar putea avea o genă pentru părul brunet și o genă pentru păr blond. El va da una dintre aceste trăsături copilului său. Fenotipul copilului va depinde de ce genă a primit de la celălalt părinte. (2)

4 lucruri importante de știut despre modul în care genetica părinților influențează dezvoltarea nou-născutului:

• 1. Unele dintre trăsăturile noastre genetice care au fost moștenite sunt dominante. Șansa ca un părinte să transmită copilului una din trăsăturile sale genetice este de 50%.
• 2. Unele gene sunt recesive. O trăsătură recesivă va fi deseori ascunsă și nu va fi observabilă, cu excepția cazului în care ambii părinți o trasmit copilului.
• 3. Multe caracteristici umane sunt poligene, adică sunt rezultatul unui număr de gene diferite care acționează împreună. Nu numai o singură genă va determina culoarea ochilor, de exemplu.
• 4. Există o componentă genetică care influențează dezvoltarea copilului, dar factorii de mediu interacționează, de asemenea, cu genele. Deci, copilul ar putea avea o predispoziție genetică față de o stare alergică, dar anumite alimente sau factori de mediu vor declanșa simptomele. Studiile privind gemenii identici genetic arată că nutriția, de exemplu, joacă un rol semnificativ în multe aspecte ale dezvoltării, inclusiv greutatea, înălțimea și inteligența. (3)

Câteva indicii despre:

1. Părul copilului.

Părul închis la culoare și ondulat pare să fie adesea dominant. Așadar, între un astfel de păr și unul de culoare deschisă, blond și drept, părul bebelușului va avea mai multe șanse să preia caracteristicile primului tip.
Cu toate acestea, există mai mult de o genă implicată în tipul și culoarea părului, deci nu este posibil să se prezică rezultatul exact. Chiar dacă ambii părinți au păr închis la culoare, dacă există gene recesive pentru părul deschis, bebelușul ar putea să moștenească acele gene și să aibă părul deschis.

2. Ochii copilului

Copilul moștenește 50% din materialul genetic care influențează culoarea ochilor de la fiecare părinte. Forma diferită a unei gene, care determină o trăsătură diferită a unui caracter fenotipic se numeșete alelă și fiecare alelă diferă de cealaltă. Există trei perechi de alele responsabile pentru culoarea ochilor: maro, verde sau albastră. Alela maro domină în raport cu cea verde și albastră, verdele este predominant în raport cu albastru, iar albastru este recesiv.

Culoarea ochiului nou-născutului depinde atât de culoarea ochilor părinților, cât și de tipul alelelor, dacă sunt dominante sau recesive. Copilul poate primi două alele dominante de la părinți, una dominantă și una recesivă sau două alele recesive.

• Copilul va avea ochi căprui dacă primește o alelă recesivă (albastră) de la un părinte și o alelă dominantă (maro) de la celălalt părinte.
• Ochii albaștri ai copilului apar atunci cînd ambii părinți au alele albastre.
• Copilul va avea ochi verzi dacă primește alele verzi de la ambii părinți sau o alelă verde și una albastră. (4)

3. Înălțimea copilului

Nu este o noutate faptul că genele joacă un rol decisiv în greutatea și înălțimea copilului - părinții înalți tind să aibă copii înalți. Merlyn Glass, consilier genetic al National Health Laboratory Services, explică faptul că, datorită compoziției lor genetice, fiecare persoană are o tendință să se dezvolte într-un mod anume, dar mediul în care copiii cresc joacă și el un rol semnificativ.

O cercetare recentă care a fost realizată pe un eșantion de 700.000 de oameni care au furnizat monstre pentru analiza ADN, oamenii de știință au descoperit că unele variante rare de gene pot influența cu aproape un centimetru înalțimea unei persoane. (5)

Nu există nicio modalitate dovedită de a anticipa înălțimea adultă a copilului. Cu toate acestea, mai multe formule pot oferi o estimare rezonabilă, iar un exemplu poate fi:

• Adăugați înălțimea mamei și înălțimea tatălui în centimetri.
• Adăugați 13 centimetri pentru băieți sau scadeți 13 centimetri pentru fete.
• Împărțiți la doi.

O altă modalitate de a estima înălțimea copilului este aceea de a dubla înălțimea unui băiat la vârsta de 2 ani sau înălțimea unei fete la vârsta de 18 luni.

De asemenea, este important să rețineți că copiii cresc diferit. Unii copii își încep fazele de creștere devreme, în timp ce alții cresc mai târziu. (6)

4. Pielea copilului

Înțelegerea mecanismelor genetice care stau la baza variației culorii pielii umane este încă incompletă, cu toate acestea studiile genetice au descoperit un număr de gene care afectează culoarea pielii umane în anumite populații și au arătat că acest lucru se întâmplă independent de alte caracteristici fizice, cum ar fi culoarea ochilor și a părului.

Studiile privind populația și amestecurile dintre oameni din diferite țări sugerează două direcții pentru evoluția culorii pielii umane: cu o culoare a pielii închisă care se regăsește în Africa și cu o culoare a pielii deschisă care evoluează independent în Europa și în Asia de Est. (7)

Culoarea pielii este determinată în primul rând de prezența melaninei, o trăsătură moștenită. Culoarea pielii este un exemplu de moștenire poligenă, ceea ce înseamnă că mai multe gene influențează în mod colectiv expresia fenotipică a trăsăturii.

Cu cât o persoană are „gene mai pigmentate”, cu atât mai închisă la culoare este pielea lor. Acesta este motivul pentru majoritatea copiilor care au părinți cu culori diferite ale pielii, vor moșteni o piele cu un ton intermediar.

În mod evident, genetica are o influență deosebită asupra modului în care se dezvoltă un copil. Cu toate acestea, genetica reprezintă doar o singură piesă a puzzle-ului complicat care constituie dezvoltarea copilului.