Ecografia abdominală - când se face și ce poate descoperi

Ecografia abdominală face parte din investigațiile imagistice frecvent utilizate, oferind informații în legătură cu organe precum ficat, vezica biliară, splină, pancreas, rinichi dar poate explora vizual și structuri vasculare precum vena cavă inferioară și aorta.

Avantajele ecografiei abdominale

Ecografia abdominală este frecvent utilizată pentru a obține detalii în legătură cu starea tractului gastrointestinal, un avantaj al acesteia comparativ cu explorări mai invazive (precum endoscopia) fiind faptul că permite evaluarea proceselor inflamatorii sau neoplazice la nivel transmural (pe toată grosimea peretului organului respectiv), împreună cu structurile adiacente. Acest lucru oferă o contribuție importantă în ceea ce privește diagnosticul și monitorizarea evoluției anumitor patologii (1), (2).

Alte avantaje sunt reprezentate de faptul că această investigație este accesibilă, noninvazivă și poate fi realizată fără necesitatea existenței unei pregătiri a pacientului în prealabil. De asemenea, nu poartă riscul iradierii, spre deosebire de alte mijloace imagistice de investigație (1), (2).

Limitări

Pe de altă parte, ecografia prezintă și anumite limite, una fiind reprezentată de faptul că tractul gastrointestinal nu poate fi vizualizat pe întreaga sa lungime, iar multe dintre informațiile furnizate pot fi lipsite de specificitate. Totodată, obținerea și interpretarea imaginilor depinde de experiența celui care operează aparatul respectiv (1).

Ecografia abdominală - când se face și ce poate descoperi

Ecografia abdominală devine necesară atunci când apar simptome care să sugereze existența anumitor probleme în sfera gastrointestinală, dar nu numai. De obicei, ecografia abdominală apare ca indicație atunci când există durere abdominală, fie difuză, fie localizată în flancuri, la nivel epigastric și/sau hipogastric, senzație de plenitudine și de balonare, etc. Aceste simptome pot fi provocate de o mare varietate de patologii, care pot să țină de sfera gastrointestinală sau nu (3).

Poate fi vorba atât de procese acute care să necesite această investigație, cât și de procese cronice, trenante, cu o simptomatologie care se agravează treptat.

De obicei, ecografia abdominală reprezintă investigația imagistică de primă linie atunci când este vorba de urgențe în sfera abdominală non-traumatice dar și traumatice - de exemplu pentru detecția hemoperitoneului (prezența sângelui în cavitatea peritoneală). O altă situație în care ecografia abdominală este foarte utilă este prezența icterului - poate să confirme cauza obstructivă dacă se identifică dilatația cailor biliare. Este utilă și în cazul prezenței anumitor simptome urinare care să conducă spre conturarea unei afecțiuni la nivel înalt al tractului urinar - poate să confirme prezența hidronefrozei (distensia pelvisului renal și a calicelor) (3).

Evaluarea hepatomegaliei sau splenomegaliei, a adenopatiilor la nivel abdominal, se realizează tot cu ajutorul ecografiei abdominale în primă instanță, precum și evaluarea prezenței altor mase abdominale (fie acestea palpabile la examenul obiectiv sau nu), putând purta un rol important și în stadializarea anumitor boli oncologice (3).

De-a lungul timpului indicațiile pentru efectuarea ecografiei abdominale au fost structurate în diverse ghiduri și acestea vizează următoarele situații, conform The American Institute for Ultrasound in Medicine (AIUM) (3), (4):

• durere la nivel abdominal, în flancuri sau posterior lombar
• semne sau simptome care se pot atribui zonelor abdominale și/sau retroperitoneale, precum icter sau hematurie
• mase abdominale palpabile sau organomegalie
• valori anormale ale unor parametri de laborator sau alte anomalii imagistice în cadrul altor examinări sugestive pentru patologie abdominală și/sau retroperitoneală
• urmărirea evoluției a unor anomalii preexistente sau bănuite la nivel abdominal sau retroperitoneal
• evaluarea bolii metastatice sau a unei potențiale neoplazii primare oculte
• evaluarea cirozei, hipertensiunii portale sau a stenturilor de șunt transjugular intrahepatic porto-sistemic (TIPS), screening pentru hepatom, elastografie hepatică
• traume la nivel abdominal
• hidronefroză sau ITU (infecție a tractului urinar)
• evaluarea stenozelor de arteră renală în contextul existenței unei hipertensiuni arteriale necontrolate
• depistarea prezenței lichidului peritoneal/retroperitoneal liber sau localizat la nivelul unui anumit compartiment
• suspiciune în legătură cu existența unor anomalii congenitale
• evaluarea unor anomalii la nivel intestinal
• evaluare pre și post transplant
• pentru orientare și ghidaj în cazul necesității efectuării unei proceduri invazive

Ecografia abdominală poartă însă ca necesitate primară existența unui motiv medical valid. Nu există contraindicații absolute.