Analize hepatice explicate pe înțelesul tuturor (analize ficat)

Ficatul îndeplinește mai multe funcții importante în organism, printre care:

• Metabolism: Ficatul ajută la metabolizarea carbohidraților, grăsimilor și proteinelor din alimente în substanțe pe care corpul le poate utiliza.
• Depozitare: Ficatul stochează glicogen (o formă de carbohidrați), vitamine și minerale esențiale.
• Detoxifiere: Ficatul ajută la eliminarea substanțelor toxice din organism, procesând medicamente, alcool și alte substanțe.
• Producția de bilă: Ficatul produce bilă, care este stocată în vezica biliară și eliberată în intestin pentru a ajuta la digestie.
• Producția de proteine: Ficatul sintetizează o serie de proteine esențiale pentru coagularea sângelui și pentru transportul substanțelor nutritive.
• Filtrare sângelui: Ficatul ajută la filtrarea sângelui pentru a elimina bacterii și alte substanțe nedorite.

Acestea sunt doar câteva din funcțiile complexe ale ficatului în organism. Este un organ esențial pentru menținerea sănătății generale.

Ce analize pot face pentru a vedea funcția ficatului?

Pentru a evalua funcția hepatică, medicul poate recomanda diverse analize și teste de sânge. Câteva dintre cele mai comune analize folosite pentru a verifica funcția ficatului includ:

• 1. Teste de enzime hepatice: Acestea includ AST (aspartat aminotransferază), ALT (alanin aminotransferază), ALP (fosfataza alcalină) și GGT (gama-glutamil transferază).
• 2. Bilirubină: un pigment rezultat din descompunerea hemoglobinei.
• 3. Albumină: o proteină produsă de ficat.
• 4. Timp de protrombină (Timp Quick) și INR (Raportul Internațional Normalizat): Aceste teste măsoară capacitatea ficatului de a produce proteine necesare pentru coagularea sângelui.
• 5. Timp parțial de tromboplastină (APTT): Acest test evaluează funcția hepatică în legătură cu coagularea sângelui.
• 6. Teste de funcție a vezicii biliare: Acestea includ teste pentru a verifica nivelurile de bilă și săruri biliare în sânge, ceea ce poate dezvălui probleme de vezică biliară sau canalul biliar.
• 7. Teste pentru hepatite: Dacă există suspiciuni de infecție hepatică, medicul poate recomanda teste pentru hepatitele A, B sau C.

Medicul tău va interpreta aceste rezultate în contextul stării tale de sănătate generală și a simptomelor tale, dacă le ai. Dacă ai orice preocupări legate de sănătatea ficatului, este important să consulți un profesionist medical pentru evaluare și recomandări.

Teste de enzime hepatice

Testele de enzime hepatice măsoară nivelurile a diverse enzime produse de celulele hepatice (hepatocite) și sunt folosite pentru a evalua funcția ficatului. Cele mai comune enzime hepatice și modul în care pot fi afectate sunt:

1. AST (Aspartat Aminotransferază) și ALT (Alanin Aminotransferază):

• Aceste enzime sunt implicate în metabolismul aminoacizilor.
• Nivelele crescute de AST și ALT pot indica leziuni hepatice sau alte probleme hepatice.
• Cauzele crescute pot include hepatită, ciroză, intoxicație cu alcool sau medicamente, sau leziuni hepatice din alte motive.

2. Fosfataza Alcalină:

• Această enzimă este implicată în eliminarea fosfatului din moleculele organice.
• Nivelele crescute pot fi asociate cu probleme ale ficatului sau vezicii biliare, cum ar fi colecistita sau obstrucții ale căilor biliare.

3. GGT (Gama-Glutamil Transferază):

• GGT este implicat în transportul aminoacizilor în celule.
• Nivelele crescute pot fi legate de afectarea ficatului sau vezicii biliare, dar și de alcoolism sau utilizarea anumitor medicamente.

Nivelele normale ale acestor enzime variază de la laborator la laborator, dar valorile crescute pot sugera disfuncții hepatice sau probleme ale vezicii biliare. Este important de menționat că valorile crescute ale enzimelor hepatice nu furnizează întotdeauna un diagnostic precis, ci reprezintă doar un semn că este nevoie de investigații suplimentare pentru a identifica cauza problemelor hepatice. (1)

Bilirubină

Nivelurile de bilirubină în sânge sunt importante pentru evaluarea funcției hepatice și pentru diagnosticarea unor probleme de sănătate. Bilirubina este un pigment galben produs ca rezultat al descompunerii hemoglobinei din celulele roșii din sânge și este procesat de ficat. Există două tipuri principale de bilirubină:

• Bilirubina indirectă (neconjugată): Aceasta este forma inițială a bilirubinei produsă în timpul descompunerii hemoglobinei. Este insolubilă în apă și este transportată în sânge legată de proteine.
• Bilirubina directă (conjugată): Aceasta este forma de bilirubină procesată de ficat pentru a o face solubilă în apă și ușor de eliminat din organism prin bilă.

Modificările în nivelurile de bilirubină pot fi semnificative pentru evaluarea funcției hepatice și a altor probleme de sănătate:

• Bilirubina totală: Acesta este totalul bilirubinei din sânge, inclusiv bilirubina directă și indirectă. Valoarea normală a bilirubinei totale este, în general, sub 1,2 mg/dL (miligrame per decilitru).
• Bilirubina directă: Nivele crescute de bilirubina directă pot indica probleme cu ficatul sau vezica biliară, cum ar fi obstructii ale căilor biliare sau hepatita.
• Bilirubina indirectă: Nivele ridicate de bilirubina indirectă pot fi cauzate de anemii, cum ar fi anemia hemolitică, în care celulele roșii sunt distruse în exces, sau de tulburări genetice cum ar fi sindromul Gilbert.

Modificările în bilirubina pot avea diverse cauze, inclusiv probleme hepatice, infecții, afecțiuni genetice sau biliare, sau chiar efecte secundare ale unor medicamente. (2)

Albumină

Albumina este o proteină produsă în principal de ficat și este o componentă importantă a serului sanguin. Nivelurile de albumină pot oferi informații despre funcția hepatică și starea generală de sănătate. Modificările în nivelurile de albumină pot fi semnificative pentru evaluarea stării de sănătate și pot avea diverse cauze.

1. Scăderea nivelurilor de albumină: Nivele scăzute de albumină pot fi cauzate de mai multe factori, inclusiv:

• Probleme hepatice: Ficatul afectat de boli cum ar fi ciroza sau hepatita poate produce mai puțină albumină.
• Malnutriție: Deficitul de proteină în alimentație poate duce la scăderea nivelurilor de albumină.
• Pierderi excesive: Pierderile de albumină prin rinichi (cazuri de sindrom nefrotic) sau tractul digestiv (sângerări, boli inflamatorii intestinale) pot duce la scăderea albuminei.

2. Creșterea albuminei este mai rară și poate fi legată de:

• Deshidratare: Atunci când nivelurile de apă din sânge scad, concentrația de albumină din ser poate crește.
• Afecțiuni inflamatorii cronice: În anumite condiții, cum ar fi artrita reumatoidă, nivelurile de albumină pot fi ușor crescute. (3)

Timp de protrombină (Timp Quick)

Timpul de protrombină (TP) este un test de coagulare a sângelui care măsoară cât de rapid sângele se coagulează. Acest test este folosit pentru a evalua funcția hepatică, eficacitatea medicamentelor anticoagulante și pentru a depista tulburările de coagulare. Modificările în timpul de protrombină pot furniza informații valoroase despre starea de sănătate.

1. Prelungirea timpului de protrombină poate indica:

• Probleme hepatice: Ficatul este implicat în producția de factori de coagulare și afecțiuni hepatice cum ar fi ciroza sau hepatita pot duce la o sinteză deficitară a acestor factori.
• Deficit de vitamina K: Vitamina K este esențială pentru producerea factorilor de coagulare. Deficitul de vitamina K poate duce la un timp de protrombină prelungit.

2. Scăderea timpului de protrombină: Timpul de protrombină mai scurt decât normalul este mai rar, dar poate fi asociat cu:

• Supradozare de anticoagulante: Atunci când se iau medicamente anticoagulante (cum ar fi warfarina), un timp de protrombină scurt poate indica un risc crescut de sângerare.
• Tromboze: În cazuri rare, trombozele sau coagularea excesivă pot scurta timpul de protrombină.

Timp parțial de tromboplastină (APTT)

Timpul parțial de tromboplastină (APTT) este un test folosit pentru a evalua funcția coagulării. Acest test măsoară timpul necesar sângelui să se coaguleze atunci când este expus la substanțe chimice care stimulează coagularea. Modificările în timpul parțial de tromboplastină pot oferi indicii despre funcția coagulării și pot avea diverse cauze:

1. Dacă APTT este mai lung decât normalul, acest lucru poate indica:

• Deficit de factori de coagulare: APTT măsoară eficacitatea factorilor de coagulare din sânge. Un timp prelungit poate indica un deficit de factori de coagulare, care poate fi de origine genetică sau dobândit prin boli hepatice sau alte afecțiuni.

2. Un APTT mai scurt decât normalul este mai rar și poate fi asociat cu:

• Supradozare de anticoagulante: Atunci când se iau medicamente anticoagulante, cum ar fi heparina, APTT-ul mai scurt poate indica risc crescut de sângerare.

APTT este un test important pentru evaluarea coagulării, în special pentru a detecta tulburările de coagulare sau deficitele de factori de coagulare. APTT este adesea utilizat în combinație cu alte teste de coagulare, cum ar fi timpul de protrombină, pentru a obține o imagine completă a funcției de coagulare a sângelui. (4)

Teste pentru hepatite

Testele pentru hepatite sunt utilizate pentru a detecta prezența sau infecția cu virusurile hepatitice, care pot afecta funcția ficatului. Există mai multe tipuri de virusuri hepatice, cele mai comune fiind hepatita A, B, C, D și E.

1. Teste pentru hepatita A

• Testul pentru anticorpii anti-HAV IgM: Acest test detectează prezența anticorpilor IgM specifici pentru hepatita A. Nivelele ridicate de IgM indică o infecție activă cu hepatita A.
• Testul pentru anticorpii anti-VHA IgG: Acest test detectează anticorpii IgG, care indică o expunere anterioară la virusul hepatitei A sau imunitate.

2. Teste pentru hepatita B (HBV):

• Testul pentru antigenul de suprafață HBsAg: identifică prezența antigenului de suprafață al virusului hepatitei B. Positivitatea indică o infecție activă.
• Testul pentru anticorpii anti-HBs: măsoară anticorpii anti-HBs, care se formează ca răspuns la vaccinul hepatitic B sau în urma unei infecții anterioare.
• Testul pentru anticorpii anti-HBc IgM și IgG măsoară anticorpii îndreptați împotriva antigenului nuclear al virusului hepatitei B. IgM indică o infecție activă, în timp ce IgG poate indica o infecție anterioară sau cronică.

3. Teste pentru hepatita C (HVC):

• Testul pentru anticorpii anti-HVC detectează anticorpii îndreptați împotriva virusului hepatitei C, dar nu indică infecția actuală. Un test pozitiv necesită teste suplimentare pentru a detecta prezența ARN-ului viral HCV.

4. Teste pentru hepatita D (HVD):

• Testele pentru hepatita D sunt efectuate în mod obișnuit în combinație cu testele pentru hepatita B, deoarece virusul hepatitei D depinde de prezența virusului hepatitei B pentru a se replica. Aceste teste includ cercetarea antigenului HVD și a anticorpilor anti-HVD.

5. Teste pentru hepatita E (HVE):

• Testele pentru hepatita E detectează anticorpii anti-HVE IgM și IgG. IgM indică o infecție activă, în timp ce IgG poate indica o expunere anterioară.

Aceste teste sunt esențiale pentru diagnosticarea și monitorizarea infecțiilor cu virusurile hepatice și pentru a evalua starea de sănătate a ficatului. În funcție de rezultate, medicul poate determina necesitatea tratamentului și poate oferi îndrumări specifice pentru gestionarea infecției hepatice.