Deficitul de zinc la copii și managementul acestuia

Zincul este un oligoelement esențial pentru buna dezolvare a organismului copiilor, acesta intervenind în procese de creștere și dezvoltare, diferențiere celulară si procese metabolice, precum: diviziune celulară, apărarea organismului, procese de reparare tisulară, sinteză a hormonilor sexuali și metabolizarea glucidelor. (1) Consecutiv, deficitul de zinc la copii poate avea urmări negative importante, precum: falimentul creșterii, rezistență scăzută la infecții, hipogonadism primar, afecțiuni dermatologice și chiar afectarea dezvoltării neuro-cognitive.

Aportul de zinc la copii este strâns legat de cel de proteine animale, astfel, populația susceptibilă la deficitul acestui oligoelement este reprezentată de vegetarieni, respectiv de populația aflată în zone defavorizate. Deși cazurile severe de deficit de zinc sunt rare și de obicei datorate unor defecte genetice ale absorbției acestuia, cazurile ușoare și cele moderate sunt mai des întâlnite și mai dificil de diagnosticat, deoarece tabloul clinic este nespecific și poate prezenta semne comune cu diverse alte patologii.

Surse de zinc și doze recomandate la copii

Doza zilnică necesară de zinc variază cu vârsta, de la o valoare de 2 mg/zi în cazul sugarilor, până la 10 mg/zi în cazul adolescenților.

Sursele naturale de zinc includ produsele animale: carne și derivate din carne, fructele de mare și câteva categorii de produse vegetale: năutul, caju, semințele de dovleac, etc. De asemenea, cerealele fortifiate reprezintă o sursă importantă de zinc. O dietă echilibrată, nerestrictivă aduce, de regulă, un aport suficient de zinc. Lacto-ovo-vegetarienii au nevoie de un aport crescut de alimente bogate în zinc, precum: cereale fortifiate, lapte, ouă, etc.

Cauzele deficitului de zinc la copii

1. Aportul redus

Aportul inadecvat de zinc din dieta este întâlnit în special în comunitățile defavorizate, iar prevalența exactă a deficitului nu se cunoaște din cauza simptomelor nespecifice și a metodelor imprecise de diagnostic.

Printre condițiile ce pot conduce la deficit de zinc la copii enumerăm:

• Alăptarea exclusivă indelungată: Deficitul de zinc poate apărea la sugarii ce primesc după vârsta de 6 luni alimentație exclusiv lactată, lapte matern nefortifiat. Există studii care susțin faptul că după vârsta de 6 luni sugarii alimentați la sân devin dependenți și de alte surse alimentare ale acestui oligoelement pentru ca dezvoltarea sugarului să rămână optimă. (4) Acest lucru se datorează și faptului că nivelul acestui oligoelement în laptele matern scade pe parcursul primelor 6 luni post-partum, de la o concentrație de 3 mg/ml la 1 mg/ml, proces independent de alimentația maternă. (5) Riscul este mai mare în cazul prematurilor, al sugarilor din comunitățile defavorizate și la cei cu o patologie intestinală subiacentă ce conduce la malabsorbție intestinală. Tabloul clinic este asemănator cu cel din Acrodermatita Enteropatică: dermatită acrală, periorificială, alopecie, tulburări ale tranzitului intestinal, anorexie, tulburări în dezvoltarea neuro-psiho-motorie, etc.
• Diversificarea necorespunzătoare: Introducerea exclusivă în alimentația sugarului a alimentelor de origine vegetală, a cerealelor nefortifiate poate conduce pe termen lung la deficit de zinc, pe lângă alte carențe. Tabloul clinic este similar cu cel descris anterior.
• Fitații si fibrele alimentare: Cerealele si legumele conțin fitați și fibre ce inhibă procesul de absorbție al zincului, astfel, o dietă bazată în special pe astfel pe alimente poate duce pe termen lung la deficit de zinc. Tabloul clinic include: falimentul creșterii, manifestări dermatologice (piele uscată), hipogonadism, stări de apatie, etc.

2. Patologii predispozante

• Fibroza chistică: Din cauza malabsorbției întâlnite în fibroza chistică pot apărea numeroase carențe alimentare ce pot avea consecințe nefavorabile în procesul de creștere. Carența de zinc poate apărea si contribui la tabloul clinic al acestor pacienți. Dintre consecințele clinice ale acestui deficit enumerăm: falimentul creșterii, întârzierea maturării sexuale, status imunitar precar, dermatită. În fibroza chistică, din cauza asocierii deficitului de acizi grași esențiali si al vitaminelor liposolubile, dermatita poate evolua mai agresiv, cu leziuni mai întinse și poate fi mai puțin responsivă la suplimentarea cu zinc. (3)
• Bolile inflamatorii intestinale: În rândul pacienților cu Colită Ulcerativă respectiv cu Boala Chron au fost raportate cazuri de dermatită asemănătoare celei întâlnite în acrodermatita enteropatică ce asociază alopecie, anorexie, falimentul creșterii si întârzierea maturării sexuale si răspunde la suplimentarea cu zinc. (2)
• Patologie cronică hepatică: Factorii incriminați în apariția deficitului de zinc în cazul acestor pacienți sunt aportul redus, hipoalbuminemia și excreția urinară crescută.
• Patologie renală cronică: Pacienții aflați în stadiul uremic pot asocia deficit de zinc din cauza aportului redus, a absorbției scăzute, a pierderilor în cursul dializei.

3. Acrodermatita enteropatică

Reprezintă o patologie cu determinism genetic, cu transmitere autozomal recesivă, caracterizată printr-un defect al absorbției intestinale a zincului datorat mutației genei SLC39A4. Au fost descoperite, de asemenea, și alte mutații ce pot avea aceeași expresie fenotipică. Deficitul sever de zinc din organism determină apariția semnelor și a simptomelor bolii, triada dermatită periacrală/ periorificială, alopecie și diaree fiind caracteristică acestei boli. (4) Dermatita se caracterizează prin leziuni eritematoase asemănătoare cu cele din eczeme, ulterior evoluează cu formarea de leziuni erozive, psoriaziforme, veziculo-pustuloase.

Tabloul clinic și posibile complicații

Deficitul de zinc la copii poate da semne și simptome nespecifice, ce pot varia în funcție de nivelul carenței, astfel:

• Deficitul ușor/moderat de zinc se caracterizează prin dermatită psoriaziformă, sistem imunitar slabit cu predispoziție spre infecții, spermatogeneză redusă, scădere a gustului și a mirosului.
• Deficitul sever de zinc se caracterizează prin imunitate profund alterată, infecții frecvente, dermatită (leziuni eritematoase, veziculo-buloase perioral și perianal sau la nivelul zonelor de extensie ale membrelor), întârzieri ale maturației sexuale, tulburări ale dezvoltării neuro-psiho-motorii.

Există studii în literatura de specialitate care sugerează o posibilă legatură între deficitul de zinc la copii și apariția autismului. Deși nu este demonstrată o relația de cauzalitate certă între acestea, a fost descris un mecanism posibil incriminat în acest proces. Studiul a demonstrat rolul zincului în procesul de formare, maturare și funcționare a sinapselor încă din stadiile precoce ale dezvoltării copilului. În pofida acestor descoperiri, suplimentarea aportului de zinc nu este recomandată, fiind necesare studii suplimentare în acest sens. (6)

Diagnostic

Măsurarea nivelului plasmatic al zincului este analiza de laborator cea mai utilă pentru a certifica deficitul de zinc. Un nivel redus al zincului este definit de o valoare plasmatică a acestuia sub 60 microg/dl. Trebuie ținut cont de contextul clinic în care se dozează acest oligoelement, deoarece există anumite condiții patologice ce pot interfera cu nivelul plasmatic al acestuia. În stările hipercatabolice acute nivelul zincului poate fi fals crescut, în timp ce în bolile inflamatorii, în sarcină și în patologiile ce asociază hipoalbuminemie nivelul zincului este scăzut.

Deoarece zincul este un cofactor pentru fosfataza alcalină, o valoare redusă a acesteia pentru vârsta pacientului poate fi o dovada suplimentară a deficitului de zinc.

Nu în ultimul rând, ameliorarea sau chiar remiterea simptomatologiei ca răspuns la suplimentarea cu zinc poate stabili retroactiv diagnosticul.

Tratament și profilaxie

În cazul deficitului de zinc la copii din cauza unui aport insuficient, tratamentul este reprezentat de suplimentarea cu o doză de 1-2 mg/kg/zi de zinc elemental pentru o perioadă de minimum 4-6 săptămanâni, în funcție de cauza și severitatea deficitului. Trebuie avut în vedere faptul că administrarea unor doze mari de zinc poate conduce la o scădere a absorbției cuprului, astfel poate fi necesară co-administrarea acestui oligoelement. Aceată doză este potrivită și pentru profilaxia carenței de zinc în bolile inflamatorii intestinale, fibroza chistică și patologiile hepatice cronice.

În cazul acrodermatitei enteropatice, dozele necesare sunt mai mari, de aproximativ 3 mg/kg/zi de zinc elemental, cu ajustarea lor în funcție de nivelul plasmatic al acestuia.

Trebuie avut în vedere faptul că dozele mari pot scădea absorbția altor minerale precum cuprul și fierul, astfel că dozarea nivelului plasmatic al acestuia este foarte importantă în cazul administrării pe perioade lungi de timp.

Nu în ultimul rând, o alimentație echilibrată, nerestrictivă poate preveni deficitul de zinc și poate contribui la obținerea unui nivel plasmatic optim în cazul deficitului.

Concluzie

Investigarea homeostaziei zincului este importantă în cazul copiilor al căror tablou clinic asociază: dermatită, falimentul creșterii, predispoziție către infecții, hipogonadism și tulburări neuro-psiho-motorii. Mai mult, odată certificat deficitul de zinc, este importantă stabilirea etiologiei în vederea alegerii tratamentului specific.