Deficiente cronice nutritionale: Calciul si Magneziul
Autor: Ana-Maria Slanina*, Doina Felea, Antoneta Petroaie*, Silvia Matasaru
- Introducere
- Metabolismul Calciului
- Metabolismul Magneziului
- Hipocalcemia
- Hipomagnezemia
- Corelatii intre deficientele de calciu si magneziu
- Evolutii recente privind beneficiile suplimentarii cu calciu si-sau magneziu
- Considerente privind studiul
- Scopul studiului
- Material si metoda
- Rezultate
- Concluzii
- Bibliografie
Metabolismul Magneziului
Magneziul este al patrulea cation ca si cantitate in organism. Este implicat in mai mult de 300 sisteme enzimatice, cum ar fi metabolismul adenozin trifosfatului (ATP), activarea creatin- kinazei, adenilat ciclazei si al ATP-azei sodiu-potasiu. Deficienta de magneziu a fost implicata in boli cum ar fi diabetul, hipertensiunea, aritmiile cardiace, infarctul miocardic si ateroscleroza.
Rezervele totale de magneziu ale organismului se situeaza intre 21 si 28 g la adultul mediu de 70 kg. Nivelul seric normal al magneziului variaza intre 1.7 si 2.5 mg/dL. Majoritatea magneziului din organism se gaseste in masa osoasa a scheletului, mai bine de 50% din rezerve. Restul este prezent la nivelul tesuturilor moi, din care numai 0.3% este localizat extracelular. Sursele nutritionale magneziu sunt vegetalele cu frunze verzi, legumele, nucile si proteinele animale.
Din totalul de magneziu consumat, aproximativ 30% pana la 50% este absorbit, in special la nivelul portiunii proximale a intestinului subtire. Nivelul de absorbtie al magneziului variaza, depinzand de statusul magneziului endogen. Magneziul este excretat la nivelul rinichiului. Cand rezervele de magneziu sunt normale, excretia egaleaza de obicei absorbtia. Aproximativ o treime din magneziul seric este legat de albumine si deci nefiltrabil glomerular. 20% din magneziul seric este filtrat de catre rinichi, din care 50% pana la 60% este reabsorbit la nivelul segmentului ascendent al ansei Henle, in contrast cu alti electroliti majori care sunt reabsorbiti in special la nivelul proximal al ansei Henle.
Magneziul extracelular din ser este legat de proteine in proportie de 33%, 12% sub forma de anioni complecsi si 55% sub forma libera ionizata. La nivel celular, magneziul pare a influenta proprietatile variatelor membrane celulare; acest proces se realizeaza prin intermediul canalelor de calciu si a mecanismelor de transport ionic. La nivel celular, magneziul serveste drept cofactor pentru o multime de enzime intracelulare ce genereaza energie prin hidroliza ATP-ului. Se considera, de asemenea, ca este implicat in transcriptia ADN-ului si in sinteza proteica. Magneziul este responsabil de mentinerea gradientilor transmembranari de sodiu si potasiu. (7)
Date recente sugereaza ca largi fluxuri de magneziu pot traversa membrana celulara in ambele directii ca urmare a unei varietati de stimuli hormonali si non-hormonali, ducand la schimbari majore a nivelului Mg total, si, intr-o mai mica masura a nivelului Mg liber de la nivel tisular. (8)
Autori: Dr: Ana-Maria Slanina, Doina Felea, Antoneta Petroaie, Silvia Matasaru
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Diabet insipid tratament
- Diabetul de tip 2 - cum sa scapam de el
- Diabet zaharat tip 2
- Glicemie normala, corpi cetonici pozitivi... Ajutati-ma!
- Diabet zaharat II cu necesar insulinic nou
- Fara diagnostic de 4 luni sunt disperat
- Glicemia buna Hg glicata mare...rog mult lamuriri
- Prediabet si depresie puternica
- Mancarurile care trebuiesc excluse din dieta diabeticului
- Injectie insulina