De ce organul transplantat este uneori respins de către organism?

Oamenii de știință au identificat o cauză genetică pentru care un organ transplantat este respins uneori de către organismul beneficiarului.
 
Rezultatele cercetării vin în sprijinul găsirii unor forme de tratament pentru prevenirea răspunsului imunologic de atacare a țesutului transplantat fără a lăsa organismul predispus la infecții sau cancer.

Un tip de receptori de celule ale măduvei osoase numite proteine alfa de reglare a semnalului (SIRPα) au fost identificate de către cercetători din cadrul Universității din Pittsburgh ca principalii responsabili de trimiterea limfocitele ce identifică și distrug celulele străine la locul țintă. Mai pe scurt, când celule din alt organism pătrund în corpul nostru, celulele sangvine albe le identifică ca fiind intruși și se luptă pentru a le elimina.

Mecanismul din spatele acestui asalt al limfocitelor este că moleculele din exteriorul celulelor care aparțin complexului histocompatibilității majore (MHC) le identifică ca fiind diferite. Un tip de celule albe numite limfocite T au receptori pe suprafața lor capabili să recunoscă proteinele MHC necunoscute și răspund prin intenția de a le distruge. Limfocitele nu au capacitatea de a diferenția ce e străin și ce nu; ele trebuie să fie învățate, activitate care aparține unei alte componente a sistemului imunitar - celulele dendritice. Acestea preiau proteinele străine și le leagă de propriul MHC. Ulterior migrează în nodulii limfatici unde interacționează cu limfocitele T.

În cadrul studiului curent, cercetătorii au analizat țesut transplantat la cobai prin tehnologii inginerești pentru a elimina anumite celule sangvine ca limfocitele T. S-a observat că diferențele dintre genele SIRPα ale donorului și beneficiarului au corelat cu răspunsul imunologic al beneficiarului. SIRPα se leagă de altă proteină numită CD47 ce transmite o serie de răspunsuri imunologice în diferite celule. Se pare că CD47 din monocite intracționează cu receptorii SIRPα  asupra țesutului străin, reglând întregul proces de identificare.

Odată activate, aceste celule activează la rândul lor restul sistemului imunitar, ceea ce duce la respingerea organului transplantat de către organismul beneficiarului. O mai bună compatibilitate între genele SIRPα  ale donorului și beneficiarului ar putea ajuta la reducerea riscului de răspuns imunologic de respingere a organului transplatat. Noi tratamente axate pe aceste gene ar putea favoriza eficiența și reușita transplaturilor de organe.

Sursa: Science Alert