Rolul inactivării genelor în bolile umane

Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea Columbia a schimbat modul tradițional de înțelegere a geneticii și a explicat de ce unii oameni care poartă gene ce cauzează boli nu prezintă simptome. Contrar principiului convențional conform căruia fiecare celulă folosește în mod egal ambele copii ale unei gene (maternă și paternă), cercetarea a arătat că unele celule pot dezactiva selectiv una dintre copii. Acest fenomen, observat pentru prima dată în urmă cu un deceniu, este acum analizat în detaliu pentru a înțelege impactul său asupra bolilor genetice.

Descoperiri esențiale

• Cercetătorii au analizat celule imune și au constatat că una din 20 de gene utilizate de celulă este inactivată selectiv (copie maternă sau paternă).
• Fenomenul variază între diferite tipuri de celule și poate fluctua în timp, ceea ce sugerează o plasticitate neașteptată a genomului uman.
• Acest comportament selectiv al genelor poate explica de ce persoane cu aceeași mutație genetică pot prezenta severități diferite ale bolii sau, în unele cazuri, absența completă a simptomelor.

Importanța descoperirii

• Studiul rezolvă o dilemă medicală: de ce unii purtători ai unei mutații genetice cauzatoare de boli rămân asimptomatici. În unele boli, 90% dintre cei cu mutație se îmbolnăvesc, în timp ce 10% nu prezintă simptome.
• Cercetarea a implicat familii cu tulburări genetice ale sistemului imunitar și a arătat că pacienții bolnavi aveau mai frecvent activată copia patogenă a genei, în timp ce rudele sănătoase aveau aceeași genă suprimată.

Implicări pentru alte boli genetice

• Fenomenul nu este limitat la genele imunitare și poate explica variațiile de severitate în multe alte boli genetice, inclusiv cancerul sau afecțiuni precum lupusul, care apar episodic sau după declanșatori din mediu.
• Aceasta este doar „vârful icebergului”, susțin cercetătorii, și deschide noi direcții pentru înțelegerea diversității în manifestările bolilor genetice.

Schimbarea paradigmei în diagnosticul și tratamentul bolilor genetice

• Studiul propune extinderea caracterizării bolilor genetice prin integrarea „transcriptotipurilor” (modele de activitate genetică) alături de genotipuri.
• Activitatea genei, evaluată prin ARN, poate varia între tipuri de celule și în timp, oferind informații mai detaliate decât ADN-ul singur.
• Cercetătorii sugerează posibilitatea de a manipula activitatea genelor pentru a suprima copia nedorită, transformând o boală genetică într-o afecțiune non-patogenă. Deși aplicarea clinică este deocamdată departe, primele teste in vitro arată că acest lucru este posibil.

Concluzii

Acest studiu schimbă perspectiva asupra modului în care înțelegem și tratăm bolile genetice. Prin identificarea mecanismelor din spatele inactivării selective a genelor, cercetătorii deschid noi căi pentru diagnosticul și terapia personalizată. Integrarea analizei ARN în practica clinică ar putea oferi instrumente mai precise pentru predicția severității bolilor genetice și pentru dezvoltarea de tratamente inovatoare.