Ce ne face să ne amintim visele? Cum reformulează amintirile tiparul de somn și mentalitatea

Visele sunt experiențe conștiente subiective generate de creier în timpul somnului, fiind influențate de amintiri și experiențe anterioare. Acestea joacă un rol important în procesele de învățare și consolidare a memoriei, dar și în sănătatea psihofizică. Frecvența și conținutul viselor pot fi indicatori ai unor tulburări psihiatrice sau neurologice. Studiul publicat recent explorează factorii care influențează frecvența și claritatea amintirii viselor, analizând date colectate pe o perioadă de patru ani de la un eșantion larg de participanți.
Descoperirea somnului REM (mișcări oculare rapide) în anii 1950 a dus la ipoteza că acest stadiu este corelat cu experiențele onirice. Studiile ulterioare au arătat că visele apar și în somnul non-REM (NREM), dar cu o frecvență mai redusă. Cu toate acestea, probabilitatea amintirii viselor variază considerabil între indivizi și chiar de la o noapte la alta. Cercetările anterioare au identificat factori precum vârsta, sexul, predispoziția spre reverie și atitudinea față de vise ca influențând frecvența amintirii viselor, dar rezultatele au fost contradictorii.

Cercetarea publicată în Communications Psychology a fost desfășurată pe un eșantion de 204 adulți sănătoși, cu vârste între 18 și 70 de ani, selectați pe baza unor criterii stricte de eligibilitate. Participanții au înregistrat zilnic, timp de 15 zile, ceea ce își aminteau din ultimul vis avut înainte de trezire. Pentru a monitoriza tiparele de somn, aceștia au purtat dispozitive de actigrafie, iar un subgrup a utilizat și un dispozitiv EEG portabil pe timpul nopții.

Rezultatele studiului

Factori individuali care influențează amintirea viselor

Analiza datelor colectate a evidențiat trei factori principali care cresc probabilitatea de a-și aminti visele:

• Atitudinea pozitivă față de vise - Persoanele care consideră visele semnificative și utile au o rată mai mare de amintire.
• Predispoziția spre rătăcirea minții (mind wandering) - Cei care au tendința de a-și lăsa gândurile să rătăcească în timpul zilei își amintesc mai frecvent visele.
• Modelele de somn nocturn - Un somn mai lung, cu o proporție redusă de somn profund (N3), este asociat cu o amintire mai bună a viselor.

Contrar unor studii anterioare, vârsta și sexul nu au avut un efect semnificativ asupra amintirii viselor. Cu toate acestea, s-a observat că femeile au o atitudine mai pozitivă față de vise, ceea ce ar putea explica de ce în unele studii acestea își amintesc visele mai des decât bărbații.

Diferența dintre visele conținutive și „visele albe”

Participanții au raportat trei tipuri de experiențe:

• Vise cu conținut clar (58%) - Experiențe onirice detaliate.
• Vise albe (14%) - Senzația de a fi visat, dar fără a-și putea aminti conținutul.
• Absența visului (28%) - Sentimentul că nu au visat deloc.

Vulnerabilitatea la interferențe cognitive a fost corelată cu probabilitatea de a avea „vise albe”. Acest lucru sugerează că memoria viselor poate fi pierdută rapid din cauza distragerilor externe sau interne după trezire.

Influența somnului asupra viselor

Analiza EEG a arătat că visele sunt mai frecvent amintite atunci când participanții au avut mai puțin somn profund (N3) și mai mult somn REM. Acest rezultat confirmă ipoteza conform căreia activitatea undelor lente din somnul profund poate suprima conștientizarea viselor.

Variații sezoniere ale amintirii viselor

Cercetătorii au descoperit că frecvența amintirii viselor scade semnificativ iarna în comparație cu primăvara și toamna. Aceste fluctuații sezoniere nu au putut fi explicate pe deplin prin modificările tiparelor de somn, ceea ce sugerează că factori precum expunerea la lumină naturală ar putea influența acest fenomen.

Concluzii și implicații

Acest studiu evidențiază faptul că amintirea viselor este influențată atât de diferențele individuale, cât și de starea de somn din timpul nopții. Persoanele cu o atitudine pozitivă față de vise, o predispoziție către reverie și un somn mai lung, cu mai puțin somn profund, au o probabilitate mai mare de a-și aminti experiențele onirice.

Rezultatele susțin ipoteza conform căreia „visele albe” nu reprezintă absența visului, ci un eșec al memoriei de a reține conținutul acestuia. Mai mult, sezonalitatea amintirii viselor sugerează posibile legături cu ciclurile naturale de lumină și întuneric.

În viitor, aceste descoperiri ar putea fi utilizate pentru a îmbunătăți înțelegerea proceselor cognitive implicate în formarea și amintirea viselor, dar și pentru a dezvolta metode de antrenament pentru a spori această capacitate la indivizii interesați de explorarea propriei conștiințe onirice.