Cantități mici de activitate fizică moderată până la viguroasă sunt asociate cu reduceri mari ale riscului de demență

Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health și publicat în Journal of the American Medical Directors Association aduce vești încurajatoare pentru vârstnici, inclusiv pentru cei considerați fragili. Aceștia au analizat datele a aproape 90.000 de adulți britanici (în general de peste 50 de ani), care au purtat dispozitive la încheietură pentru a monitoriza activitatea fizică. Rezultatele indică faptul că și un nivel redus de mișcare – începând de la doar 35 de minute de activitate fizică moderată sau viguroasă pe săptămână – se asociază cu un risc semnificativ mai scăzut de dezvoltare a demenței pe parcursul a aproximativ patru ani de urmărire.

Mai puțin de 40 de minute pe săptămână, dar efecte notabile

Autorii studiului au constatat că participanții care practicau cel puțin 35 de minute de activitate fizică moderată ori viguroasă pe săptămână aveau un risc cu 41% mai mic de a dezvolta demență, comparativ cu cei care nu se mișcau deloc. Cu cât creștea durata totală a activității, cu atât se reducea și riscul de demență:  

• între 35 și 69,9 minute de mișcare pe săptămână: risc cu 60% mai scăzut,  
• între 70 și 139,9 minute pe săptămână: risc cu 63% mai scăzut,  
• peste 140 de minute pe săptămână: risc cu 69% mai scăzut.

Beneficii chiar și pentru persoanele fragile

O constatare deosebit de importantă a fost că inclusiv adulții cu fragilitate (definiți printr-o stare de sănătate precarizată și un risc mai mare de efecte adverse) puteau beneficia de aceste efecte protectoare. Studiul a evidențiat că riscurile de demență scad în mod similar, indiferent de prezența fragilității sau a „pre-fragilității”. Practic, chiar și cinci minute de mișcare zilnică par să aibă efecte pozitive asupra sănătății creierului.

Contextul prevenirii demenței și rolul stilului de viață

Demența, în special cea cauzată de boala Alzheimer, reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale vârstei înaintate, afectând milioane de oameni la nivel mondial. Totuși, numeroase cercetări din ultimii ani sugerează că un stil de viață sănătos și activ ar putea reduce semnificativ riscul de apariție a demenței. Gestionarea optimă a tensiunii arteriale, a colesterolului, a glicemiei și activitatea fizică regulată sunt factori cheie în acest sens.

Cantitatea minimă de mișcare și îndrumările oficiale

Autorii subliniază că recomandările curente (150 de minute de exercițiu moderat pe săptămână) pot părea dificile de atins pentru persoanele vârstnice, mai ales pentru cele cu probleme de sănătate sau cu mobilitate redusă. Cu toate acestea, studiul arată că și o cantitate sub nivelul recomandat poate avea efecte semnificative, fapt care ar putea încuraja mai multe persoane în vârstă să nu renunțe la mișcare pe motiv că nu pot atinge țintele oficiale.

Datele care susțin concluziile

• Analiza s-a bazat pe informațiile colectate de la 89.667 de adulți din UK Biobank, care au purtat accelerometre de tip Axivity AX3 pentru a monitoriza cât de activi erau.  
• Durata medie de urmărire a stării de sănătate a participanților a fost de 4,4 ani, timp în care 735 de persoane au fost diagnosticate cu demență.  
• După ajustarea rezultatelor în funcție de factori precum vârsta, starea de fragilitate și alte afecțiuni, cercetătorii au observat asocieri puternice între nivelul de activitate și riscul scăzut de demență.

Încurajarea studiilor viitoare

Fiind un studiu observațional, nu se poate stabili cu certitudine o relație de cauzalitate directă între activitatea fizică și scăderea riscului de demență. Totuși, rezultatele sunt în acord cu ipotezele anterioare potrivit cărora exercițiile fizice au un efect neuroprotector, probabil prin îmbunătățirea circulației cerebrale, prin reducerea inflamației și prin menținerea unei bune funcții cardiovasculare. Cercetătorii recomandă desfășurarea de studii clinice viitoare care să urmărească impactul unei doze chiar mai mici de exercițiu, ca strategie de prevenție a demenței în populația în vârstă.

În ansamblu, concluzia este clară: orice nivel de mișcare contează, iar chiar și „puțin” poate reprezenta o diferență majoră în reducerea riscului de a dezvolta o afecțiune care, deocamdată, nu are un tratament definitiv. Studiul îi încurajează astfel pe specialiști să promoveze activitatea fizică la toate categoriile de vârstă și stare de sănătate, pentru a susține îmbătrânirea sănătoasă.