Bioterorismul și armele biologice moderne

Considerat o amenințare gravă la adresa securității internaționale, bioterorismul reprezintă o urgență de sănătate publică, efectele unui atac bioterorist fiind, de cele mai multe ori, unele catastrofale. Atacul bioterorist constă în eliberarea intenționată a unor agenți biologici infecțioși, cunoscuți sub denumirea de arme biologice, pentru a perturba sau pentru a pune capăt vieți umane, pentru distrugerea culturilor alimentare, pentru uciderea animalelor sau pentru a teroriza populația civilă. Folosirea sau amenințarea cu utilizarea armelor biologice moderne pentru distrugerea vieții umane constituie un atentat la adresa drepturilor fundamentale ale omului.

Din categoria armelor biologice fac parte bacteriile, ciupercile, viruși, fungii, paraziții sau toxinele, uneori aceste arme de distrugere în masă fiind constituie din combinația mai multor agenți infecțioși. (1) (2) (3)

În ciuda potențialului devastator, armele biologice sunt dificil de controlat, din cauza rezistenței sporite a organismelor vii în fața tot mai multor organisme non-umane. Percepția asupra bioterorismului s-a schimbat după atacurile bioteroriste din anul 2001, potențialii agenți dăunători fiind reclasificați în funcție de rata de mortalitate, modul de diseminare, disponibilitatea, stabilitatea și capacitatea de a produce panica. Bacilul anthracis, împreună cu yersinia bacterium, francisella tularensis, clostridium botulinum, virusul Ebola, virusul Marburg, virusul Arena, virusul Junin și virusul Lassa fac parte din prima categorie de risc. (1) (2) (4) (11)

Care sunt armele biologice moderne din prima categorie de risc?

Antrax

De-a lungul istoriei, bacilul anthracis, bacteria care provoacă antrax, a fost unul dintre cei mai utilizați agenți infecțioși în cadrul atacurilor bioteroriste. Sporii antraxului pot pune în pericol sănătatea oamenilor și a animalelor și pot totodată să distrugă recoltele agricole. Bacilul poate fi utilizat cu ușurință, șansele de depistare a atacatorului fiind unele reduse, din cauza faptului că bacteria este imposibil de văzut, mirosit sau gustat. Cele mai mediatizate acte de bioterorism au implicat bacilul anthracis, episoade recente de atacuri fiind consemnate în urmă cu aproape două decenii. În ultimele luni ale anului 2001, în urma unor atacuri repetate cu spori de antrax, au fost confirmate 22 de cazuri de infectare, numărul persoanelor decedate ridicându-se la cinci. Toate persoanele au contractat bacteria după ce au deschis scrisori care conțineau sporii bacilului anthracis. Printre persoanele contaminate s-au numărat colaboratori ai unor redacții importante din New York și Florida, angajați ai poștei, dar și un membru al Senatului. (1) (2) (4) (11)

Ciuma

Provocată de o bacterie încadrată în categoria armelor biologice de categoria A, ciuma se poate răspândi cu ușurință de la persoane sau animale contaminate, cât și de la purici. Comparativ cu bacilul antrax, bacteria ciumei (yersinia bacterium) este mai dificil de ascuns, deoarece, pentru pornirea unei epidemii sau pentru îmbolnăvirea unui segment al populației este necesară folosirea de persoane sau animale contaminate, fie ele chiar și decedate. Cunoscută și sub denumirea de Moartea Neagră, ciuma a redus considerabil populația globală în decursul secolului al XIV-lea, numărul estimativ al deceselor ridicându-se la aproximativ o sută de milioane de oameni. Cea mai veche relatare despre ciumă poate fi regăsită în Biblie, datând din anul 1000 înainte de Hristos. În ceea ce privește utilizarea bacteriei ciumei în cadrul atacurilor bioteroriste, acest lucru s-a întâmplat pentru prima oară în anul 1346, în timpul războiului dintre mongoli și genovezi. În cadrul atacului bioterorist, mongolii au catapultat cadavrele celor decedați din cauza ciumei peste zidurile cetății orașului Caffa. În urma asediului, în oraș izbucnește epidemia de ciumă, urmând ca în lunile următoare genovezii să răspândească boala pe întreg teritoriul Europei. (5) (6)

Tularemie

Agentul etiologic al tularemiei, francisella tularensis, este considerat agent de bioterorism de categoria A, reprezentând o prioritate din punct de vedere al riscurilor pentru securitatea națională, în principal din cauza ușurinței cu care poate fi diseminat. Infecția cu francisella tularensis se produce printr-o varietate de mecanisme, precum: manipularea fluidelor sau a țesuturilor infecțioase ale animalelor contaminate, ingerarea lichidelor, a alimentelor sau a solului contaminate, mușcături provocate de artropode infectate sau prin inhalarea aerosolilor infecțioși. Rata mortalității în cazul îmbolnăvirii de tularemie este una relativ mică (între 5%-15% dintre cazuri). Francisella tularensis este organismul biologic infecțios studiat și folosit în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, principalul producător al tulpinilor rezistente la antibiotice fiind Uniunea Sovietică. (7)

Botulism

Toxina botulinică, încadrată în primul grup de risc al agenților infecțioși ce pot fi folosiți în cadrul unor atacuri bioteroriste, a fost dezvoltată și utilizată ca armă biologică de-a lungul istoriei, în numeroase rânduri. Japonezii au utilizat pentru prima oară culturi botulinice pentru uciderea prizonierilor de război, în anul 1930. De asemenea, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, toxina botulinică a fost folosită de către trupele germane și americane. Toxina poate fi utilizată pentru imobilizarea sau uciderea adversarilor în timpul acțiunilor militare, cât și pentru infectarea alimentelor, raza de contaminare fiind una foarte mare, de aproximativ 0,5 km în direcția vântului. (8)

Febra hemoragică

Virușii febrei hemoragice, în special cei proveniți din Africa de Vest, reprezintă o importantă amenințare la adresa sănătății globale. Ușor de răspândit și cu o rată foarte mare a mortalității, virusul Ebola, cât și virusul Marburg sau Junin, ar putea fi folosiți în cadrul atacurilor bioteroriste, pentru distrugerea de vieți umane. Deși nu au fost raportate astfel de atacuri, în cadrul cărora să fie utilizați virușii menționați, temeri privitoare la un posibil atac au existat și vor continua să existe. În anul 2001, la câteva zile de la atacul terorist asupra Centrului Internațional de Comerț din New York, aproximativ 26 de miliarde de dolari au fost cheltuiți pentru finanțarea unor programe biologice de cercetare. Cercetării biodefensive împotriva Ebola au fost lansate de către Departamentul Apărării Naționale din Canada, investiția finală a acestora în programele de dezvoltare a unui vaccin împotriva Ebola fiind de aproximativ 7 milioane de dolari. (9) (10)

Care sunt armele biologice moderne cu prioritate medie?

Bruceloza

Boala este produsă de bacteriile din specia Brucella, ce se pot transmite omului în urma consumului de produse contaminate de proveniență animală, cât și pe alea aerului, prin inhalare directă. Considerată o boală profesională, din cauza prevalenței crescute printre specialiștii zootehniști, bruceloza este dificil de recunoscut în lipsa unui consult medical. Din cauza simptomelor asemănătoare gripei, există riscuri crescute ca bolnavul să încerce să se trateze prin auto-medicație, sporind astfel șansele de apariție a unor complicații, în lipsa unui tratament adecvat. Bacteriile din specia Brucella pot fi considerate atractive pentru a fi utilizate ca agenți potențiali mortali în cadrul unui atac bioterorist, din cauza ușurinței cu care se transmit. Cu toate acestea, din cauza ratei scăzute a mortalității, bacteriile Brucella au fost incluse în categoria secundă a agenților patogeni ai bioterorismului. (2) (11)

Salmonella, E coli, Shigella, Cryptosporidium, Staphylococcus aureus sau Vibrio cholerae

Agenții patogeni care pot fi transmiși în urma consumului de alimente contaminate reprezintă reale amenințări la adresa siguranței alimentare. Un act de bioterorism care să implice utilizarea unuia dintre acești agenți nu poate fi scos din ecuație, cercetările confirmând vulnerabilitatea principalelor puteri globale în fața bioterorismului alimentar. Cel mai notabil act de bioterorism alimentar a avut loc în anul 1994 în Statele Unite ale Americii, un număr de peste 200.000 de persoane fiind infectate cu bacteria Salmonella. (2) (12)

Ricin

Derivat din ricinus communis, o plantă comună originară din Marea Mediterană și Orientul Mijlociu, ricinul este o toxină extrem de puternică și care ar putea fi utilizată în atacurile bioteroriste pentru uciderea oamenilor și a animalelor. Pentru a produce vătămări grave asupra sănătății, toxina trebuie să fie ingerată, inhalată (sub formă de pulbere) sau injectată. Conform experților în securitate, toxina este bine adaptată pentru atacurile la scară mică, fiind mult mai probabil ca ricinul să fie utilizat pentru uciderea unui grup mic de persoane decât pentru uciderea de grupuri mari. New York Times a raportat în anul 2011 o încercare a unor grupuri teroriste de achiziționare a unei cantități mari de boabe de ricin, cel mai probabil scopul final fiind acela de producere a unor bombe de ricin. (13) (14)

Coxiella burnetii

Agentul infecțios coxiella burnetii determină febra Q, o boală puțin frecventă, dar care, atunci când nu este diagnosticată, poate să dea complicații severe. Cele mai frecvente complicații cronice sunt endocardita sau sindromul de oboseală cronică. Tratamentul cu antibiotice devine ineficient în momentul în care sunt sesizate complicații. Procesul de cultură pentru agentul coxiella burnetii este unul dificil. Nu la fel de dificilă este transmiterea bacteriei. Grație capacității sale crescute de reproducere și supraviețuire în majoritatea mediilor, coxiella burnetii a fost clasificat ca agent biologic terorist critic de categoria B. (15)

Virusul encefalitei ecvine venezueleene

Susceptibil de manipulare genetică, proces care ar putea spori virulența sa, virusul encefalitei ecvine venezueleene este considerat un agent biologic care ar putea fi folosit în scopuri bioteroriste. Infectarea cu virusul encefalitei ecvine este rareori fatală la om, însă simptomele pot fi unele foarte severe. Virusul poate fi utilizat pentru atacuri biologice pe calea aerului, eficiența sa fiind crescută în perioadele de țânțarii sunt activi, cât și prin diseminarea într-o formă uscată sau lichidă. Conform unor rapoarte, agentul infecțios a fost studiat de către sovietici și americani în timpul Războiului Rece. (16) (17)

Virusul Nipah

Deși încadrarea sa a fost modificată de-a lungul anilor (în prezent făcând parte din categoria a treia de risc a agenților bioteroriști), virusul Nipah este în continuare un agent biologic infecțios cu un potențial mortal foarte crescut. Virusul este foarte virulent, însă folosirea sa pentru uciderea oamenilor este improbabilă, conform rapoartelor existe. În schimb, virusul ar putea fi folosit pentru uciderea animalelor, în special a porcilor, pentru a provoca pierderi economice semnificative în industria alimentară. (18)