Asocierea dintre expunerea la pesticide și riscul de artrită reumatoidă la fermieri

Artrita reumatoidă este o boală autoimună sistemică caracterizată prin inflamație articulară și poate duce la daune pe termen lung și dizabilități. Un studiu recent publicat în Scientific Reports evidențiază o listă de pesticide care pot crește riscul de artrită reumatoidă la fermierii expuși pe parcursul vieții la aceste substanțe.
Pe lângă factori cunoscuți precum vârsta înaintată, istoricul familial, genetica și fumatul, expunerea ocupațională la pesticide este identificată ca un risc semnificativ pentru artrita reumatoidă. Studiul subliniază că fumatul poate interacționa cu expunerea la pesticide, amplificând riscul bolii în anumite cazuri.

Cercetătorii au analizat date de la 22.642 de aplicatori de pesticide licențiați, cu vârste de 67 de ani sau mai mult, din Carolina de Nord și Iowa, participanți la Agricultural Health Study. Aceștia au examinat asocierea dintre utilizarea pe viață a 45 de pesticide și riscul de artrită reumatoidă, folosind date din registrele Medicare pentru a identifica cazurile de boală.

Rezultate cheie

Studiul a identificat nouă pesticide asociate cu un risc crescut de artrită reumatoidă:

• Insecticide: malation, forat, carbaril și carbofuran.
• Ierbicide: alaclor, metolaclor, S-etil dipropil tiocarbamat și metribuzin.
• Fungicid: benomil.

Pentru malation și carbofuran, s-a observat o relație doză-răspuns, sugerând că riscul crește odată cu nivelul de expunere. De asemenea, interacțiunile dintre fumat și expunerea la pesticide au relevat riscuri mai mari pentru fumători în cazul unor pesticide precum carbofuran și alaclor, în timp ce malationul a prezentat o asociere mai puternică cu boala la nefumători.

Implicații și semnificație

Descoperirile indică faptul că expunerea ocupațională la anumite pesticide poate crește riscul de artrită reumatoidă la aplicatorii licențiați. Având în vedere că unele dintre aceste pesticide, precum malation și carbaril, sunt utilizate pe scară largă nu doar în agricultură, ci și în sănătatea publică și în mediul rezidențial, există un potențial risc pentru populații mai largi.

Studiul sugerează că mecanismele prin care pesticidele pot contribui la dezvoltarea artritei reumatoide includ disfuncții imune, perturbări endocrine și modificări epigenetice. Aceste constatări evidențiază necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a confirma asocierile în alte populații și pentru a înțelege mai bine mecanismele implicate.

Concluzii

Identificarea pesticidelor care pot crește riscul de artrită reumatoidă este crucială pentru implementarea unor măsuri de prevenție și protecție a lucrătorilor agricoli și a altor persoane expuse. Revizuirea utilizării acestor substanțe și adoptarea unor practici sigure pot contribui la reducerea incidenței bolii și la protejarea sănătății publice.

sursa: News Medical