Asociații între tiparul de activitate fizică și riscul de boală Parkinson

Un studiu recent publicat în npj Digital Medicine a explorat relația dintre diferite modele de exerciții fizice și riscul de boală Parkinson, folosind datele din UK Biobank. Această cercetare vine în contextul în care boala Parkinson, o afecțiune neurodegenerativă marcându-se prin instabilitate posturală, mișcări lente, tonus muscular modificat și tremor în repaus, este influențată de factori genetici, de mediu și stil de viață, inclusiv exercițiul fizic zilnic. Se estimează că numărul persoanelor afectate de Parkinson va ajunge la 8,7-9,3 milioane la nivel global până în 2030.
Studiul a evaluat legătura dintre modelele de exerciții și incidența bolii Parkinson, folosind date de la 89.400 de indivizi din Biobancă, după excluderea celor cu date incomplete sau preexistente ale bolii. Participanții au fost împărțiți în grupuri inactive și active, acestea din urmă subdivizate în "weekend warriors" (WW) - cei care făceau sport doar în weekend - și activi regulat - cei care făceau exerciții o dată sau de două ori pe săptămână sau distribuite pe tot parcursul săptămânii.

Pe parcursul unei perioade medii de urmărire de 12,32 ani, 329 de persoane au dezvoltat Parkinson. Atât modelul WW, cât și cel regulat activ au fost semnificativ asociate cu un risc redus de a dezvolta Parkinson. Rezultatele sugerează că durata exercițiilor ar putea avea un impact mai mare în reducerea riscului de Parkinson decât frecvența exercițiilor.

Analizele subgrupurilor, care au inclus factori precum statutul de consum al alcoolului, sexul, istoricul familial, diabetul și starea tensiunii arteriale, nu au indicat interacțiuni semnificative între exercițiu și acești factori. Studii anterioare au sugerat diferențe între sexe în ceea ce privește impactul exercițiilor asupra riscului de boală Parkinson, dar acest studiu a constatat o reducere similară a riscului atât la bărbați, cât și la femei.

Printre limitările studiului se numără faptul că Biobanca UK a capturat doar o săptămână de timp de exercițiu pentru fiecare participant, ceea ce ar putea fi nereprezentativ pentru modelele lor comportamentale obișnuite. De asemenea, dispozitivul purtat la încheietura mâinii, Axivity AX3, nu captează precis datele exercițiilor pentru anumite activități, ducând la erori de măsurare. Majoritatea participanților la studiu au fost albi, limitând generalizabilitatea rezultatelor. Astfel, sunt necesare cercetări suplimentare pe populații mai diverse și analize robuste ale datelor de mișcare pentru a valida aceste observații.

sursa: News Medical