Angajamentul social frecvent poate întârzia debutul demenței cu cinci ani

Demența afectează peste 50 de milioane de adulți la nivel global, iar costurile asociate se ridică la sute de miliarde de dolari anual. Multe studii sugerează că activitatea socială poate contribui la menținerea sănătății cognitive și la reducerea riscului de a dezvolta demență. NUn nou studiu, realizat în cadrul proiectului Rush Memory and Aging Project (MAP), și-a propus să evalueze în ce măsură participarea frecventă la activități sociale poate întârzia instalarea demenței și a deteriorării cognitive ușoare -  MCI (mild cognitive impairment).
Conceptul de angajament social cuprinde elemente variate, cum ar fi numărul de contacte, gradul de susținere socială și frecvența activităților de grup. În această cercetare, autorii au ales să se concentreze pe activitatea socială ca factor de risc modificabil, mai ușor de influențat la nivel de populație. Un aspect nou abordat a fost legătura dintre intensitatea activității sociale și vârsta la care se instalează tulburările cognitive, un parametru mai ușor de înțeles de publicul larg și de factorii de decizie.

Metodologia studiului

• Participanți: Studiul a inclus peste 2000 de adulți vârstnici din zona orașului Chicago, înscriși în MAP începând din 1997. La momentul inițial (baseline), niciunul nu suferea de demență.  
• Evaluări anuale: Fiecărui participant i s-a făcut o evaluare clinică detaliată, inclusiv teste cognitive, examinare neurologică și chestionare privind sănătatea fizică și psihică.  
• Măsurarea activității sociale: Fiecare persoană a raportat cât de frecvent a participat la șase tipuri de activități, de la ieșiri la restaurant, întâlniri cu prietenii, până la implicare în voluntariat sau participarea la servicii religioase. Punctajele obținute (de la 1 la 5) au fost apoi împărțite în trei categorii (terțile).  
• Analize statistice: Cercetătorii au folosit modele de riscuri proporționale Cox pentru a calcula raportul riscului (HR) referitor la riscul de demență și MCI în funcție de nivelul de activitate socială. De asemenea, au aplicat modele timp de eșec accelerat (AFT) pentru a estima vârsta medie la care apare demența sau MCI în fiecare categorie de activitate socială.

Rezultate

Risc de demență redus

• O creștere cu o unitate a scorului de activitate socială a fost asociată cu o reducere de 38% a riscului de demență (HR = 0,62).
• Asocierea s-a menținut chiar și după controlul pentru variabile conexe (de ex. dimensiunea rețelei sociale, suportul social, singurătatea).

Întârzierea instalării demenței

• Diferența dintre persoanele cu cel mai mic nivel de activitate și cele cu cel mai ridicat nivel a fost de aproape 5 ani în ceea ce privește vârsta medie la care a survenit diagnosticul de demență (87,7 ani vs. 92,2 ani).

Reducerea riscului de MCI

• Participarea frecventă la activități sociale a fost legată și de un risc cu 21% mai mic de a dezvolta MCI (HR = 0,79).
• Persoanele cu un nivel de activitate ridicat au prezentat, în medie, o vârstă cu 3-5 ani mai înaintată la diagnosticarea MCI față de cele mai puțin active.

Analize suplimentare

• S-au făcut teste de sensibilitate pentru a exclude posibilitatea „cauzalității inverse” (persoane deja afectate cognitiv care și-au redus activitatea socială). Rezultatele au rămas robuste.  
• Studiul a controlat pentru numeroși factori care pot influența sănătatea cognitivă (factorii vasculari, activitatea fizică, depresia, personalitatea etc.).

Concluzii și implicații

• Aceste constatări sugerează că promovarea activității sociale ar putea fi o strategie de sănătate publică cu potențial de a întârzia instalarea demenței și de a reduce povara financiară asociată.  
• O întârziere cu 5 ani a momentului instalării demenței ar putea însemna, pentru fiecare individ în parte, economii de sute de mii de dolari și câțiva ani de viață activă în plus.  
• Rezultatele susțin necesitatea unor studii clinice la scară largă, pe termen mai lung, care să testeze eficiența unor intervenții bazate pe activitate socială în prevenirea sau amânarea instalării demenței și MCI.  
• De asemenea, datele oferă un argument convingător pentru politici publice menite să stimuleze implicarea vârstnicilor în programe comunitare și grupuri sociale, având în vedere beneficiile posibile asupra stării de sănătate cognitivă.