Atitudinea noastră față de viitor influențează considerabil procesul de îmbătrânire

Conform unui studiu din cadrul Oregon State University, gândurile noastre despre viitor influențează foarte mult felul în care o să ajungem ca persoane vârstnice. „Modul în care ne gândim despre cine vom fi la bătrânețe este foarte predictiv cu privire la modul în care vom fi”, afirmă Shelbie Turner, doctorand la OSU‘s College of Public Health and Human Sciences și autor al studiului.
Studiile anterioare privind îmbătrânirea au descoperit cum modul în care oamenii se gândeau despre ei înșiși la vârsta de 50 de ani au prezis multe rezultate viitoare ale sănătății. Cu până la 40 de ani în viitor, au fost anticipate evenimente cardiovasculare, tulburări de memorie, echilibru, voința de a trăi, spitalizări, chiar și mortalitatea. „Cercetările anterioare au arătat că persoanele care au puncte de vedere pozitive asupra îmbătrânirii la 50 de ani trăiesc cu 7,5 ani mai mult, în medie, decât persoanele care nu gândesc pozitiv”, a spus Karen Hooker, alt autor al studiului.

Noul studiu a analizat în mod specific influența a doi factori: auto-eficacitatea asociată cu posibilele variante ale sinelui, ceea ce înseamnă capacitatea percepută a unei persoane de a deveni persoana pe care își dorește să fie în viitor; și optimismul ca trăsătură generală de personalitate. Cercetătorii au măsurat percepția de sine a îmbătrânirii rugând respondenții să spună cât de puternic au fost de acord sau în dezacord cu afirmații precum: „lucrurile se înrăutățesc pe măsură ce îmbătrânesc”, „am la fel de multă energie ca și anul trecut”, „cu cât îmbătrânești, cu atât ești mai puțin util”. Participanții au putut menționa, de asemenea, caracteristicile sinelui ideal din viitor și pe cele ale sinelui de temut din viitor. Printre cele ideale, au fost și „o persoană socială cu o rețea puternică de prieteni”, „o persoană sănătoasă și activă”, iar exemple de temut au fost „bolnav cronic”, „dependent de ceilalți pentru nevoile mele de zi cu zi” și „o bătrână ciudată, furioasă”.

De asemenea, au măsurat optimismul prin acordul cu afirmații de genul „în perioade incerte, de obicei mă aștept la cele mai bune rezultate”. Rezultatele au arătat, așa cum s-a prezis, cum un optimism mai mare a fost asociat cu o percepție de sine mai pozitivă asupra îmbătrânirii. Atât auto-eficacitatea „sperată”, cât și auto-eficacitatea „temută” au fost, de asemenea, asociate în mod semnificativ cu auto-percepția îmbătrânirii, superior ca factor față de optimism.

Un factor major în modul în care oamenii își văd propriile sinele în timpul îmbătrânire este acceptarea stereotipurilor de oameni bătrâni, au spus cercetătorii. Exemple de astfel de stereotipuri includ presupuneri că adulții mai în vârstă sunt răi, suferă probleme de memorie sau nu mai pot să se angajeze în activitate fizică. „Copiii de până la 4 ani au deja stereotipuri negative despre persoanele în vârstă”, a spus Karen Hooker. „Atunci, bineînțeles, dacă ai norocul să trăiești până la bătrânețe, vei aplica trăsăturile în care crezi”. Aceste stereotipuri se întăresc de fiecare dată când un vârstnic uită ceva și glumește: „un alt moment de bătrânețe!”, dar cercetătorii spun că aceste modele de gândire pot face rău real.

„Oamenii trebuie să-și dea seama că unele dintre consecințele negative asupra sănătății în viața ulterioară ar putea să nu fie determinate biologic. Mintea și corpul sunt legate. Dacă credeți că aceste lucruri rele se vor întâmpla, în timp, acestea pot eroda dorința oamenilor sau poate chiar în cele din urmă capacitatea lor de a se angaja în comportamente sănătoase. Este un cerc vicios.”

O modalitate de a atenua aceste stereotipuri negative despre îmbătrânire este de a promova relațiile dintre generații, astfel încât persoanele mai tinere să poată vedea bătrânii bucurându-se de o viață fericită și sănătoasă. „Cu cât ești mai mult în preajma oamenilor în vârstă, cu atât îți dai seama că nu este totul atât de rău”, a spus Turner. „Persoanele în vârstă pot face unele lucruri mai bine decât fac tinerii. Creșterea oportunităților pentru relații între generații este o modalitate prin care putem face oamenii mai optimiști în ceea ce privește îmbătrânirea.”

sursa: Science Daily