Analize renale explicate pe înțelesul tuturor (analize rinichi)

Rinichii sunt organe în formă de boabă de fasole, localizați sub cutia toracică, în partea posterioară a abdomenului, de ambele părți ale coloanei vertebrale. Rinichii joacă un rol esențial în menținerea homeostaziei corpului, fiind implicați în filtrarea sângelui, eliminarea toxinelor, menținerea echilibrului fluidelor, reglarea tensiunii arteriale și producția de hormoni. În cazul în care rinichii nu funcționează corespunzător, întregul organism poate fi afectat, complicațiile pentru sănătate fiind unele severe. Analizele renale au scopul de a identifica din timp orice probleme de funcționare a rinichilor, pentru a putea interveni și a reduce astfel riscul de deteriorare a funcției renale. (1, 2, 4)

De ce sunt importante analizele renale?

Starea rinichilor poate fi un barometru al sănătății generale. Deoarece rinichii sunt responsabili de multe funcții critice, orice disfuncție renală poate avea efecte secundare asupra întregului organism. În consecință, analizele renale sunt esențiale pentru a identifica problemele în stadii incipiente și pentru a monitoriza sănătatea rinichilor în timp. Ignorarea semnelor timpurii sau nerealizarea analizelor periodice poate duce la complicații care, în anumite situații, pot deveni ireversibile. (1, 3, 4)

Când se recomandă efectuarea unor analize rinichi?

Un aspect adesea întâlnit în practica medicală este prezența edemelor (umflături) la nivelul picioarelor, gleznelor sau feței, care pot indica disfuncții renale. Astfel de manifestări pot fi primul semnal al unei probleme renale, care subliniază necesitatea unei evaluări detaliate. În plus, este recomandată efectuarea de analize renale persoanelor cu afecțiuni precum diabet zaharat sau hipertensiune arterială, cât și celor care urmează un tratament cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), antibiotice sau medicamente antivirale.

Se recomandă efectuarea de analize rinichi, de asemenea, persoanelor cu rude de sânge care suferă sau au suferit de boli renale, cât și persoanelor care suferă de o afecțiune renală. Analizele renale pot face parte dintr-un set standard de teste solicitate în cadrul unui control medical general, mai ales dacă pacientul are factori de risc pentru afecțiuni renale. (1, 2, 3)

Analize renale explicate pe înțelesul tuturor: ce analize sunt necesare?

Testele funcției renale oferă medicilor indicii valoroase despre starea rinichilor, permit identificarea bolilor renale în stadii incipiente și facilitează implementarea unui tratament corespunzător. Există o serie standard de analize de laborator utilizate pentru testarea funcției renale, extrem de relevante din punct de vedere clinic, care pot ajuta la identificarea unor anomalii sau disfuncții renale.

Teste de urină

Testele de urină sunt esențiale în diagnosticarea și monitorizarea bolilor renale. Unul dintre primele semne ale bolii renale este prezența proteinelor în urină, cunoscută sub numele de proteinurie. Pentru a verifica prezența proteinelor în urină, în general se utilizează raportul dintre albumină și creatinină în urină. Testul măsoară cantitatea de albumină și o compară cu cantitatea de creatinină (un produs de deșeu care provine din uzura normală a mușchilor din corp) din urină.

O altă modalitate de identificare a proteinelor în urină este și testul de urină (fldipstick urine test), care poate fi efectuat inclusiv acasă, fără a fi necesară testarea urinei în laborator. Testul, deși nu oferă o măsură exactă a albuminei, permite detectarea unor niveluri anormale ale albuminei și a altor substanțe în urină. (1, 2, 4, 5)

Teste sanguine

Testele sanguine joacă un rol crucial în diagnosticarea și monitorizarea diverselor afecțiuni, inclusiv a bolilor renale. Modificările în compoziția sângelui pot oferi indicii valoroase despre starea rinichilor, oferind posibilitatea medicilor de a stabili un diagnostic într-o perioadă scurtă de timp. Principalii parametrii serici utilizați pentru identificarea afecțiunilor renali includ creatinina, rata de filtrare glomerulară sau ureea, printre alții. (1, 2, 3)

Creatinină serică

Creatinina serică este o substanță chimică care se găsește în sânge, fiind rezultatul degradării creatinei, un compus prezent în mușchi. Nivelul de creatinină serică este un indicator frecvent utilizat pentru a evalua funcția renală.

Cum se măsoară creatinina serică?

Un test de sânge măsoară cantitatea de creatinină prezente în sânge. Dacă rinichii funcționează corect, aceștia vor filtra și elimina creatinina din sânge, nivelul său fiind unul stabil. În caz contrar, dacă există probleme de funcționare a rinichilor, nivelul de creatinină serică va crește. Nivelurile normale de creatinină serică depind de mai mulți factori, inclusiv de sex, vârstă și masa musculară. În general, se consideră ca fiind normală o valoare a creatininei serice cuprinsă între 0.6 și 1.1 mg/dL pentru femei, respectiv între 0.7 și 1.3 mg/dL pentru bărbați.

Valorile anormale ale creatininei serice

Un nivel de creatinină peste valorile considerate normale indică adesea o funcționare deficitară a rinichilor. Nivelurile ușor crescute pot fi cauzate de mai mulți factori, cum ar fi o masă musculară crescută, consumul anumitor medicamente sau deshidratarea. Cu toate acestea, nivelurile de creatinină consistent ridicate pot sugera o problemă la nivelul rinichilor care necesită investigații suplimentare. (1, 4, 6)

Rata de filtrare glomerulară (GFR)

Rata de filtrare glomerulară (GFR) este testul care măsoară eficiența cu care rinichii filtrează sângele pentru a elimina toxinele. Ea reflectă numărul de mililitri de filtrat pe care rinichii îl formează într-un minut (ml/min). GFR este considerată cea mai bună măsurătoare a funcției renale globale. O scădere a GFR indică o funcționare defectuoasă a rinichilor. Prin urmare, rata de filtrare glomerulară este un marker esențial pentru diagnosticul și monitorizarea bolilor renale.

Cum se măsoară GFR?

GFR nu este măsurată direct. De obicei, este estimată (eGFR) folosind rezultatele testului creatinina serică, vârsta, sexul și rasa pacientului. Există mai multe formule matematice utilizate pentru a estima GFR, dar cele mai frecvente sunt formulele MDRD și CKD-EPI.

Valorile anormale ale GFR

Valorile anormale ale GFR pot fi cauzate de afecțiuni care duc la deteriorarea progresivă a funcției renale, precum diabetul, hipertensiunea arterială sau glomerulonefrita. (1, 2, 4, 7)

Ureea din sânge

Ureea este o substanță chimică pe care organismul o produce atunci când proteinele sunt descompuse în aminoacizi și azot. Ureea este un produs rezidual produs în ficat și eliminat de rinichi, dar și un important indicator al funcției renale. Când rinichii sunt sănătoși, ei elimină eficient ureea și alte produse reziduale din sânge. Dacă rinichii nu funcționează corespunzător, nivelul de uree din sânge poate crește. Pe lângă evaluarea funcției renale, nivelurile de uree din sânge pot oferi informații despre funcția hepatică și despre starea nutrițională a unei persoane.

Cum se măsoară ureea din sânge?

Ureea se măsoară printr-o analiză de sânge simplă, în care se determină concentrația de azot din uree (BUN - Blood Urea Nitrogen). Valorile normale sunt cuprinse în general între 10 - 50 mg/dL (pot varia în funcție de laborator și metoda de analiză).

Valorile anormale

O creștere a valorilor ureei (hiperazoemie) poate fi datorată:

• insuficienței renale, acută sau cronică;
• deshidratării;
• consumului crescut de proteine;
• catabolismului crescut (descompunerea accelerată a proteinelor, cum ar fi în trauma majoră sau febră mare);

O scădere a valorilor ureei (hipoazoemie) poate fi datorată:

• malnutriției sau unei diete sărace în proteine;
• consumului excesiv de lichide;
• insuficienței hepatice severe (ficatul nu produce suficientă uree). (1, 4)

Alte teste necesare pentru identificarea bolilor renale

Pe lângă analizele de sânge și testele de urină standard, există și alte investigații care pot fi folosite pentru a diagnostica și monitoriza bolile renale, precum:

• ecografia renală (tehnică imagistică non-invazivă care folosește unde sonore pentru a crea imagini ale rinichilor, care poate identifica anomalii structurale, pietre la rinichi sau obstrucții);
• tomografia computerizată sau imagistica prin rezonanță magnetică (metode de imagistică avansată care pot oferi imagini detaliate ale rinichilor și pot detecta tumori, pietre sau alte anomalii);
• biopsia renală (poate ajuta la identificarea cauzei unor afecțiuni renale și la determinarea severității bolii);
• cistoscopia (un instrument numit cistoscop este introdus prin uretră pentru a examina vezica urinară și uretrele). (1, 4, 8)

Afecțiuni renale detectate prin analize

Insuficiență renală

Insuficiența renală se referă la incapacitatea rinichilor de a efectua funcțiile lor normale. Insuficiența renală poate fi acută, adică apare brusc, sau cronică, dezvoltându-se treptat pe parcursul a mai multor luni sau ani. Insuficiența renală cronică este cunoscută în practica medicală sub denumirea de boală cronică de rinichi

Insuficiența renală acută se dezvoltă rapid, de obicei ca urmare a unui eveniment traumatizant, cum ar fi o infecție severă, o reacție la medicamente sau o pierdere masivă de sânge. Simptomele pot include retenția de lichide, letargie, confuzie și, în unele cazuri, lipsa producției de urină.

lnsuficiența renală cronică, pe de altă parte, apare treptat și este adesea rezultatul unei afecțiuni cronice, precum hipertensiunea arterială sau diabetul. Semnele și simptomele se pot agrava pe măsură ce funcția renală se deteriorează și pot include:

• edeme;
• anemie;
• crampe musculare;
• pierderea poftei de mâncare;
• senzație de oboseală;
• greață și vărsături;
• hipertensiune. (9, 10)

Pielonefrita

Pielonefrita este o infecție a rinichilor, adesea cauzată de bacterii care intră în tractul urinar și se deplasează în sus către rinichi. Fără tratament, pielonefrita poate deteriora permanent rinichii. Simptomele pot varia semnificativ de la o persoană la alta, dar în general includ dureri lombare sau abdominale, febră, urină tulbure sau cu sânge, greață și vărsături. Tratamentul implică de obicei antibiotice, dar în cazurile severe poate fi necesară spitalizarea. (11)

Glomerulonefrita

Glomerulonefrita se referă la o inflamație a glomerulilor, structurile mici de filtrare din rinichi. Glomerulonefrita poate fi cauzată de infecții, medicamente, boli autoimune sau poate să apară fără un motiv evident. Tratamentul pentru glomerulonefrită variază în funcție de cauză și de severitatea bolii, dar poate include medicamente imunosupresoare, antibiotice sau medicamente pentru controlul tensiunii arteriale. (12, 13)

Nefrolitiaza

Nefrolitiaza se referă la formarea de pietre în rinichi. Pietrele pot rămâne în rinichi sau pot migra în ureter, provocând dureri severe. Simptomele pot include dureri abdominale sau lombare intense, hematurie (urină cu sânge), greață, vărsături sau febră (dacă este prezentă o infecție). În cazul în care pietrele sunt unele de dimensiuni mari, tratamentul poate presupune inclusiv îndepărtarea lor pe cale chirurgicală, uneori fără a fi necesare însă incizii. (14)

Concluzii

Analizele renale sunt instrumente esențiale în diagnosticul și monitorizarea funcției renale. Este important să se înțeleagă că valorile individuale ale analizelor pot fi influențate de o multitudine de factori, și că interpretarea lor corectă se face în contextul clinic al pacientului și în combinație cu alte investigații. Valorile scăzute sau crescute ale anumitor parametrii renali nu constituie întotdeauna un motiv de îngrijorare.