Limfocitoza cu neutropenie (limfocite crescute cu neutrofile scăzute)

Limfocitoza și neutropenia sunt două tulburări sanguine distincte caracterizate prin niveluri anormale de globule albe la nivel sanguin. Limfocitoza este definită drept un număr crescut de limfocite, în timp ce neutropenia indică un număr scăzut de neutrofile. Aceste afecțiuni pot apărea uneori împreună, determinând necesitatea investigării cauzelor lor subiacente și a implicațiilor clinice.

Limfocitoza

Limfocitoza, caracterizată printr-o creștere a numărului de limfocite în sângele periferic, este o afecțiune frecventă, ce poate rezulta ca urmare unui număr crescut de factori etiologici. Limfocitele sunt componente esențiale ale sistemului imunitar și pot fi împărțite în două subtipuri primare: celulele B, responsabile de producția de anticorpi și celulele T, care joacă un rol în reglarea răspunsurilor imune și în gestionarea celulelor patologice sau infectate. (1)

Când vine vorba de clasificarea limfocitozei, există două tipuri principale: primară și secundară.

Limfocitoza primară este adesea asociată cu tulburări care afectează sistemul limfatic, cum ar fi leucemia limfocitară cronică sau diferite tipuri de limfoame. În aceste cazuri, proliferarea anormală a limfocitelor duce la creșterea numărului acestui tip de leucocite.

Pe de altă parte, formele secundare se dezvoltă din cauza unor diverși factori, inclusiv infecții, boli autoimune, precum și administrarea de anumite medicamente. Forma secundară de limfocitoză poate apărea ca răspuns la infecții precum cele virale, bacteriene și parazitare, dar și ca manifestare a unor afecțiuni (de exemplu, mononucleoza infecțioasă). (2)

Neutropenia

Neutropenia este o anomalie caracterizată printr-un număr scăzut de neutrofile în sânge. Neutrofilele joacă un rol crucial în apărarea organismului împotriva infecțiilor bacteriene. Severitatea neutropeniei poate fi clasificată ca ușoară, moderată sau severă în funcție de nivelul deficienței de neutrofile. Această afecțiune poate fi prezentă fie la naștere (neutropenie congenitală), dar se poate dezvolta mai târziu în viață (neutropenie dobândită). (3)

Neutropenia dobândită este mai frecventă și poate avea diverse cauze, inclusiv:

• administrarea unor medicamente;
• tulburări autoimune;
• infecții.

Anumite medicamente, inclusiv agenți de chimioterapie și antibiotice, au potențialul de a inhiba producția de neutrofile. Similar, și infecțiile virale pot duce la scăderea numărului de neutrofile. De asemenea, afecțiuni precum lupusul eritematos sistemic și artrita reumatoidă sunt cunoscute ca fiind stimuli ai declanșării unor răspunsuri patologice ale sistemului imunitar care vizează neutrofilele în sensul eliminării lor. (4)

Limfocitoza și neutropenia: când apar simultan?

În anumite afecțiuni medicale, prezența atât a limfocitozei, cât și a neutropeniei poate fi observată simultan, deși acestea nu pot fi neapărat corelate cauzal între ele. Exemplele în care aceste două condiții pot coexista includ:

• anumite infecții de natură virală;
• administrarea de medicamente;
• boli autoimune. (5)

Unele infecții virale, cum ar fi virusul Epstein-Barr și virusul imunodeficienței umane (HIV), pot provoca o creștere a numărului de limfocite, în timp ce scad concomitent nivelurile de neutrofile. Acest răspuns apare ca urmare a reacției imune a organismului împotriva infecției, în care limfocitele se angajează activ în combaterea invadatorului viral prin modificarea temporară a echilibrului celulelor sanguine.

Bolile autoimune precum lupusul eritematos sistemic pot declanșa limfocitoză și neutropenie prin interacțiuni complexe cu sistemul imunitar. Producția de autoanticorpi contribuie la distrugerea neutrofilelor, în timp ce un răspuns imun stimulează proliferarea limfocitelor pentru a restabili echilibrul în sistemul imunitar. (6)

Anumite medicamente utilizate pentru a gestiona tulburările autoimune și afecțiunile maligne pot duce atât la o creștere a numărului de limfocite, cât și la o scădere a numărului de neutrofile ca potențiale efecte secundare. Acest lucru poate fi atribuit mecanismului de acțiune al medicamentului, influențând direct producția și comportamentul globulelor albe la nivel sanguin. (4)

Implicații clinice și tratamente potențiale

Prezența atât a limfocitozei, cât și a neutropeniei în analizele de sânge ale unui pacient poate indica afecțiuni medicale subiacente care necesită investigații suplimentare. Identificarea cauzei fundamentale este crucială pentru alegerea unei strategii terapeutice adecvate clinic. Pentru cazurile asociate cu infecții virale, tratarea infecției este principalul obiectiv, iar numărul de celule albe din sânge se normalizează de obicei în timp.

În bolile autoimune, terapia imunosupresoare ar putea fi necesară pentru a regla activitatea imună excesivă și pentru a limita daunele produse de sistemul imunitar asupra numărului de leucocite. Pe de altă parte, dacă anomaliile sunt induse de medicamente, pot fi necesare ajustări ale tratamentului medicamentos în sensul scăderii dozei acestuia sau optarea pentru medicamente alternative, cu impact mai scăzut asupra numărului de celule albe din sânge. (6)

Concluzie

Limfocitoza și neutropenia sunt două tulburări hematologice distincte, caracterizate printr-o creștere a numărului de limfocite și, respectiv, o scădere a numărului de neutrofile. Deși pot apărea independent, ele pot coexista în anumite afecțiuni medicale, cum ar fi infecții virale, boli autoimune și ca efecte secundare ale administrării unor medicamente.

Identificarea cauzei care stau la baza acestor anomalii sanguine combinate este esențială pentru planificarea adecvată a tratamentului pentru a asigura îngrijire optimă pentru persoanele afectate. Medicii trebuie să diagnosticheze prompt aceste afecțiuni pentru a oferi pacienților sprijinul și îngrijirea necesare.