Leucocite scăzute - când / de ce scad leucocitele

Leucocitele sau globulele albe fac parte din elementele figurate ale sângelui şi pot fi împărțite în două categorii:

• granulocite şi
• nongranulocite (sau agranulocite).

Granulocitele dețin în citoplasmă numeroase granulații distincte şi se împart în trei dubgrupe, în funcție de modul în care se colorează pe frotiul sangvin:

• eozinofile,
• neutrofile şi
• bazofile.

Aceste trei tipuri de granulocite prezintă nucleu multilobulat şi astfel sunt denumite „leucocite polimorfonucleare”.

Agranulocitele sau nongranulocitele se împart, la rândul lor, în două subgrupe:

• monocite şi
• limfocite.

Acestea nu dețin multiple granulații în citoplasmă, prezintă nucleu nelobulat şi sunt cunoscute sub denumirea de „leucocite mononucleare”.

Cele cinci subtipuri de leucocite alcătuiesc formula leucocitară.

Determinarea numărului de leucocite şi a formulei leucocitare se recomandă în următoarele condiții patologice:

• inflamații,
• infecții,
• alergii,
• intoxicații,
• necroze tisulare,
• tumori maligne,
• afecțiuni mieloproliferative şi limfoproliferative acute şi cronice,
• depresie medulară postchimioterapie, postradioterapie, postimunoterapie sau secundară unor tratamente specifice (cu antitiroidiene, etc.).

Valorile normale ale leucocitelor, în rândul persoanelor adulte, sunt cuprinse între 4.000 şi 10.000/microL. Valorile normale la copii variază în funcție de vârstă.

Creşterea numărului de leucocite poartă denumirea de „leucocitoză”, iar scăderea numărului de leucocite în sânge poartă denumirea de „leucopenie”. [1], [2], [3], [4]

Variații fiziologice ale numărului de leucocite

În rândul persoanelor de culoare din Africa, numărul de monocite şi de neutrofile este în mod fiziologic redus, iar numărul de eozinofile este mai mare.
Expunerea îndelungată la temperaturi reduse va duce la scăderea fiziologică a numărului de leucocite, cu apariția leucopeniei.
În rândul alpiniştilor, în primele zile de urcare la altitudini mari poate fi observată scăderea numărului de limfocite şi eozinofile, cu creşterea numărului celorlalte subtipuri leucocitare.
Toate aceste aspecte apar în context fiziologic şi nu sunt datorate vreunei afecțiuni.

Anestezia cu barbiturice poate duce la apariția unei leucopenii fiziologice.
În faza ovulatorie a ciclului menstrual se poate observa o scădere fiziologică a numărului de eozinofile.
Totodată, în primele patru sau cinci zile postpartum poate fi observată o scădere fiziologică a numărului de eozinofile.
Toate aceste scăderi ale numărului de leucocite apar în context fiziologic şi sunt datorate, în majoritatea cazurilor, stimulării cortexului adrenal.

În urma administrării de corticosteroizi poate apărea o creştere fiziologică a numărului de neutrofile, cu scăderea secundară a numărului de limfocite şi eozinofile. [1], [2], [3], [4]

Scăderea numărului de leucocite

Scăderea numărului de leucocite sub 4.000/ microL poartă denumirea de leucopenie. Aceasta poate apărea în următoarele afecțiuni sau condiții patologice:

• Infecții bacteriene sau virale severe
• Hipersplenism
• Afecțiuni medulare primitive, precum leucemie aleucemică, sindroame mielodisplazice, anemie megaloblastică, anemie aplastică, diskeratoză congenitală, anemie Fanconi
• Afecțiuni medulare secundare, precum granuloamele sau metastazele
• Depresie medulară secundară radioterapiei, chimioterapiei, intoxicației cu benzen sau metale grele sau administrarea altor tipuri de medicamente, precum antiinflamatoare nonsteroidiene, anticonvulsivante, barbiturice, antitiroidiene, antihistaminice, antibiotice, antitiroidiene, diuretice, arsenic sau analgezice.

Falsa scădere a numărului de leucocite apare în contextul sepsisului sau chimioterapiei, când apar aşa numitele „leucocite alterate”, acestea nefiind incluse în numărătoare.

Scăderea severă a numărului de leucocite poate duce la atingerea pragului critic cu valori mai mici de 500/microL.

Scăderea diferitelor subtipuri de leucocite în cadrul formulei leucocitare

Neutrofilele au rol principal în cadrul procesului de apărare antiinflamatorie a organismului; neutrofilele fagocitează şi digeră microorganismele patogenice ajunse în organism.

Valorile normale ale neutrofilelor sunt cuprinse între 2.000 şi 8.000/microL. Scăderea numărului de neutrofile poartă denumirea de „neutropenie” şi apare atunci când neutrofilele scad sub 1.500/microL.

Pot fi descrise patru tipuri de neutropenie, în funcție de scăderea numărului de neutrofile:

• Neutropenie uşoară (numărul de neurofile este cuprins între 1.000 şi 1 500/microL)
• Neutropenie moderată (numărul de neutrofile este cuprins între 500 şi 1.000/microL)
• Neutropenie severă (numărul de neutrofile este mai mic de 500/microL)
• Agranulocitoza (absența totală a neutrofilelor din sângele circulant).

Scăderea severă a numărului de neutrofile se asociază unui risc crescut de apariție a infecțiilor localizate la nivelul mucoasei orale (precum periodontita sau ulcerele bucale) sau la nivel cutaneo-mucos (la nivelul organelor genitale, a pielii sau perirectal).

În funcție de modul de apariție si de factorul declanşator, pot fi descrise două forme de neutropenii:

• neutropenia congenitală şi
• neutropenia dobândită.

Neutropenia dobândită poate apărea în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice:

• Septicemie
• Infecții bacteriene severe cu germeni gram negativi
• Infecții virale, cu virus Epstein-Barr, virus HIV sau virus hepatitic B
• Infecții cu fungi, protozoare (malarie) sau rockettsii
• În urma administrării anumitor medicamente, precum antitiroidiene, aminopirină, quinidină, penicilină sau aur (în acest caz scăderea numărului de neutrofile apare pe fond imunologic); carbamazepină), antibiotice beta-lactamice sau acid valproic (scăderea numărului de neutrofile apare prin inhibarea procesului de granulopoieză); în alte situații neutropenia apare în urma lezării directe a micromediului medular sau a precursorilor mieloizi de către substanța medicamentoasă. Alte medicamente care pot determina apariția neutropeniei sunt reprezentate de metalele grele (mercur, aur, arseniu), antipsihotice şi antidepresive (fenotiazine, haloperidol, etc.), anticonvulsivante (fenitoină, carbamazepină), antihistaminice (ranitidină), antimalarice (clorochină, etc.), antimicrobiene (cefalosporine, etc.), antivirale (aciclovir, etc.), medicație cardiovasculară (captopril, propanolol, metildopa, etc.), diuretice (hidroclorotiazidă, spironolactonă), antidiabetice (tolbutamid, etc.), etc.
• Prezența de anticorpi anti-neutrofile
• Anumite deficite nutriționale, precum anorexia nervoasă, caşexia, deficit de cupru, deficit de vitamină B12 şi folați
• Neutropenia autoimună primară sau secundară (apărută în granulomatoza Wegener, lupus eritematos sistemic, artrita reumatoidă, hepatita cronică, transplantul medular sau transfuzii
• Sindromul Felty
• Neutropenia isoimună neonatală
• Şoc anafilactic
• Hipersplenism
• În caz de expunere a sângelui la membrane artificiale (afereză, dializă, by-pass cardiopulmonar)
• Anumite afecțiuni hematopoietice, precum anemia aplastică sau leucemia aleucemică
• În urma chimioterapiei, radioterapiei sau imunoterapiei (Metotrexatul poate induce neutropenie marcată).

Neutropenia congenitală poate apărea în cadrul următoarelor afecțiuni:

• Sindromul Kostmann
• Neutropenia idiopatică cronică severă
• Neutropenia benignă cronică familială sau nonfamilială
• Disgeneza reticulară
• Diferite anomalii fenotipice, precum hipoplazia cartilaj-păr, sindromul Shwachman, sindromul Barth, diskeratoza congenitală, sindromjl Chediak-Higashi
• Diferite defecte imune congenitale (deficitul de IgA, agamaglobulinemia X-linkată, disgamaglobulinemia de tip I, sindromul de hiper-IgM, hipogamaglobulinemia familială)
• Sindromul leucocitelor „leneşe”
• Mielokathexis
• Anumite boli metabolice, precum acidemia metilmalonică, glicogenoza de tip Ib.

Atunci când neutropenia atinge valori severe, cu un număr de neutrofile sub 200/microL, apare agranulocitoza asociată unui risc crescut de infecții sistemice fatale.

Limfocitele controlează răspunsul imun umoral prin intermediul celulelor B (limfocite B) şi răspunsul imun celular al organismului prin intermediul celulelor T (limfocite T).

Valorile normale ale limfocitelor sunt cuprinse între 1.000 şi 4.000/microL. Scăderea numărului de limfocite sub 1.000/microL poartă denumirea de limfopenie. Aceasta poate apărea în cadrul următoarelor afecțiuni:

• Sindromul de imunodeficiență combinată
• Postchimioterapie (analogii nucleotidici, precum fludarabina sau cladribina, induc scădere marcată a numărului de limfocite), postradioterapie şi postimunoterapie
• Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV)
• Tuberculoza miliară avansată
• Lupusul eritematos sistemic
• Boala Hodgkin şi alte afecțiuni hematologice maligne
• Uremia
• Anemia aplastică
• Sindromul Cushing
• Tumorile hipofizare secretante de hormon adenocorticotrop (ACTH)
• Boala inflamatorie intestinală
• Boala Whipple
• Insuficiența cardiacă congestivă
• Sarcoidoza
• Limfangiectazia intestinală
• Arsurile
• Muşcătura de şarpe
• Anestezia
• By-pass-ul cardiopulmonar sau alte proceduri chirurgicale
• În urma administrării anumitor medicamente, precum benzodiazepinele, ciclosporina, hidrocortizonul, ceftriaxona, ibuprofenul, fenitoina, furosemidul, trastuzumabul, levofloxacinul, etc.

Atunci când limfopenia atinge valori critice sub 500/microL, există risc crescut de infecții oportuniste (în special infecții virale).

Monocitele au rol important în cadrul sistemului fagocitic mononuclear/reticuloendotelial.

Valorile normale ale monocitelor sunt cuprinse între 0 şi 1 000/microL. Scăderea numărului de monocite sub 100/microL poartă denumirea de monocitopenie. Aceasta din urmă poate apărea în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice:

• Infecții severe
• Infectarea cu virusul imunodeficienței umane (HIV)
• Anemia aplastică
• Leucemia cu celule păroase
• În urma administrării de prednison, triazolam sau alprazolam.

Eozinofilele sunt celule mobile cu afinitate mare pentru coloranții acizi, prezente în număr mare în torentul sangvin în cazul afecțiunilor alergice, maligne şi parazitare.

Valorile normale ale eozinofilelor sunt cuprinse între 0 şi 700/microL. Copiii cu vârste de până la un an prezintă în mod fiziologic valori mai reduse ale eozinofilelor. Scăderea numărului de eozinofile poartă denumirea de eozinopenie. Aceasta se datorează creşterii producției de hormoni steroizi în organism, ca răspuns la condițiile de stres. Eozinopenia poate apărea în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice:

• Infecții acute
• Sindrom Cushing
• În urma administrării anumitor medicamente, precum tiroxină, corticosteroizi, prostaglandine, hormon adenocorticotrop, epinefrină, aspirină, captopril, indometacin, procainamidă, sulfametoxazol, rifampicină, etc.

Ritmul circadian influențează în mod direct numărul de eozinofile în torentul sangvin: dimineața, numărul de eozinofile este în mod fiziologic mai redus; începând cu ora prânzului (aproximativ ora 12 din zi) şi până la miezul nopții (ora 12 noaptea), numărul de eozinofile creşte treptat.

Stresul psiho-emoțional poate duce la apariția eozinofiliei.

Bazofilele sunt celule cu mobilitate asemănătoare granulocitelor, cu afinitate mare pentru coloranții bazici.

Valorile normale ale bazofilelor sunt cuprinse între 0 si 200/microL. Scăderea numărului de bazofile sub 20/microL poartă denumirea de bazopenie şi poate apărea în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice:

• Condițiile de stres (sarcină, infarct miocardic, etc.)
• Absența ereditară a bazofilelor
• Reacțiile inflamatorii de fază acută
• Hipertiroidismul
• Febra reumatică acută la copii
• Postchimioterapie, postradioterapie
• În urma tratamentului prelungit cu steroizi
• În urma administrării anumitor medicamente, precum tiopental sau procainamidă. [1], [2], [3], [4]