Activitățile cotidiene nu constituie o activitate fizică ce poate proteja de un accident vascular cerebral

Strategiile publice care promovează activitatea fizică pot reduce eficient povara bolilor cardiovasculare. Studiul condus de Universitatea din Gothenburg investighează legătura dintre activitatea fizică specifică domeniului și incidența accidentului vascular cerebral (AVC) și mortalitatea sau dependența de activitățile zilnice de viață (AZV) post-AVC, utilizând o cohortă prospectivă bazată pe populație.
Studiul a inclus 3.614 participanți, cu vârste între 24 și 74 de ani, din zona urbană-rurală a Suediei occidentale. Activitatea fizică a fost evaluată prin auto-raportare, folosind chestionare validate care acoperă patru domenii: timp liber, timp de muncă, transport și activitatea fizică casnică. Evaluările obiective ale activității fizice au fost realizate într-un subgrup de 496 de participanți, utilizând un pedometru sigilat.

Datele de bază au inclus factori de stil de viață, factori socio-economici, condiții comorbide și factori genetici. Factorii de stil de viață au inclus fumatul, consumul ridicat de alcool, consumul frecvent de carne roșie și dulciuri, precum și un consum ridicat de legume.

Evenimentele de AVC au fost identificate prin înregistrările naționale suedeze, utilizând codurile ICD-10. Un rezultat sever al AVC-ului a fost definit ca o măsură compozită a mortalității (mortalitatea din orice cauză) sau dependența de activitățile zilnice de viață la 3 luni.

Analiza a inclus regresia hazardului ajustată pentru vârstă pentru a evalua riscurile cumulate de AVC, stratificate după nivelul activității fizice specifice domeniului. Modelul Cox proportional hazard a fost utilizat pentru a calcula rapoartele de hazard ajustate (aHR) pentru asociația dintre activitatea fizică și prima incidență a AVC.

Rezultate

Nivelurile intermediare și ridicate de activitate fizică în timpul liber au fost asociate cu o incidență redusă a AVC-ului comparativ cu nivelurile scăzute. De exemplu, aHR în modelul 1 a fost de 0,54 pentru nivelurile intermediare și de 0,47 pentru nivelurile ridicate. Activitatea fizică în timpul transportului, la un nivel intermediar, a fost de asemenea asociată cu un risc redus de AVC în toate modelele. Activitatea fizică în timpul muncii și activitatea casnică nu au arătat o asociere semnificativă cu incidența AVC-ului.

Studiul nostru confirmă că activitatea fizică în timpul liber și cea asociată cu transportul sunt benefice în prevenirea AVC-ului. Aceste descoperiri sugerează că integrarea activității fizice în timpul liber și a transportului activ în politicile de sănătate publică poate fi o intervenție sustenabilă pentru reducerea poverii AVC-ului.

Concluzii

Rezultatele subliniază importanța activității fizice ca măsură preventivă împotriva AVC-ului și ca factor de ameliorare a consecințelor post-AVC. Aceste informații sunt vitale pentru elaborarea strategiilor de prevenire a AVC-ului și pot conduce la politici de sănătate publică mai eficiente pentru încurajarea unui stil de viață activ.

sursa: Science Daily