Persoanele foarte sensibile se simt mai singure din punct de vedere emoțional decât populația generală

Sensibilitatea procesării senzoriale (SPS) este un construct de personalitate cu substrat neurobiologic, care se caracterizează printr-un proces mai profund de prelucrare a informațiilor, reacții emoționale intense și o susceptibilitate mai mare la supraîncărcare senzorială. Conform unor cercetări anterioare, persoanele cu SPS ridicat (aproximativ 31% din populație) pot prezenta avantaje, cum ar fi o empatie crescută, creativitate și un răspuns puternic la medii pozitive (exemplu: terapie sau intervenții psihologice). Totuși, în medii dificile, pot fi mai expuse la stres, anxietate, depresie ori la efecte negative ale experiențelor adverse în copilărie.
Într-un articol recent publicat în Scientific Reports, cercetătorii au analizat legătura dintre nivelul de sensibilitate (SPS) și diferitele forme de singurătate și izolare socială. Studiul relevă faptul că persoanele cu sensibilitate crescută, numite frecvent Highly Sensitive Persons (HSP), se confruntă mai ales cu singurătate emoțională și că au o nevoie mai mare de relații apropiate bazate pe înțelegere și intimitate. În același timp, nu par să aibă mai multe dificultăți în menținerea interacțiunilor sociale la nivel extins.

Autorii au adus în discuție și metafora „orhidee, lalea, păpădie”, care poziționează persoanele cu sensibilitate ridicată drept „orhidee” (rezistente în condiții de mediu favorabile, dar fragile în medii nefaste), în vreme ce „păpădiile” reprezintă oamenii cu reziliență ridicată și reactivitate emoțională scăzută. Deși persoanele HSP arată o capacitate semnificativă de a se dezvolta în contexte de suport, ei pot avea și un risc mai mare de izolare socială, sentimente de stigmatizare și teamă socială, ceea ce le amplifică predispoziția la singurătate.

Cercetarea a fost realizată online între septembrie 2022 și mai 2023 și a implicat 3.247 de participanți cu vârste între 18 și 80 de ani (66,2% femei, vârsta medie 31,9 ani). Voluntarii au fost selectați prin intermediul studenților (care aveau sarcini de curs ce presupuneau recrutarea respondenților), iar criteriile stricte de includere au eliminat chestionarele incomplete, completările prea rapide, răspunsurile repetitive și duplicatele.

Pentru măsurarea SPS, s-a folosit un set de 16 întrebări care au permis încadrarea participanților în trei categorii: sensibilitate scăzută, medie și înaltă. S-a folosit Scala De Jong Gierveld pentru a evalua singurătatea, cu accent pe componenta emoțională și pe cea socială, iar răspunsurile au fost ulterior grupate în „singur” sau „nu este singur”. Izolarea socială a fost evaluată prin cinci întrebări legate de rețeaua de suport (inclusiv numărul de prieteni și frecvența interacțiunilor). De asemenea, participanții au completat subscalele de nevroticism și extraversie din Big Five Inventory. Au fost luate în calcul și variabile demografice (vârstă, gen, educație).

Rezultate

Caracteristici demografice și SPS  

• Femeile, persoanele fără loc de muncă plătit și cele cu studii primare sau de nivel licență au obținut scoruri mai mari la SPS.
• Dintre cei angajați, media de sensibilitate a fost moderată, iar pensionarii au avut cea mai mică valoare a scorului SPS.
• Aproximativ 19% dintre participanți au fost clasificați drept foarte sensibili, 78,9% cu sensibilitate medie și doar 2,1% cu sensibilitate scăzută.

Singurătatea emoțională vs. singurătatea socială  

• Persoanele cu SPS ridicat au raportat mai frecvent singurătate emoțională, dar nu și singurătate socială.
• În analize neajustate, persoanele HSP au prezentat și un scor mai mare de singurătate generală, însă diferența nu a rămas semnificativă după controlul pentru variabile precum nevroticism și extraversie.
• Doar subscala de sensibilitate senzorială (din totalul SPS) a rămas corelată, într-o manieră slabă, cu singurătatea globală după ajustare.

Rețeaua socială și izolarea  

• Grupul cu sensibilitate medie a raportat cea mai bună „reprezentare” socială, fiind cei care au menționat cel mai mare număr de prieteni și de persoane dispuse să-i ajute.
• Persoanele cu sensibilitate scăzută au avut, în medie, cele mai puține resurse de sprijin extern (prieteni, rețele de ajutor practic).
• În ceea ce privește contactul familial, prieteniile apropiate și interacțiunile regulate, nu au fost observate diferențe semnificative între cele trei categorii de sensibilitate.

Analiza de regresie  

• SPS, în ansamblu, a constituit un predictor important pentru creșterea nivelului de singurătate emoțională.
• Numai subscala care măsoară sensibilitatea senzorială a fost asociată, dar la un nivel redus, cu riscul de singurătate generală, după includerea în model a extraversiei, nevroticismului, educației, genului și vârstei.
• Persoanele cu sensibilitate medie și ridicată s-au dovedit mai puțin susceptibile să aibă un grup restrâns de prieteni sau puține persoane dispuse să ofere ajutor, comparativ cu cele cu sensibilitate scăzută.

Concluzii

Studiul sugerează că persoanele cu SPS ridicat simt un grad mai mare de singurătate emoțională din cauza nevoii lor de relații profunde, autentice și bazate pe înțelegere reciprocă. În schimb, nu există o asociere directă între SPS ridicat și singurătatea socială sau izolarea socială, ceea ce înseamnă că persoanele HSP nu sunt neapărat mai puțin integrați social în mod general, ci au dificultăți mai ales în a-și împlini nevoile emoționale.  

Divergențele de gen și educație (femeile având scoruri mai mari la SPS, iar persoanele cu studii de nivel secundar vocațional având scorurile cele mai mici) pot fi explicate prin factori evolutivi și culturali ce vizează îngrijirea și adaptarea socială.  

Autorii evidențiază importanța sprijinului emoțional și a accesului la relații semnificative pentru cei cu sensibilitate înaltă. În plus, recomandă investigații viitoare asupra modului în care atașamentul, trauma, dar și alte trăsături de personalitate contribuie la acest tablou complex al singurătății în relație cu SPS.