Activitatea fizică pentru combaterea riscului genetic de boli cardiovasculare

Un nou studiu realizat de cercetătorii din cadrul Stanford University School of Medicine subliniază importanța unui stil de viață sănătos în gestionarea riscului genetic, care nu este echivalentul unei sentință la boală.

Relația dintre mutațiile genetice și riscul real de apariție a bolii 

Astfel, forța de apucare a mâinii ce servește la aprecierea forței musculare, care să fie crescută, realizarea cu regularitate a exercițiilor fizice pentru a dobândi o condiție fizică optimă și o adaptare cardiopulmonară pe măsură, toate acestea au fost asociate cu reducerea riscului de accident vascular cerebral și infarct miocardic, inclusiv în rândul persoanelor care prezentau predispoziție genetică pentru afecțiuni cardiovasculare.

• Indivizii cu o forță de apucare crescută au înregistrat un risc cu 36% mai mic de a dezvolta afecțiuni coronariene ale inimii și cu 46% mai scăzut riscul de fibrilație atrială, comparativ cu participanții de asemenea cu susceptibilitate genetică pentru boli cardiovasculare, dar o forță musculare mult redusă.
• Persoanele cu rezistență aerobă optimă au asociat de asemenea o reducere cu 49% a riscului de afecțiuni voronariene, respectiv de fibrilație atrială cu 60%, comparativ cu cele care prezentau același risc genetic, dar fitnessul cardiorespirator suboptimal.

Observații și limitele studiului

Datele obținute au fost observaționale, prin urmare nu s-a putut stabili existența unor relații de tip cauză-efect sau doză-răspuns care ar putea facilita prescrierea activității fizice specifice pentru a minimiza riscul genetic de boli cardiovasculare.

La studiu au luat parte 482,702 participanți la UK Biobank Study din Anglia, Scoția și Wales, cu vârste cuprinse între 40-69 de ani, fără istoric de afecțiuni cariovasculare la momentul înrolării. Informațiile cu caracter genetic au fost colectate de la 468,095 indivizi.

Rezultatele au fost ajustate în funcție de vârstă, gen, etnicitate, regiune geografică, status socioeconomic, istoric de diabet, status de fumător, presiune arterială sistolică, indice de masă corporală și administrarea medicație hipolipemiante.

Pe durata studiului s-au înregistrat 20,914  evenimente cardiovasculare, inclusiv infarct miocardic, fibrilație atrială și insuficiență cardiacă.

Deși relația dintre activitate fizică și sănătatea cardiovasculară este una foarte certă, studiul de față și-a propus să stabilească dacă asocierea este la fel de puternică și în cazul persoanelor susceptibile genetic la astfel de boli.

Pacienții cu hipertensiune arterială ar prefera să ia o pastilă sau să bea un ceai în locul activității fizice regulate

Altfel spus, predispoziția genetică nu constituie o condamnare la boală. Persoanele care se cunosc cu risc crescut nu trebuie să renunțe la adoptarea unui stil de viață activ și a unor comportamente alimentare sanogene, deoarece orice modificare pozitivă poate influența acest risc.

Meta-analiză: Gena FTO nu reprezintă o „sentință” pentru obezitate 

Concluziile studiului au fost publicate în jurnalul științific Circulation, recenzat de American Heart Association.

Sursa: Eurek Alert!