„Mă simt rău” - cele mai frecvente motive

Starea de rău poate fi percepută ca o stare de disconfort, o stare de oboseală generalizată sau o stare de îmbolnăvire. De multe ori, starea de rău poate fi însoțită de fatigabilitate şi imposibilitatea inducerii unei stări de bine.
Stările de rău general pot apărea brusc şi pot dispărea într-un timp relativ scurt sau pot apărea insidios şi pot persista pentru o perioadă lungă de timp. [1], [2], [5]

Cauzele şi condițiile de apariție a stării de rău

Pot fi descrişi numeroşi factori etiologici care pot determina apariția stărilor de rău. Tulburările metabolice care pot apărea în interiorul organismului uman pot induce apariția unei stări generale de rău. Afecțiunile musculoscheletale pot determina apariția unei stări de disconfort. Traumatismele, afecțiunile inflamatorii şi bolile infecțioase pot reprezenta cauza de apariție a stării generale de rău.

În continua, vom enumera cele mai frecvente afecțiuni care pot sta la baza stărilor de rău:

• Hepatitele
• Fibromialgia
• Infecția cu virusul HIV
• Boala Lyme
• Sindromul de oboseală cronică
• Ciroza hepatică
• Boala cronică de rinichi şi alte afecțiuni renale (precum glomerulonefrita, pielonefrita, nefrita acută)
• Anemia
• Boala pulmonară cronică obstructivă (BPOC)
• Diabetul zaharat
• Insuficiența cardiacă
• Anxietatea
• Depresia
• Disfuncția adrenaliană
• Răceala, gripa
• Disfuncția adrenaliană
• Afecțiunile neoplazice
• Mononucleoza infecțioasă
• Varicela, zona zoster
• Hipoglicemia
• Infecțiile respiratorii superioare (fatingita, sinuzita, rinita)
• Bronşita cronică
• Lupus eritematos sistemic
• Pneumoniile
• Afectiunile neoplazice hematologice
• Encefalita
• Meningita aseptică
• Nefropatia diabetică
• Poliarterita nodoasă
• Fasceita necrotizantă
• Osteomielita
• Sarcoidoza
• Purpura trombotică trombocitopenică
• Insuficiența respiratorie
• Insuficiența renală acută. [1], [2], [4], [5]

Simptomatologia asociată stărilor de rău

Anemia este una din cele mai frecvente cauze care pot determina apariția stărilor de rău. Persoanele diagnosticate cu anemie pot acuza astenie, fatigabilitate, dureri precordiale, stare de rău general, tahicardie, palpitații, dispnee de efort, amețeli, cefalee şi alte semne clinice specifice (precum paloare tegumentară, glosită, coilonichie, icter, splenomegalie, cheilită, etc.). răceala şi gripa pot, de asemenea, determina apariția unei stări de rau generale, alături de alte manifestări clinice, precum cefalee, congestie nazală, rinoree, tuse, durere de gât, crampe musculare, slăbiciune musculară, febră, frisoane, oboseală.

Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) poate determina, în cadrul uneia din cele patru etape de evoluție a bolii - etapa de infecție acută, apariția unei stări generale de rău, însoțită de febră, erupții tegumentare, oboseală, limfadenopatie cervicală şi axilară, cefalee, durere de gât, slăbiciune musculară, transpirații, tablou clinic asemănător mononucleozei infecțioase.

Pneumoniile sunt infecții acute ale parenchimului şi a intersițiului pulmonar, caracterizate din punct de vedere clinic prin apariția unei stări generale de rău însoțită de febră, frisoane, mialgii, artralgii, inapetență, junghi toracic sau jenă toracică, tuse, dispnee.

Hepatitele sunt infecții localizate la nivelul ficatului, determinate de virusurile hepatice A, B, C, D, E, de virusul varicelo-zosterian, Epstein-Barr sau Herpes simplex. Aceste afectiuni pot determina apariția stărilor de rău alături de febră, astenie, sindrom pseudogripal, inapetență, dureri abdominale, sindrom dispeptic, greață, erupție urticariană, tegumente icterice, scaune hipercrome.

Ciroza hepatică este o afecțiune severă a ficatului, care reprezintă ultima fază de evoluție a numeroase boli hepatice. Din punct de vedere clinic, boala se poate caracteriza prin apariția stărilor de rău general, astenie fizică şi intelectuală, scădere ponderală, anorexie, icter sclero-tegumentar, febră, fetor hepatic, steluțe vasculare, hepatomegalie, splenomegalie, etc.

Afecțiunile neoplazice pot fi caracterizate din punct de vedere clinic prin astenie, stare de rau general, scădere ponderală (mai mult de 10% fața de greutatea corporală inițială în ultimele trei luni), oboseală, depresie, inapetență, sindrom anemic, diferite afecțiuni inflamatorii datorate scăderii sistemului imunitar.

Lupusul eritematos sistemic este o boală cronică autoimună care poate determina apariția unor stări generale de rău, însoțite de febră, astenie, anorexie, fatigabilitate, scădere ponderală și alte manifestări clinice specifice afectării de organ (precum eritem facial în formă de „fluture”, alopecie, artralgii, mialgii, leziuni localizate la nivelul mucoaselor, etc.).

Boala cronică de rinichi este o afecțiune renală severă caracterizată prin alterarea ireversibila a funcției rinichilor (scaderea ratei de filtrare glomerulară sub 60 mL/min). Această afecțiune poate determina apariția stărilor generale de rău alaturi de durere lombară unilaterală, grețuri, inapetență, edeme ale membrelor superioare şi inferioare, urină tulbure, polachiurie.

Diabetul zaharat este o afecțiune metabolică cronică caracterizată prin alterarea glicemiei a jeun (cu valori de peste 126 mg/dl) şi alterarea toleranței la glucoză (glicemia la două ore de la încărcarea cu glucoză fiind de peste 200 mg/dL). Persoanele cu diabet zaharat pot prezenta la orice moment al zilei valori ale glicemiei de peste 200 mg/dL. Din punct de vedere clinic, boala se caracterizează prin poliurie, polifagie, polidipsie, apariția unei stări de rău general, scadre ponderală, senzație continuă de foame și sete, întârzierea vindecării rănilor.

Insuficiența cardiacă reprezintă incapacitatea cordului de a asigura debitul circulator util pentru satisfacerea necesităților metabolice ale organismului. Din punct de vedere clinic boala se poate caracteriza prin apariția unei stări generale de rău însoțită de dispnee de efort și de repaus, oboseală, intoleranță la efort, tuse nocturnă, disconfort epigastric, hemoptizii, greață, anorexie, nicturie, meteorism, tulburări de memorie, confuzie sincopă și semne clinice datorate afectării cordului stâng sau drept (tahicardie, tahipnee, turgescență jugulară, hepatomegalie, edeme în zonele declive, raluri subcrepitante, etc.).

Sindromul de oboseală cronică se caracterizează prin apariția unei stări de oboseală cronică care persistă mai mult de şase luni şi poate fi însoțită de stare de rău general, dificultate de a sta in picioare, tulburări de concentrare şi memorie, somn neodihnitor, cefalee, crampe musculare.

Hipoglicemia este o stare patologică care presupune scaderea nivelului de zahăr în sânge sub limitele inferioare admise. Aceasta poate determina apariția bruscă a unei stări generale de rău însoțită de tremurături ale extremităților, anxietate, tahicardie, palpitații, spasme musculare, parestezii, agitație, confuzie, amețeli, cefalee.

Infecțiile căilor respiratorii superioare (faringita, rinită, sinuzită, amigdalită, etc.) Pot determina apariția unei stări generale de rău însoțita de febră, durere de gât, tuse, disfagie, disfonie (în cazul faringitei sau amigdalitei), rinoree şi obstrucție nazală (în cadrul rinitei si sinuzitei). [1], [2], [3], [4], [5]

Tratamentul stărilor de rău general

Pentru tratarea stărilor de rău care pot apărea, este necesară identificarea şi combaterea cauzei declanşatoare. Astfel:

• În cazul anemiei se recomandă administrarea preparatelor de fier, în cazul deficitului de fier sau administrarea de acid folic sau vitamină B12, în cazul deficitului de acid folic sau vitamină B12.
• Combaterea răcelii şi a gripei se poate realiza prin administrarea medicamentelor antiinflamatoare (Aspirină, Paracetamol, etc.) şi a preparatelor pe bază de vitamină C, cu rol în creşterea imunității.
• Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) necesită tratament cu medicamente antiretrovirale.
• În cazul hepatitelor acute se administrează vaccin antihepatitic, iar în cazul hepatitelor cronice se administrează tratament de specialitate cu Interferon pegylat, analogi nucleozidici/nucleotidici (Entecavir, Tenofovir) şi agent antiviral direct.
• Tratamentul cirozei hepatice presupune administrarea de medicamente antifibrotice, precum Rosiglitazonă, acid ursodeoxicolic, corticosteroizi, Pentoxifilină, Colchicină, interleukina 10, antioxidanți.
• Tratamentul pneumoniilor presupune administrarea antibioterapiei în funcție de etiologie (Amoxicilină, Amoksiclav, Cefuroxim, Claritromicină, Azitromicină, etc.).
• Tratamentul administrat în cadrul lupusului eritematos sistemicpresupune administrarea antiinflamatoarelor antisteroidiene (Naproxen), a antimalaricelor de sinteză (Dapsona), a costicosteroizilor (Prednison, Metilprednisolon), a imunosupresoarelor (Ciclosporină, Ciclofosfamidă, Metotrexat, Azatioprină, etc.), a imunoglobulinelor și a tratamentului biologic cu Belimumab. În cazurile severe se recomandă plasmafereză.
• În cazul afecțiunilor neoplazice se recomandă tratament chirurgical, chimioterapie şi radioterapie administrate în asociere sau în etape segmentare, în funcție de gradul de evoluție a bolii.
• Tratamentul bolii cronice de rinichi presupune substituirea funcției renale prin hemodializă sau dializă peritoneală. În cazurile avansate se recomandă efectuarea transplantului renal.
• Tratamentul diabetului zaharat presupune administrarea insulinei sau a medicamentelor antihiperglicemiante (precum biguanide, tiazolidindione, sulfonilureice, etc.).
• Tratamentul insuficienței cardiace presupune administrarea medicației specifice afectării cordului, în funcție de stadiul de evoluție a bolii. Medicația specifică este reprezentată de inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (Captopril, Enalapril, etc.), beta-blocante (Metoprolol, Bicoprolol, etc.), sartani (Losartan, Candesartan), diuretice antialdosteronice (Spironolactonă).
• Corectarea stărilor acute de hiperglicemie se poate realiza prin ingerarea unei anumite cantități de zahăr, iar în cazurile severe se administrează soluții perfuzabile pe bază de glucoză.
• Tratamentul infecțiilor de căi respiratorii superioare presupune administrarea de antibiotice în cazul infecțiilor bacteriene, parazitare, sau antiinflamatoare, în cazul infecțiilor virale (datorită accesului redus la preparatele antivirale).

Ameliorarea stărilor de rău general se poate realiza prin adoptarea unui stil de viață sănătos: respectarea orelor de somn şi de odihnă, alimentație echilibrată, mişcare fizică regulată, renunțarea la fumat şi la consumul de alcool, eliminarea stresului, evitarea efortului fizic intens şi a oboselii severe. [1], [2], [3], [4], [5]