Verificarea ficatului - analize, teste și investigații (explicare rezultate ficat)

Ficatul este un organ vital pentru funcționarea organismului uman, cu rol central în sinteza de proteine, metabolizarea medicamentelor și reglarea nivelurilor de glucoză, colesterol și anumiți hormoni din organism. Datorită funcțiilor sale cruciale, afecțiunile sau disfuncțiile hepatice pot avea un impact semnificativ asupra stării generale de sănătate. Identificarea din timp a afecțiunilor hepatice poate preveni numeroase complicații, precum ciroza sau insuficiența hepatică. În prezent, numeroase teste pot fi efectuate pentru a identifica din timp problemele hepatice, permițând astfel medicilor să ofere cele mai adecvate și eficiente tratamente pacienților. (1, 2, 4)

Analizele de sânge

Analizele de sânge pentru ficat sunt teste biochimice care oferă informații despre funcționarea și sănătatea ficatului. Analizele sanguine evaluează nivelurile enzimelor, proteinelor și altor compuși din sânge, care sunt implicați în diverse funcții ale ficatului. Principalele enzime, proteine și substanțe din sânge care pot oferi informații despre sănătatea ficatului includ:

• transaminază alanină sau TAA (creșterea nivelului său poate indica leziuni hepatice);
• transaminază aspartat sau TAS (valorile crescute pot indica diferite patologii hepatice, musculare sau cardiace, în funcție de raportul dintre TAS și TAA);
• bilirubina (nivelurile ridicate pot indica leziuni hepatice sau anumite tipuri de anemii);
• fosfatază alcalină (nivelurile reduse pot indica hipofosfatazia, anemia, hipotiroidismul sau malnutriția, în timp ce nivelurile ridicate pot fi semnul unei afecțiuni hepatice, cardiace sau osoase);
• gama-glutamil transpeptidază sau GGT (nivelurile ridicate pot indica leziuni la nivelul ficatului sau al căilor biliare);
• albumina și proteinele totale (nivelurile reduse, mai degrabă decât cele ridicate, pot sugera afecțiuni hepatice);
• L-lactat dehidrogenază sau LDH (ciroza, hepatita sau leziunile hepatice pot fi indicate prin creșterea LDH);
• timpul de protrombină sau TP (măsoară timpul necesar pentru coagularea sângelui, iar un nivel crescut poate indica leziuni hepatice). (1, 2, 3)

Cum se realizează?

Cu ajutorul unui ac, se efectuează o puncție venoasă, de obicei la nivelul plicii cotului, pentru a preleva o mostră de sânge. Zona este dezinfectată înainte de introducerea acului, pentru a preveni infecțiile. După recoltare, sângele este trimis la laborator, unde va fi analizat pentru a determina diferite parametri legați de funcția hepatică.

Ce arată rezultatele?

Numeroase condiții pot fi diagnosticate sau excluse prin analizele de sânge. Nivelurile crescute ale anumitor enzime pot indica leziuni hepatice, inflamație sau un blocaj biliar. Alți parametrii pot indica probleme cu producția de proteine sau cu procesarea bilirubinei. (1, 2)

Ecografia abdominală

Ecografia abdominală reprezintă o modalitate non-invazivă de imagistică ce folosește unde sonore de înaltă frecvență pentru a produce imagini în timp real ale organelor interne ale abdomenului, precum ficatul, rinichii, vezica biliară și pancreasul. Ecografia abdominală este considerată una dintre cele mai sigure metode de diagnostic ale afecțiunilor hepatice, deoarece nu implică expunere la radiații.

Cum se realizează?

În timpul ecografiei, pacientul este poziționat pe o masă, după îndepărtarea în prealabil a hainelor de la brâu în sus. Un gel conductor este aplicat pe piele pentru a asigura o transmisie eficientă a undelor sonore. Transductorul, un dispozitiv manual ce emite și recepționează unde sonore, este plasat pe piele și mișcat peste zona abdominală, traducând undele reflectate în imagini video pe un ecran.

Ce arată rezultatele?

Ecografia abdominală oferă o vedere detaliată a structurilor interne, ceea ce ajută la detectarea unei game largi de condiții. Printre altele, ecografia abdominală poate identifica tumorile, chisturile, abcesele și inflamațiile în ficat. De asemenea, poate arăta anomalii precum steatoza hepatică, fibroza și poate evidenția obstrucții sau dilatări la nivelul căilor biliare. (3, 5)

Biopsia hepatică

Biopsia hepatică este o procedură medicală în timpul căreia o mică mostră de țesut hepatic este prelevată pentru a fi examinată microscopic, oferind o perspectivă directă asupra stării celulare și a țesutului ficatului.

Cum se realizează?

Pacientul este poziționat pe spate sau pe partea stângă. După dezinfectarea și anestezia locală a zonei, medicul introduce un ac subțire prin piele și peretele abdominal, până în ficat. Sub ghidare ecografică sau tomografică (CT), acul este poziționat corect și cu ajutorul său se extrage o mică mostră de țesut hepatic. Ulterior, proba extrasă este trimisă la laborator pentru analiză microscopică.

Ce arată rezultatele?

Biopsia hepatică oferă informații valoroase despre structura celulară și starea țesutului ficatului. Rezultatele pot indica prezența unor afecțiuni precum hepatita, fibroza, ciroza, steatoza hepatică sau diverse forme de cancer hepatic. Informațiile obținute pot fi cruciale pentru stabilirea unui plan de tratament adecvat. (3, 6, 7)

Tomografia computerizată (CT) abdominală

Tomografia computerizată (CT) a abdomenului este o tehnică avansată de imagistică care folosește raze X pentru a obține imagini detaliate, transversale ale regiunii abdominale, inclusiv a ficatului. CT-ul abdominal permite medicilor să examineze ficatul din diferite unghiuri și adâncimi.

Cum se realizează?

CT abdominală funcționează prin rotirea unei surse de raze X și a unui detector în jurul corpului pacientului. Computerul prelucrează informațiile pentru a crea imagini transversale detaliate. Pacientului i se va cere să stea culcat pe o masă care se mișcă lent prin inelul CT. În unele cazuri, se poate administra oral sau intravenos o substanță de contrast pentru a evidenția anumite structuri ale ficatului. Procedura este nedureroasă și durează, de obicei, câteva minute.

Ce arată rezultatele?

Tomografia computerizată poate detecta tumori, chisturi, hematoame, inflamații și alte anomalii ale ficatului. De asemenea, poate arăta dimensiunea, forma și poziția ficatului, precum și orice anomalii structurale. (3, 8, 9)

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) hepatică

RMN-ul este o tehnică de imagistică avansată care folosește un câmp magnetic puternic și unde de radiofrecvență pentru a produce imagini detaliate ale structurilor interne ale corpului. RMN-ul poate fi folosit pentru verificarea ficatului și structurilor învecinate.

Cum se realizează?

Pacientul este așezat pe o masă și introdus într-un tub lung, care este partea centrală a mașinii RMN. Pentru unele examinări, s-ar putea administra o substanță de contrast pentru a îmbunătăți calitatea imaginilor. Procedura poate dura între 30 de minute și o oră. În timpul procedurii, pacientul trebuie să rămână nemișcat, pentru a asigura claritatea și precizia imaginilor obținute. De asemenea, este posibil ca pacientul să fie instruit să își țină respirația pentru scurte perioade de timp, deoarece mișcarea diafragmei poate influența calitatea imaginilor

Ce arată rezultatele?

RMN-ul hepatic poate detecta leziuni benigne și maligne, chisturi, hematoame, fibroză și alte afecțiuni ale ficatului. Deoarece oferă imagini de înaltă rezoluție, RMN-ul permite o evaluare detaliată a structurilor și a fluxului sanguin în ficat. (10, 11)

Scintigrafia hepatică

Scintigrafia hepatică este o metodă de imagistică nucleară care evaluează atât structura, cât și funcția ficatului. Scintigrafia hepatică este folosită pentru a detecta, diagnostica și monitoriza bolile hepatice și pentru a evalua funcționarea ficatului.

Cum se realizează?

Pacientului i se injectează intravenos un agent radioactiv numit radiotrasor, care se concentrează în ficat și în structurile asociate. După o perioadă de timp, pacientul este poziționat pe o masă, iar o cameră specială numită gammacam (un tip de cameră de scintigrafie) captează și înregistrează radiația emisă de radiotrasor în timp ce se deplasează prin ficat. În funcție de tipul de scintigrafie realizată, procedura poate dura între 15 minute și câteva ore.

Ce arată rezultatele?

Scintigrafia hepatică oferă imagini detaliate ale ficatului și poate detecta o varietate de afecțiuni, inclusiv tumori, abcese, hematoame, cicatrici sau inflamații. De asemenea, poate evalua gradul de funcționare a ficatului, precum și fluxul sanguin prin acest organ. (12)