Un studiu sugerează că expunerea la soare în primul an de viață poate reduce recăderile SM

Un studiu realizat de cercetători din multiple centre medicale din Statele Unite și-a propus să evalueze asocierea dintre expunerea la soare și riscul de recădere în scleroza multiplă cu debut pediatric. Studiul a fost efectuat pe un eșantion larg de copii și adolescenți cu scleroză multiplă și a urmărit să identifice rolul expunerii solare la diferite vârste - chiar și în timpul sarcinii, în anumite trimestre - asupra evoluției bolii și a frecvenței recăderilor.

Scleroza multiplă cu debut pediatric

Scleroza multiplă (SM) debutează de obicei între 20 și 50 de ani, însă există un procent de aproximativ 3-5% dintre pacienți care dezvoltă boala înainte de 18 ani. Acești pacienți se confruntă, în medie, cu o rată mai ridicată de recăderi față de cei cu debut la vârsta adultă și ajung la dizabilitate ireversibilă cu circa 10 ani mai devreme. În consecință, orice factor de risc care ar putea fi modificat și care influențează evoluția clinică merită studiat în profunzime.

Rolul potențial al expunerii la soare

Numeroase lucrări anterioare au sugerat că expunerea redusă la soare, radiațiile ultraviolete (UV) scăzute sau nivelurile scăzute de vitamină D se asociază cu un risc crescut de a dezvolta scleroza multiplă, atât la adulți, cât și la copii. Ceea ce nu era bine înțeles până acum era impactul expunerii solare asupra frecvenței recăderilor la pacienții deja diagnosticați cu scleroză multiplă, în special la cei cu debut pediatric.

Detaliile studiului

Metodologie și participanți

• Recrutarea: S-a desfășurat în 18 clinici de scleroză multiplă pediatrică din SUA, între noiembrie 2011 și iulie 2017, incluzând 334 de copii cu diagnostic de scleroză multiplă (SM) sau sindrom clinic izolat (CIS) înainte de 18 ani, cu o vechime a bolii de maximum 4 ani.
• Criteriile de includere: MS sau CIS confirmat de cel puțin 2 specialiști în SM pediatrică, conform criteriilor McDonald 2010. Vârsta participanților la momentul recrutării: 4-21 ani.
• Date colectate:
  • Date demografice (sex la naștere, rasă, etnie, tip de asigurare, nivel de educație al mamei);
  • Parametri clinici (IMC, expunere la fumat pasiv în primul an de viață, categorisirea medicației de modificare a bolii - DMT - în 4 niveluri de eficacitate);
  • Serologie (niveluri de 25-hidroxivitamină D la momentul înscrierii);
  • Expunerea la soare (chestionar detaliat despre timpul petrecut la soare în anumite perioade: prima vară de viață, trimestru de sarcină, ultimele 6 luni etc.);
  • Date despre recăderi: retrospectiv înainte de înscriere și prospectiv la controalele medicale ulterioare.

Definiții cheie

• Recădere = simptome neurologice noi sau recurente, cu durată minimă de 24 ore, apărute după o perioadă de remisiune de cel puțin 30 de zile și în absența unei infecții sau febre.
• Expunerea la soare (timpul petrecut zilnic în aer liber în perioade însorite) a fost grupată simplu: mai puțin de 30 de minute pe zi vs. 30 de minute sau mai mult.
• DMT (Terapia modificatoare a bolii) a fost clasificată în 4 categorii, de la fără DMT până la terapii de înaltă eficacitate (natalizumab, alemtuzumab etc.).
• UVR (Radiația ultravioletă) a fost cuantificată prin corelarea datelor de satelit privind intensitatea radiațiilor, cu localizarea geografică și perioada analizată (de exemplu, 6 luni înainte de naștere).

Rezultate

Caracteristicile participanților

Din totalul de 334 copii, 62% au prezentat cel puțin o recădere de la debutul bolii până la finalul perioadei de urmărire. Dintre aceștia, un subgrup de 289 a avut date și după înscrierea în studiu, permițând analiza expunerii recente la soare.

Nu s-au observat diferențe semnificative pe baza rasei, etniei sau intensității comportamentelor de protecție solară (de exemplu, utilizarea cremelor, pălăriei etc.) între cei cu recăderi și cei fără recăderi.

Expunerea la soare în prima vară de viață

Unul dintre principalele rezultate:

• Copiii care au petrecut în medie ≥30 de minute pe zi la soare în prima vară de viață au avut un risc de recădere cu ~33% mai scăzut față de cei cu <30 de minute/zi (HR 0,67, IÎ 95%: 0,48-0,92).
• Modelul a fost ajustat pentru numeroși factori (vârstă la debut, sex, rasă, etnie, tip asigurare, indice de masă corporală, fumat pasiv, DMT, sezonalitatea nașterii).

Expunerea prenatală la soare

Rezultate interesante au fost obținute pentru al doilea trimestru de sarcină:

• Peste 30 de minute/zi de expunere la soare în al doilea trimestru la mama copilului a fost asociată cu un risc mai scăzut de recădere (~HR 0,68, IÎ 95%: 0,48-0,97).
• Expunerea în primul și al treilea trimestru de sarcină nu a evidențiat o corelație semnificativă cu riscul de recădere la copil.
• Determinarea dozei de radiații UVR în cele 6 luni anterioare nașterii a susținut parțial această constatare, dar efectul a pierdut semnificația statistică la ajustările finale.

Expunerea la soare înainte de înscriere în studiu (recentă)

Studiul nu a găsit o asociere semnificativă între expunerea la soare în ultimele 6 luni (sau vara dinaintea înscrierii) și riscul de recădere după momentul înscrierii, contrar ipotezelor inițiale. O posibilă explicație este că expunerea recentă a fost analizată exclusiv în relație cu recăderile după momentul înscrierii, iar perioada de urmărire ar putea fi prea scurtă pentru a detecta efecte cumulative.

Alte constatări

• Sezonul nașterii (copiii născuți vara) s-a asociat cu un risc mai crescut de recădere comparativ cu cei născuți iarna (aHR 1,63, IÎ 1,09-2,44); autorii speculează că bebelușii de vară ar putea fi protejați excesiv de razele solare, ceea ce reduce potențialul efect benefic al UV asupra sistemului imunitar.
• Expunerea la fumat pasiv în primul an de viață a fost de asemenea asociată cu un risc crescut de recădere în anumite modele. Această relație nu a interacționat însă semnificativ cu factorii solari.
• Nivelul de vitamină D (măsurat doar la momentul înscrierii) nu a demonstrat o asociere semnificativă cu riscul de recădere, probabil și din cauza suplimentării ulterioare generalizate la pacienți.
• Tratamentele DMT cu eficacitate mai înaltă păreau legate de un risc crescut de recădere, însă autorii menționează posibilitatea de cauzalitate inversă - adică pacienții cu forme mai active de boală primesc DMT mai agresive.

Concluzii

Studiul aduce dovezi noi că expunerea la soare în perioade timpurii (prima vară de viață și chiar în al doilea trimestru de sarcină) poate contribui la reducerea riscului de recădere la copiii diagnosticați cu scleroză multiplă. Acest efect pare să fie independent de nivelul de vitamină D, sugerând existența și a altor mecanisme de imunoreglare legate de radiațiile UV.

Puncte finale importante:

• Prima vară de viață: ≥30 de minute/zi de stat la soare - asociere semnificativă cu un risc scăzut de recădere.
• Al doilea trimestru de sarcină: expunerea prenatală la soare ≥30 minute/zi - scade riscul de recădere la copil.
• Expunerea recentă (ultimul sezon) nu a arătat efect protector semnificativ, probabil din cauza duratei de urmărire mai scurte și a variabilelor de confuzie.

Autorii subliniază necesitatea de studii ulterioare care să confirme rolul expunerii solare și să exploreze intervenții țintite (eventual terapii cu radiații UVB) pentru a preveni recăderile în SM cu debut pediatric. Deși vitamina D rămâne un subiect central, aceste date sugerează că lumina solară și radiațiile UV ar putea avea efecte benefice suplimentare importante în modularea sistemului imunitar.