Trombocite (PLT, TR) - valori normale, rol în organism, interpretare număr crescut sau scăzut

Trombocitele sau plachetele sangvine iau naștere în măduva osoasă hematogenă prin fragmentarea citoplasmei elementelor seriei megarocitare. Trombocitele se formează deci în citoplasma megacariocitului, prin diferențierea acesteia, la un anumit stadiu de maturație a celulei. Desprinse din megacariocit, trombocitele trec în stadiul de maturație, având dimensiuni care variază între 2-5 µm și o durată de viață de circa 7-10 zile. Trombocitul este o „celulă” elipsoidă, cu formă de lentilă biconvexă când se află în stare proaspată, în vasele sangvine. Plachetele sangvine sunt anucleate, fiind alcătuite din membrană și citoplasmă.

Trombocitele nu sunt de fapt celule adevărate, ci doar fragmente de celule care circulă. Dar, chiar dacă trombocitele sunt doar fragmente de celule, ele conțin multe structuri care sunt esențiale pentru a opri sângerarile. Acestea conțin proteine ​​pe suprafața lor care le permit să adere în peretele vasului de sânge și, de asemenea, să adere între ele. Conțin granule care pot secreta alte proteine ​​necesare pentru crearea unui cheag ferm, pentru a coagula rupturile vaselor de sânge. De asemenea, trombocitele conțin proteine ​​similare cu proteinele musculare, care le permit să își schimbe forma atunci când devin lipicioase.

Atunci când trombocitele sunt stimulate de o rupere în peretele vasului de sânge, își schimbă forma. Ele devin rotunde și extind prelungiri lungi.

Valorii normale

În sângele periferic, trombocitele se găsesc în proporție de 150.000-400.000/mm³.

Rol trombocitelor în organism

Funcția trombocitelor este legată de hemostaza, prevenirea și controlul sângerării. Atunci când suprafața endotelială a unui vas de sânge este rănită, în număr mare, trombocitele se atașează imediat de suprafața lezată, formând o masă de plachete aderentă. Efectul răspunsului plachetar este de a opri sângerarea și de a forma locul formării cheagului de sânge. Dacă trombocitele sunt absente, această reacție importantă de apărare nu poate apărea și rezultă sângerare prelungită de la răni mici (timp de sângerare prelungit). Deficiența severă a trombocitelor reduce rezistența pereților capilari și apare o sângerare anormală a capilarelor, fie spontan, fie ca urmare a unei leziuni minore. Trombocitele contribuie, de asemenea, cu substanțe esențiale pentru coagularea normală a sângelui și determină micșorarea sau retragerea unui cheag după ce a fost format.

Trombocitele se formează în măduva osoasă prin segmentarea citoplasmei (substanța celulară alta decât nucleul) celulelor cunoscute sub denumirea de megacariocite, cele mai mari celule ale măduvei. În măduvă, citoplasma granulară abundentă a megacariocitelor se împarte în multe segmente mici care se desprind și sunt eliberate sub formă de trombocite în sângele care circulă. După aproximativ 10 zile în circulație, trombocitele sunt eliminate și distruse. Nu există rezerve de trombocite, cu excepția splinei, unde trombocitele apar în concentrații mai mari decât în ​​sângele periferic. Unele trombocite sunt consumate pentru a-și exercita efectele hemostatice, iar altele, ajungând la sfârșitul duratei lor de viață, sunt îndepărtate de celulele reticuloendoteliale (oricare dintre fagocitele tisulare). Rata producției de trombocite este controlată, dar nu tocmai exact ca și controlul producției de hematii. Se crede că o substanță hormonală numită trombopoietină este mediatorul chimic care reglează numărul de trombocite în sânge prin stimularea creșterii numărului și creșterii megacariocitelor, controlând astfel rata producției de trombocite.

Membrana trombocitelor este lipoproteică, acoperită de un strat de glicoproteine care permite absorbția unor proteine plasmatice, în special fibrinogen și factorul 8, jucând un rol în interacțiunea dintre trombocit și peretele vascular sau alte suprafețe străine (adeziune) și cu alte plachete (agregare). Pe suprafața externă a membranei celulare se găsesc diferite lucruri antigenice, ca și receptori pentru agenții stimulatori sau inhibitori ai procesului de agregare plachetară. Membrana trombocitului mai prezintă și mici ondulații și prelungiri dendritiforme rare.

Totodată, citoplasma trombocitelor conține două zone: una externă, ectoplasmică, numită hialomer și alta centrală, numită granulomer. Hialomerul conține microtubi, microfilamente și diferite proteine implicate în procesul de coagulare sangvină. Granulomerul este un ansamblu de granule și vacuole de mărimi diferite; el este alcătuit din mitocondrii, lizozomi, granule dense care conțin serotonină, epinefrină și ioni de calciu.

Astfel, trombocitul este o celulă direct implicată în procesul de coagulare a sângelui, intervenind și în procesele inflamatorii, în reacțiile imune, în vindecarea rănilor și poate endocita particule foarte mici.

Număr crescut de trombocite - trombocitoză

• Trombocitoză primară sau esențială - celulele anormale din măduva osoasă determină o creștere a trombocitelor, dar motivul nu este cunoscut.
• Trombocitoză secundară - aceeași condiție ca trombocitoza primară, dar poate fi cauzată de o afecțiune sau boală continuă, cum ar fi anemia, cancerul, inflamația sau infecția.

Afecțiunile rare au ca rezultat producerea mai multor trombocite, uneori până la un milion sau două milioane pe microlitru. La unii dintre acești pacienți, există riscuri crescute pentru cheaguri de sânge.

Semnele și simptomele au, în general, legătură cu afecțiunea care se află în substratul numărului crescut de trombocite. Dacă acestea apar, pot fi

• durere de cap;
• leșin;
• modificări temporare de vedere;
• stare generală de rău;
• dureri în piept;
• amorțeală sau furnicături la nivelul membrelor.

Totodată, numărul de trombocite poate crește în:

• efort fizic;
• după intervenții chirurgicale majore;
• în procese inflamatorii și neoplazice;
• splenectomie.

Număr scăzut de trombocite - trombocitopenie

Trombocitopenia este o afecțiune în care pacientul prezintă un număr scăzut de trombocite.

Trombocitopenia apare adesea ca urmare a unei tulburări separate, cum ar fi leucemia sau o afecțiune a sistemului imunitar. Poate fi, de asemenea, un efect secundar la anumite medicamente. Afectează atât copiii, cât și adulții.

Trombocitopenia poate fi ușoară și poate cauza puține semne sau simptome. În cazuri rare, numărul de trombocite poate fi atât de scăzut încât apare o sângerare internă periculoasă.

Simptome:

• vânătai ușoare sau excesive (purpura);
• sângerare superficială la nivelul pielii care apare ca o erupție de pete de culoare roșiatică-purpuriu;
• sângerare prelungită din tăieturi;
• gingivoragii și epistaxis;
• sânge în urină sau scaun;
• fluxuri menstruale abundente;
• oboseală;
• splina mărită;
• icter.

Afecțiuni asociate cu numărul scăzut de trombocite:

• hipoplazie/aplazie medulară;
• deficit de trombopoietină;
• splenomegalie.

Alte afecțiuni asociate trombocitelor

Există mai multe tipuri de afecțiuni asociate trombocitelor, fie că discutăm de număr scăzut sau crescut, formă sau dimensiuni, printre acestea se numără:

• sindromul Scott-în această situație trombocitele nu fac față procesului de coagulare, datorită inactivării proteinelor;
• sindromul Bernard-Soulier;
• trombastemia Glanzmann - este cauzată de deficiența proteinelor de pe suprafața trombocitelor.