Sportul și bolile de inimă - ce ar trebui să știi

Autor: Dr. Șerbănescu Alina-Alexandra, Medic Rezident Cardiologie

Sportul are numeroase beneficii asupra sănătății și practicarea în mod constant a acestuia previne bolile de inimă și reduce riscul de moarte prematură la pacienții diagnosticați cu boli de inimă. Totuși, practicarea sistematică a unui sport induce o serie de modificări structurale și funcționale asupra inimii, situație ce poartă numele de „cordul atletului”. În majoritatea cazurilor aceste modificări se încadrează în parametrii normalului și regresează odată cu încetarea practicării sportului, însă nu de puține ori atleții prezintă anumite variații structurale și electrice ale inimii, care se suprapun cu cele întâlnite în boli de inimă ce pot fi responsabile pentru moarte cardiacă subită în timpul efortului fizic. Cu toate acestea, probabilitatea ca sportul să provoace stop cardiac sau infarct miocardic acut este foarte mică. Este însă puternic recomandat ca persoanele sedentare, complet inactive fizic și cele cu boli de inimă avansate să efectueze un consult medical înainte de a iniția activități sportive. (1, 2, 3)

I. Rolul sportului în gestionarea bolilor de inimă

Activitatea aerobică moderată este recomandată tuturor adulților sănătoși, indiferent de vârstă, precum și persoanelor cu boli de inimă. Exercițiile aerobice au beneficii asupra circulației, prin reducerea tensiunii arteriale și a frecvenței cardiace și, de asemenea, cresc rezistența la efort și debitul cardiac, adică îmbunătățesc capacitatea inimii de a pompa sânge. În plus, activitatea fizică aerobică scade riscul de a dezvolta diabet zaharat de tip 2, iar pentru persoanele deja diagnosticate cu diabet zaharat ajută la ameliorarea controlului glicemic. (2, 4)

Este recomandată practicarea exercițiilor aerobice moderate în majoritatea zilelor săptămânii, însumând în total 150 de minute pe săptămână. Spre exemplu, este ideal să facem sport cel puțin 30 de minute zilnic, cel puțin cinci zile pe săptămână. Activitate aerobică de intensitate moderată înseamnă că ne vom crește atât frecvența cardiacă, dar și pe cea respiratorie, însă vom putea în continuare să vorbim în timp ce facem sport. Exemple de exerciții aerobice includ mersul rapid, alergatul, înotul, ciclismul, săritul corzii sau tenisul. (2, 4)

Pacienții cu boală coronariană de lungă durată trebuie să efectueze un control medical înainte de a începe să practice un anumit sport. Rolul acestui consult este de a stabili nivelul de intensitate permis al exercițiilor fizice, luând în considerare riscul fiecărui pacient în parte de a suferi un eveniment acut, precum un atac de cord. (2)

Pentru pacienții obezi sau cei diagnosticați cu hipertensiune arterială sau diabet zaharat, ghidurile recomandă exerciții pentru creșterea forței musculare. Exercițiile de forță și rezistență pot reduce cantitatea de țesut adipos din organism și pot crește masa musculară slabă. Exemplele includ ridicarea unor greutăți ușoare, libere (greutăți de mână, gantere sau haltere), folosirea aparatelor cu greutăți, a benzilor elastice sau practicarea exercițiilor de rezistență, precum flotări și genuflexiuni. Este recomandată practicarea acestora cel puțin trei zile pe săptămână, în asociere cu exerciții aerobice. Această combinație poate ajuta la creșterea nivelului de colesterol HDL („bun”) și la diminuarea colesterolului LDL („rău”) . (2, 4)

Activitatea fizică de intensitate moderată și practicată în mod regulat este recomandată și pentru prevenirea fibrilației atriale, cea mai frecventă tulburare de ritm cardiac. Cu toate acestea, pacienții cu fibrilație atrială care iau tratament cu anticoagulante pentru prevenirea accidentului vascular cerebral ar trebui să evite sporturile de contact din cauza riscului crescut de sângerare. (2)

În orice situație, dacă o persoană acuză durere în piept pentru mai mult de 15 minute, trebuie să cheme o ambulanță. În plus, dacă în timpul activității fizice sunt prezente palpitații, dificultăți de respirație sau disconfort la nivel toracic, activitatea trebuie redusă și trebuie programat un consult medical. (2)

II. Modificări induse de activitatea fizică susținută la nivelul inimii - „Cordul Atletului”

Cordul atletului nu este o boală, ci presupune o serie de modificări structurale și funcționale la nivelul inimii la persoanele care fac sport mai mult de o oră zilnic, în majoritatea zilelor. Aceste modificări sunt considerate a fi adaptative, adică permit inimii să crească volumul de sânge și implicit cantitatea de oxigen care este transportată la țesuturile implicate în activitatea fizică. (1, 3, 5)

La examenul fizic pot fi decelate anumite modificări, precum bradicardie sinusală, suflu sistolic ejecțional la nivelul marginii sternale inferioare stângi, zgomote cardiace supraadăugate (zgomotele 3 și 4) și pulsuri carotidiene hiperdinamice. Aceste semne sunt cauzate de modificările structurale care apar la nivelul inimii în urma efortului fizic intens și care includ dilatarea ușoară a cavităților cardiace, în special a ventriculului stâng, precum și creșterea proporțională a grosimii peretelui ventricular stâng. În acest mod, crește atât volumul-bătaie, cât și debitul cardiac, ceea ce determină o frecvență cardiacă de repaus scăzută (bradicardie) și o umplere ventriculară diastolică prelungită. Creșterea tonusului vagal este motivul principal pentru apariția bradicardiei, care va determina la rândul ei scăderea consumului miocardic de oxigen. În ciuda tuturor acestor modificări, funcția sistolică și cea diastolică se mențin normale, iar persoana rămâne asimptomatică. (3, 5)

Modificările la examinarea electrocardiografică (EKG) sunt frecvente în cazul cordului de atlet, însă au o corelație slabă cu nivelul de activitate fizică și performanța cardiovasculară. Cea mai frecventă modificare EKG întâlnită în această situație est bradicardia sinusală, definită ca o frecvență cardiacă de repaus sub 60 de bătăi pe minut. Alte modificări includ aritmie sinusală, bloc atrioventricular de grad I, modificări QRS izolate, specifice pentru hipertrofie ventriculară stângă și/ sau dreaptă, bloc incomplet de ramură dreaptă și sindrom de repolarizare precoce. Aceste modificări sunt considerate fiziologice și adaptative la efortul fizic și nu necesită evaluare suplimentară. Cu toate acestea, unde Q patologice, subdenivelări de segment ST, interval QT lung sau scurt, supradenivelare de segment ST asemănătoare sindromului Brugada, etc. sunt neobișnuite la atleți și nu au legătură cu efortul. Ele necesită evaluări suplimentare pentru a exclude boli cardiace subiacente care au risc crescut de moarte cardiacă subită. (1, 3, 6)

Examenul ecocardiografic este utilizat pentru a diferenția cordul atletului de boli structurale cardiace care implică un risc de evenimente cardiace, inclusiv moarte cardiacă subită, însă diagnosticul diferențial nu este ușor de realizat în toate cazurile. Atât cordul atletului, cât și cardiomiopatia hipertrofică (CMH) se pot prezenta cu hipertrofie septală stângă. Atunci când este prezentă mișcarea sistolică anterioară a valvei mitrale, diagnosticul de CMH este mai probabil. De asemenea, funcția diastolică este de obicei normală la atleți, dar poate fi anormală în cardiomiopatii. Toate modificările sunt reversibile și regresează odată cu încetarea efortului la atleți, însă nu și la pacienții cu cardiomiopatii. (1, 3)

Cordul atletului nu necesită tratament, însă pot fi necesare 3 luni de oprire a antrenamentelor sportive (decondiționare) pentru a obiectiva faptul că modificările cardiace sunt reversibile și regresează. Acest lucru are rol în diagnosticul diferențial cu cardiomiopatiile, caz in care modificările persistă și în absența sportului. Cu toate acestea, decondiționarea poate interfera în mod negativ cu viața atleților și poate fi întâmpinată cu rezistență din partea acestora. (3)

III. Boli structurale cardiace cu risc de moarte cardiacă subită în timpul efortului

Moartea cardiacă subită (MCS), deși rară, constituie cea mai frecventă cauză de moarte subită în populația atletică. Impactul major atât emoțional, cât și social, pe care îl are asupra comunității este explicat prin faptul că afectează sportivi tineri și presupuși a fi sănătoși. (7)

În majoritatea cazurilor de atleți care mor subit, este detectată o anomalie cardiacă, ceea ce implică faptul că efortul fizic acționează ca factor declanșator. Cauzele morții cardiace subite în rândul atleților depind în principal de vârstă. Astfel, în cazul atleților de peste 35 de ani, cea mai frecventă cauză de moarte cardiacă subită este boala coronariană aterosclerotică, iar în categoria sportivilor sub 35 de ani predomină afecțiunile cardiace moștenite, precum cardiomiopatiile (în special cardiomiopatia hipertrofică și cardiomiopatia aritmogenă de ventricul drept) și anomaliile de origine coronariană. Alte boli cardiace care pot contribui la riscul de moarte cardiacă subită în timpul efortului sunt miocardita, bolile cardiace valvulare (bicuspidie aortică, prolaps de valvă mitrală), disecția de aortă, tulburări de ritm cardiac moștenite și sindromul de preexcitație ventriculară. (1, 7)

Au fost dezvoltate strategii pentru prevenirea morții cardiace subite în rândul atleților, axate pe identificarea precoce a sportivilor la risc și pe instituirea unui răspuns rapid în situația unui stop cardiac. Identificarea atleților la risc constă în screening înainte de participarea la activități sportive, compus din efectuarea anamnezei, examenului clinic și a electrocardiogramei (EKG). În cazul în care sunt identificate modificări în cadrul evaluării inițiale ce sugerează un risc crescut vor fi necesare teste suplimentare, precum ecocardiografie, Holter, test de efort, scor de calciu coronarian, rezonanță magnetică cardiacă, coronarografie, studii electrofiziologice, etc. Rapiditatea răspunsului odată ce stopul cardiac s-a produs poate fi augmentată prin plasarea defibrilatoarelor automate externe în spații publice și instruirea participanților și antrenorilor privind resuscitarea cardio-pulmonară. (1, 7)

Data actualizare: 07-12-2021 | creare: 07-12-2021 | Vizite: 1394

Bibliografie

1. Sports and heart disease – ESC CardioMed (3 ed.), Link: https://oxfordmedicine.com/view/10.1093/med/9780198784906.001.0001/med-9780198784906-part-60
2. ESC Guidelines on Sports Cardiology and Exercise in Patients with Cardiovascular Disease – European Society of Cardiology, Link: https://www.escardio.org/The-ESC/Press-Office/Press-releases/can-people-with-heart-disease-exercise-safely
3. Athlete’s Heart – MSD Manual, Link: https://www.msdmanuals.com/professional/cardiovascular-disorders/sports-and-the-heart/athlete’s-heart
4. 3 Kinds of Exercise That Boost Heart Health – Johns Hopkins Medicine, Link: https://www.hopkinsmedicine.org/health/wellness-and-prevention/3-kinds-of-exercise-that-boost-heart-health
5. Athlete's Heart – Stanford Health Care, Link: https://stanfordhealthcare.org/medical-conditions/blood-heart-circulation/athletes-heart.html
6. Sinus Bradycardia – MedScape, Link: https://emedicine.medscape.com/article/760220-overview
7. Sudden Cardiac Death in Athletes – Methodist DeBakey Cardiovascular Journal, Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4969030/

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Ce facem în puseul hipertensiv?

Crizele hipertensive sau puseul hipertensiv sunt catalogate drept urgențe hipertensive și depind de valorile tens...

Arteră înfundată - explicații

Artera înfundată, prezentă în cadrul afecțiunii denumite clinic ateroscleroză, reprezintă un risc pentru să...

Recuperarea în urma infarctului miocardic

Infarctul miocardic apare atunci când circulația sângelui către inimă este diminuată sau chiar oprită, motiv...

Despre EKG (electrocardiograma, ECG) - ce ne poate arăta și când este indicat să o facem
E normal să-ți simți inima bătând?
Colesterol: cu cât mai jos, cu atât mai bine?
Puls lent - când poate scădea pulsul

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:

Activitatea fizică la 70 de ani poate ajuta la prevenirea bolilor de inimă după vârsta de 80 ani

Doar 20 de minute de exerciții zilnice de intensitate moderată efectuate zilnic la vârste înaintate (70-75 de a...

Cât sport trebuie să facă persoanele cu factori de risc cardiovascular (obezitate, hipertensiune, dislipidemie, diabet)?

Indiferent de vârstă, etnie, sex sau prezența comorbidităților, sportul regulat are numeroase beneficii asupra...

Cât sport pot face persoanele cu boală valvulară?

Boala valvulară sau valvulopatiile se referă la afectarea oricărei dintre cele 4 valve cardiace: - Valva mitral�...

Capacitatea de a recunoaște semnele unui eveniment cardiac iminent în timpul exercițiului, redusă în grupul persoanelor de peste 35 ani

Condiția fizică poate avea beneficii semnificative asupra sănătății cardiovasculare

Exercițiile fizice regulate au un impact semnificativ asupra sănătății cardiovasculare

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:

Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.

intră pe forum