Sete excesivă și fără motiv aparent? - ce ar putea indica

Polidipsia reprezintă setea excesivă sau consumul de lichide în exces. Ea este un simptom nespecific care apare în numeroase patologii medicale, fiind însoțită de uscăciune temporară sau persistentă a cavității bucale, și uneori de creșterea debitului urinar. (1, 2)

Printre cauzele setei excesive se numără:

1. deshidratarea

Una dintre cauzele frecvente de sete excesivă este deshidratarea. Deshidratarea poate apărea în urma supraîncălzirii organismului, după un efort fizic intens sau după o expunere prelungită la soare. Atunci când facem sport, mușchii generează căldură, iar organismul scade temperatura prin transpirație. Transpirația reduce nivelul de apă din organism, cauzând deshidratare și sete.

Potrivit Colegiului American de Medicină Sportivă, se recomandă consumul a cel puțin jumătate de litru de apă cu 1-2 ore înainte de o activitate sportivă în aer liber. În timpul efortului fizic ar trebui consumați aproximativ 150-350 ml la fiecare 10-15 minute. După terminarea sportului, cantitatea de lichide pierdută prin transpirație trebuie înlocuită cu cel puțin 500 ml, până la 1 litru de apă. Printre alimentele care ajută la o hidratare optimă se numără castraveții, țelina, căpșunile și pepenele. Băuturile cu alcool sau cofeină trebuie evitate întrucât tind să deshidrateze. (3)

2. Diabetul zaharat

În diabetul zaharat de tip 2, polidipsia este de obicei simptomul cu care debutează boala, alături de creșterea debitului urinar. De asemenea, ea poate apărea și în caz de hiperglicemie, la pacienții cu diabet zaharat necontrolat terapeutic. Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenția Bolilor (CDC), mâncatul excesiv, scăderea gradului de activitate fizică sau subdozarea antidiabeticelor sunt cauze frecvente de hiperglicemie. De asemenea, glucoza sangvină poate crește și în stări de stres sau boală.

În mod normal, la persoanele sănătoase, cantitatea de glucoză din urină este foarte mică, nedetectabilă. În starea de hiperglicemie, glucoza din sânge trece în urină, determinând eliminarea concomitentă a unei cantități semnificative de apă. Prin urmare, atât cantitatea cât și frecvența urinatului cresc, cu apariția deshidratării. La pacienții diabetici se recomandă evitarea băuturilor dulci, întrucât poate apărea un cerc vicios: aportul de zahăr crește glucoza din sânge, care se elimină alături de o cantitate importantă de apă prin urină, determinând deshidratare și sete excesivă. (1, 3)

3. Diabetul insipid

Hormonul antidiuretic (ADH) este un hormon care favorizează reabsorbția apei la nivelul rinichilor. Reabsorbția tinde să fie mai crescută atunci când suntem deshidratați, spre exemplu atunci când transpirăm. În diabetul insipid, există două situații: ori sinteza de ADH este scăzută, ori rinichii nu răspund corespunzător la ADH. Astfel, organismul reține mai puțină apă, volumul și frecvența urinară cresc, cu apariția deshidratării și a setei excesive. (3)

4. Anumite medicamente

Anumite medicamente au ca și efect advers apariția setei excesive. Printre acestea se numără litiul, antipsihoticele, antidepresivele, anticonvulsivantele, anticolinergicele și alfa agoniștii. De asemenea, și inbitorii de SGLT2 utilizați în tratamentul diabetului pot determina sete, având în vedere că acționează prin eliminarea glucozei din sânge în urină. Deoarece steroizii au ca și efect advers creșterea nivelului de glucoză din sânge, aceștia determină urinat frecvent, deshidratare și sete excesivă. (3)

5. Polidipsia primară

Polidipsia primară reprezintă setea excesivă cauzată de anxietate, plictiseală, stres sau o tulburare mentală, spre exemplu schizofrenie. Ea apare în absența nevoii fiziologice a organismului de a consuma lichide. Poate fi de două tipuri: psihogenică și non-psihogenică. Polidipsia non-psihogenică este întâlnită la bolnavii cu hepatită cronică autoimună care au nivele foarte crescute de globulină în sânge. În cazurile rare în care apare un consum excesiv de lichide, nivelul sodiului poate scădea atât de mult încât să determine convulsii, chiar stop cardio-respirator. (1, 4)

6. Sarcina

Femeile gravide necesită un aport lichidian mai mare pentru a asigura o circulație sangvină fetală și o cantitate de lichid amniotic corespunzătoare. De asemenea, ele pot transpira mai frecvent decât o persoană normală, cu apariția deshidratării și a setei. În cazuri rare, setea excesivă poate fi un simptom al diabetului gestațional sau al sindromului HELLP. Hidratarea este esențială în sarcină, iar femeile gravide trebuie să consume între 8 și 10 pahare de apă pe zi. (5)

7. Consumul de alimente sărate

Sarea din mâncare conține clorură de sodiu, care este higroscopică, adică are tendința de a absorbi apă. Din acest motiv, atunci când o persoană consumă alimente sărate, gura devine uscată, cu apariția senzației de sete. (6)

8. Diareaa și vărsăturile

Diareea se referă la apariția unui număr crescut de scaune apoase, ceea ce determină pierdere de lichide și electroliți. Printre simptome se numără sete excesivă, gură uscată, amețeli, fatigabilitate, confuzie, scăderea debitului urinar. Diareea cronică poate sugera boală Crohn, colită ulcerativă, cancer de colon, pancreatită cronică, boală celiacă, infecții parazitare, bacteriene sau virale. Diareea acută apare în sindromul de intestin iritabil, deficiențe enzimatice (intoleranța la lactoză), abuzul de laxative sau în urma utilizării de antibiotice după o intervenție chirurgicală în sfera abdominală. (7)

Vărsăturile persistente, prin eliminarea conținutului stomacului, determină alterarea echilibrului hidro-electrolitic. Printre cauzele varsăturilor se numără gastrita, gastroenterita, boala de reflux gastroesofagian, boala celiacă, stenoza pilorică, ocluzia intestinală, abdomenul acut, peritonita, intoxicația sau alergiile alimentare, colecistita, pancreatita, apendicita, hepatită, uremia, hipercalcemia, hiperglicemia, hipoglicemia, abuzul de alcool, administrarea de opioide sau sau chimioterapice. (8)

9. arsurile

Semne și simptomele arsurilor diferă în funcție de severitatea acestora. În arsurile severe sau pe o suprafață mare, organismul pierde o cantitate crescută de lichide prin piele, ceea ce poate duce la deshidratare. Printre semnele deshidratării se numără sete excesivă, amețeli, fatigabilitate, senzație de uscăciune la nivelul pielii și scăderea debitului urinar. Arsurile sunt cauzate de expunerea la surse de radiații, electrice, termale sau chimice. (9)