Servirea meselor după o anumită oră seara - mai mult decât un mit!

Obezitatea este în cuvinte simple consecința excesului caloric și supraalimentării. Noi dovezi însă încearcă să explice un aspect tot mai actual al apariției surplusului de greutate și anume, felul în care organismul procesează alimentele în funcție de momentul ingestiei.

Potrivit unui studiu prezentat recent la întâlnirea anuală a American Academy of Sleep Medicine și Sleep Research Society, mâncatul la ore târzii are un efect negativ asupra controlului ponderal, a metabolismului grăsimilor și a echilibrului caloric, repectiv asupra modului în care sunt utilizate moleculele energetice provenite din dietă.

S-au identificat asocieri și între prelungirea orarului meselor până la ore târzii și modificări ale glicemiei și insulinemiei, factori majori pentru creșterea riscului de diabet zaharat, și ale colesterolului și trigliceridelor plasmatice, ce pot favoriza instalarea patologiei cardiovasculare.

Investigatorul principal al studiului, Namni Goel, recunoaște implicațiile privării de somn asupra greutății corporale și a metabolismului, responsabilitate împărțită cu servirea mesei la ore târzii, noaptea. Studiul de față însă sugerează existența unei asocieri între dezechilibrele metabolice și ponderale, și momentul servirii meselor, independente de somn.

În cadrul unui trial clinic randomizat au fost monitorizați timp de 8 săptămâni 5 bărbați și 4 femei cu vârste cuprinse între 23-29 de ani, care au adoptat două tipare de alimentare, la intervale de 2 săptămâni fiecare: unul care concentra mesele în timpul zilei și un altul care presupunea prelungirea orarului de mese seara.
Primul a presupus servirea meselor în intervalul 8 a.m. și 7 p.m.
În cel de-al doilea tipar au fost incluse de asemenea 3 mese și 2 gustări, cu excepția că acestea au fost consumate între 12 p.m. și 11 p.m.

Programul de somn a fost similar în ambele situații, între 11 p.m. și 7 a.m. Datele cu privire la tiparul de somn au fost confirmate cu ajutorul unor dispozitive de monitorizare portabile, iar aportul caloric, la fel și activitatea fizică s-au păstrat constante în cazul ambelor tipare alimentare.

Participanților li s-a măsurat rata metabolică și parametri sangvini, respectiv greutatea, în 4 momente cheie pe parcursul studiului: înainte și după încheierea primului ciclu de opt săptămâni cu unul din tiparele alimentare, după cele 2 săptămâni de pauză și după încheierea celui de-al doilea ciclu.

Rezultatele preliminare au evidențiat faptul că, în comparație cu tiparul diurn de alimentare, persoanele care au prelungit perioada de ingestie a alimentelor au avut tendința de a câștiga în greutate. De asemenea, coeficientul respirator însemnând cantitatea de dioxid de carbon rezultată în urma proceselor metabolice ale organismului, în raport cu oxigenul consumat, a fost mult mai mare în cazul tiparului alimentar nocturn. Acesta este un indicator al modului de metabolizare al nutrienților, iar prin creșterea lui se înțelege o creștere a utilizării carbohidraților pentru obținerea de energie necesară proceselor metabolice, în detrimentul grăsimilor, care vor fi depozitate ulterior în organism.

Profilul metabolic a fost de asemenea descurajator în cazul persoanelor cu program prelungit al meselor, în ceea ce privește valorile glicemiei, colesterolului, insulinei și trigliceridelor plasmatice.

De asemenea, au fost remarcate modificări hormonale. Mai exact, în cazul persoanelor cu tipar alimentar diurn, concentrațiile de ghrelină (hormon care stimulează apetitul) au fost mai mari în prima parte a zilei, în timp ce nivelul de leptină (hormon care promovează apariția senzației de sațietate) a fost mai mare spre sfârșitul zilei. Ceea ce înseamnă că persoanele care au mâncat între 8 a.m. și 7 p.m. au avut un apetit crescut mai devreme în zi, iar perioada de sațietate după mese a fost mult mai mare, ceea ce înseamnă un mai bun control al comportamentului alimentar.

Rezultatele studiului sunt promițătoare și confirmă existența unui cerc vicios între ciclul somn-veghe,  activitatea fizică, dietă – ca aport caloric, dar și organizare a meselor, care poate fi stopat într-o oarecare măsură prin stabilirea unui program regulat al meselor într-un interval de 11 ore, între 7 a.m. și 8 p.m.

Sursa: Medical News Today