Semne și simptome renale - principalele manifestări ale rinichilor

Rinichii au ca funcție principală epurarea sângelui și excreția substanțelor nefolositoare, precum și a apei în exces din organism, sub formă de urină. Patologia renală este foarte vastă, majoritatea bolilor afectând capacitatea de funcționare a nefronilor, însă există o varietate de afecțiuni care interesează căile urinare (uretere, vezica urinară sau uretra).

Pentru evaluarea funcției renale există o serie de analize care se efectuează atât din sânge, cât și din urină, precum și parametri care se calculează cu ajutorul unor formule:

• ureea și creatinina, doi produși care rezultă în urma metabolismului; dintre aceștia creatinina prezintă o specificitate mai mare pentru funcția renală, iar o creștere a valorii sale serice poate indica o afecțiune a aparatului urinar.
• rata filtrării glomerulare (RFG) care reprezintă volumul (exprimat în mililitri) de plasmă filtrată de către rinichi într-o unitate de timp (uzual se calculează într-un minut) ; în mod normal, valoarea RFG se situează în jurul valorii de 100 ml/min, iar o scădere a acestui parametru semnifică afectarea funcției renale.
• clearence-ul creatininei (ClCr) este cel mai bun indicator al funcției renale, fiind definit drept cantitatea de plasmă care a fost epurată de aparatul renal într-o unitate de timp; cu alte cuvinte, se măsoară capacitatea rinichiului de a excreta creatinina într-un minut. O valoare scăzută a clearence-ului traduce scăderea capacității de filtrare a rinichiului. (1)

În continuare vor fi prezentate semne și simptome renale, sau principalele manifestări ale rinichilor:

1. Durerea lombară sau lombo-abdominală

Regiunea lombară reprezintă zona de proiecție a rinichilor, motiv pentru care pacienții vor resimți durerea de cauză renală la acest nivel. Caracterul durerii poate fi acut sau cronic, în funcție de afecțiunea care o cauzează.

Durerea acută, insuportabilă, de obicei unilaterală reflectă cel mai frecvent prezența unui calcul (litiaza renală). Deși sediul durerii se află inițial la nivel lombar, aceasta poate iradia în etajul abdominal sau pelvin. Pacientul resimte durerea drept una violentă care îi conferă o stare de agitație, fără sa găsească o poziție care să îi diminueze disconfortul.

Durerea lombară cu caracter cronic poate fi dată de malformații congenitale (rinichiul polichistic), tromboza venei renale, infecții urinare, traumatisme la nivel lombar care pot avea consecințe asupra rinichiului, tumori sau chisturi renale.

Frecvent, durerea de cauză renală este acompaniată de simptome digestive (greață, vărsături), febră, frisoane, amețeală, modificări ale aspectului urinei, senzație continuă de oboseală, durere sau usturime în momentul urinării. (2), (3), (4)

2. Tulburări de emisie ale urinei

• Polachiuria = urinări frecvente și în cantitate variabilă. Poate apărea prin reducerea capacității vezicii urinare cauzată de iritații sau procese inflamatorii, consecutiv prezenței unui obstacol în eliminarea urinei (în cazul adenomului de prostată) sau din cauza producerii unei cantități excesive de urină (poliurie). În funcție de momentul în care apare, polachiuria poate avea caracter diurn sau nocturn.
• Micțiunea rară este opusul polachiuriei și poate avea drept cauze distensia exagerată a vezicii urinare sau tublurări neurologice. Apare cu preponderență la sexul feminin.
• Disuria = micțiunea dificilă; reprezintă golirea vezicală însoțită de efort, dureri în regiunea hipogastrică și senzația de golire incompletă a vezicii. Pacientul relatează prelungirea timpului dintre nevoia de a urina și începerea golirii, urinarea având loc în jet slab, uneori picătură cu picătură. Între cauzele posibile se numără obstacole în eliminarea urinei (tumori benigne și maligne ale vezicii), tumorile prostatice, stricturi sau stenoze la nivelul uretrei. (2)
• Micțiunea dureroasă se caracterizează prin senzație de durere, presiune, usturime în timpul golirii vezicii. Senzația neplăcută poate fi resimțită la începutul micțiunii (în adenomul de prostată sau în cazul deschiderii cu întârziere a colului vezical), pe toată perioada micțiunii (în cazul uretritelor), poate apărea la final sau poate persista și după terminarea actului micțional. (2), (5)
• Retenția de urină = imposibilitatea golirii vezicii, acompaniată frecvent de durere în etajul inferior abdominal. Poate avea caracter acut sau cronic, iar printre cauze se numără litiaza urinară, tumori prostatice, infecții urinare, traumatisme, tumori pelvine. (6)
• Micțiunea imperioasă reprezintă pierderea controlului asupra vezicii. Pacientul simte nevoia de a urina imediat ce apare senzatia de micțiune. Tulburarea este cauzată fie de afecțiuni neurologice, fie de infecții sau inflamații ale aparatului urinar. (2)
• Incontinența urinară reprezintă incapacitatea vezicii de a reține urina, iar pacientul va avea pierderi de urină între micțiuni. Cauzele posibile sunt disfunții cauzate de înaintarea în vârstă, malformații ale aparatului urinar sau prezența unor procese patologice la nivelul colului vezical. (7)

3. Modificări cantitative ale urinei

În condiții fiziologice, volumul de urină eliminat zilnic se situează între 1200 și 1500 ml. În condiții patologice, cantitatea eliminată se poate modifica în sensul creșterii sau scăderii.

• Poliuria = eliminarea unei cantități de peste 2000 ml de urină în 24 de ore. Poate fi consecința hiperhidratării, diabetului zaharat, diabetului insipid, insuficienței renale acute, bolii renale cronice, pielonefritei.
• Oliguria = reducerea diurezei până în jurul valorii de 500 ml pe zi. Apare în deshidratare, insuficiență cardiacă, insuficiență renală, boli endocrine sau în cazul existenței unor obstacole în eliminarea urinei.
• Anuria = scăderea diurezei sub 250 ml în 24 de ore și survine în cazul incapacității rinichilor de a își îndeplini funcția. (8)

4. Modificări calitative ale urinei

• Hematuria = prezența hematiilor (globulelor roșii) în urină. Aceasta poate fi vizibilă cu ochiul liber, urina căpătând o culoare roșiatică (hematuria macroscopică) sau hematiile pot fi prezente într-un număr insuficent pentru a schimba culoarea urinei. Cauzele principale sunt procesele distructive de la nivelul căilor urinare, precum și tumorile maligne care invadează mucoasa urinară.
• Bacteriuria = existența bacteriilor în urină. În cazul în care bacteriile sunt prezente în număr mare, urina capătă aspect tulbure, iar modificarea poartă denumirea de piurie. Atât bacteriuria, cât și piuria apar în cazul infecțiilor la anumite nivele ale sistemului urinar. (7)
• Proteinuria = prezența proteinelor în urină. Apare în boli precum sindromul nefrotic, diabetul zaharat, nefropatii, glomerulonefrite, vasculite. (9)

Recomandări pentru menținerea sănătății rinichilor

• Hidratați-vă suficient (1.000 până la 2.000 ml de lichide pe zi) și adaptați cantitatea lichidelor ingerate în funcție de condițiile de temperatură.
• Evitați alimentele bogate în sare sau reduceți cantitatea de sare pe care o adăugați în mâncare.
• Consumați alimente bogate în vitamine, minerale, fibre vegetale.
• Monitorizați-vă tensiunea arterială, întrucât hipertensiunea predispune atât la boli cardiace, cât și la boli de rinichi.
• Dozați-vă periodic nivelul de colesterol din sânge.
• Faceți periodic analize de urină (sumarul de urină, examenul sedimentului urinar, urocultura).