Urinare cu întrerupere - e normal să faci pipi cu întreruperi?
Autor: Dr. Purtan Teodora
MicÈ›iunea este un proces fiziologic care se desfășoară în organism prin intermediul căreia are loc golirea vezicii urinare de urină.
Pot fi descrise numeroase tulburări micÈ›ionale însoÈ›ite de durere pelvină severă È™i alte manifestări clinice. Una dintre aceste tulburări micÈ›ionale este reprezentată de retenÈ›ia urinară, care se caracterizează prin golirea incompletă a vezicii urinare în timpul actului micÈ›ional, urinare cu întreruperi sau încetarea procesului urinării.
Cu toate că retenÈ›ia urinară poate fi întâlnită la ambele sexe, ea este mult mai frecvent înregistrată în rândul bărbaÈ›ilor.
În timp, prin golirea incompletă a vezicii urinare È™i prin reÈ›inerea de urină, retenÈ›ia urinară poate duce la apariÈ›ia infecÈ›iilor de tract urinar sau a unei uropatii obstructive, prin creÈ™terea presiunii intravezicale. [1], [2]
Cauze și factori de risc
Factorii cauzatori care duc la apariția retenției de urină sunt reprezentați de următoarele aspecte patologice:
- Afecțiuni ale prostatei (prostatită, adenom de prostată, neoplasm de prostată)
- Litiază renală
- Litiază ureterală
- Litiază uretrală
- Stricturi uretrale
- Administrarea anumitor medicamente (precum anticolinergice)
- Boala Parkinson
- Scleroza multiplă
- Vezica neurogenă, apărută frecvent în cazul bolnavilor cu diabet zaharat
- IntervenÈ›iile chirurgicale realizate în regiunea pelvină anterioară, care au avut ca efecte secundare denervarea vezicii urinare. [3], [4], [5]
Patogenie
Mecanismul patogenic care determină apariția retenției urinare este reprezentat de trei aspecte patologice:
- Scăderea contractilității musculaturii aflate în componenÈ›a vezicii urinare
- Pierderea coordonării care trebuie să existe în mod normal între relaxarea sfincterului È™i contracÈ›ia vezicii urinare (dissinergie detrusor-sfincter)
- Activarea combinată atât a procesului de contracÈ›ie a musculaturii vezicale, cât È™i a procesului de relaxare sfincteriană. [1], [2]
Semne și simptome clinice
RetenÈ›ia urinară poate determina apariÈ›ia senzaÈ›iei de golire imperfectă a vezicii urinare, urinări frecvente în cantități reduse (polachiurie) È™i cu întreruperi (eliminarea fluxului urinar cu pauze), senzaÈ›ie de preaplin, incontinență cu necezitatea imperioasă de a urina, iar în stadiile avansate încetarea urinării.
RetenÈ›ia urinară poate fi însoÈ›ită de alte manifestări clinice specifice, precum durere abdominală È™i pelvină È™i distensie abdominală.
În continuare, vom prezenta cele mai frecvente afecÈ›iuni care pot duce la apariÈ›ia retenÈ›iei urinare È™i tabloul clinic care le caracterizează:
Prostatite
Prostatitele sunt boli infecțioase sau inflamatorii ale prostatei, acute sau cronice, determinate de diferiți agenți patogeni (cei mai frecvenți fiind reprezentați de Colibacil, gonococ, proteus și stafilococ).
Din punct de vedere clinic, prostatitele se carcaterizează prin febră 39-40 grade Celsius, frisoane, cefalee, polachiurie, arsuri micționale, disurie, retenție urinară, dureri micționale și intermicționale, hematuie, scurgere uretrală matinală, hemospermie, ejaculare dureroasă și dureri post-ejaculatorii.
Adenom de prostată
Adenomul de prostată, sau hipertrofia benignă a prostatei, este o afecÈ›iune banignă a prostatei caracterizată prin creÈ™terea în dimensiuni a prostatei odată cu înaintarea în vârstă. Conform studiilor efectuate pe acest subiect, după cataractă, adenomul de prostată este a doua cea mai frecventă afecÈ›iune întâlnită în rândul bărbaÈ›ilor. Boala se dezvoltă în zonele mai puÈ›in rezistente ale prostatei, precum zona localizată în vecinătatea colului vezical sau a rectului.
Tabloul clinic specific bolii este caracterizat de două categorii de manifestări clinice: simptome de evacuare a urinei È™i simptome de stocare a urinei. Simptomele de evacuare a urinei sunt reprezentate de jet urinar slab proiectat, disurie iniÈ›ială sau de aÈ™teptare, incontinență urinară prin prea plin, derularea actului micÈ›ional cu ajutorul unui efort abdominal, întreruperi frecvente de urinare, senzaÈ›ia de golire incompletă a vezicii urinare È™i retenÈ›ie urinară. Siptomele de stocare a urinei sunt reprezentate de urgență micÈ›ională însoÈ›ită sau nu de incontinență urinară, polachiurie diurnă È™i nocturnă, eliminarea unor cantități reduse de urină la fiecare act micÈ›ional, dureri pelvine È™i perineale, distensie abdominală.
Cancer de prostată
Cancerul de prostată este o afecțiune neoplazică caracterizată prin dezvoltarea unei tumori maligne la nivelul prostatei, deseori reprezentată de un adenocarcinom.
Din punct de vedere clinic, cancerul de prostată se caracterizează prin disurie, polachiurie, nevoia imperioasă de a urina, retenÈ›ie urinară, hematurie, dureri perineale, diaree gleroasă, tenesme rectale, senzaÈ›ii falsa de defecare È™i alte manifestări clinice cauzate de metastazele care pot apărea (dureri osoase în cadrul metastazelor osoase, tuse, hemoptizie, dispnee È™i dureri toracice în cadrul metastazelor pulmonare, ocluzie intestinală apărută în cadrul metatsazelor digestive, prin sindromul de compresiune existent la acel nivel, manifestări neurologice în cazul metastazelor cerebrale, etc.).
Litiază reno-ureterală
Litiaza reno-ureterală este o afecțiune renală caracterizată prin apariția la nivelul rinichilor (calice, bazinet) sau la nivelul ureterelora unor formațiuni solide (calculi), formate din substanțele organice sau anorganice eliminate prin urină.
Din punct de vedere clinic, litiaza reno-ureterală se caracterizează prin durere lombară unilaterală paroxistică, instalată brusc, care iradiază în regiunea descendentă anterioară È™i infrioară, fără poziÈ›ie antalgică (colică nefretică sau nefralgie), hematurie, infecÈ›ie urinară, nefromegalie, retenÈ›ie urinară, meteorism, greÈ›uri, vărsături, astenie fizică È™i psihică, inapetență, alterarea stării generale, scădere ponderală, anxietate, agitaÈ›ie psiho-motorie.
Litiază vezicală
Litiaza vezicală este reprezentată de formarea calculilor urinari la nivelul vezicii urinare sau a uretrei.
Din punct de vedere clinic, litiaza vezicală se caracterizează prin durere localizată în hipogastru, disurie, emisia de urină tulbure (piurie), micÈ›iune întreruptă, hemature care apare sau se agravează în timpul efortului, polachiurie, retenÈ›ie completă de urină.
Vezică neurogenă
Vezica neurogenă este o difuncÈ›ie a vezicii urinare apărută pe fondul unei tulburări neurologice, carcaterizată din punct de vedere clinic prin incontinență urinară prin prea plin, disfuncÈ›ie erectilă la bărbaÈ›i, urinare frecventă, urinare cu întrerupere, nevoia imperioasă de a urina, nicturie, paralizie spastică.
Scleroză multiplă
Scleroza multiplă este o afecÈ›iune neurologică inflamatorie caracterizată prin deteriorarea tecilor izolatoare (elemente celulare) aflate în componenÈ›a celulelor nervoase aflate în creier È™i al nivelul măduvei spinării.
Din punct de vedere clinic, boala se caracterizează prin parestezii, amorÈ›eli, pierderea sau modificarea sensibilității, slăbiciune musculară, spasme musculare, reflexe accentuate, tulburări de echilibru, tulburări de coordonare a miÈ™cărilor, ameÈ›eli, tremurături, vedere dublă, vedere înceÈ›oÈ™ată, nistagmus, tulburări de vorbire, disfagie, dureri acute sau cronice, fatigabilitate intsabilitate emoÈ›ională, depresie, probleme de gândire, afectarea vezicii urinare (uinare frecventă È™i întreruptă).
Parkinson
Boala Parkinson este o afecțiune neurologică degenerativă reprezentată de pierderea progresivă a controlului muscular.
Din punct de vedere clinic, boala Parkinson se caracterizează prin tulburări de mers, cifoză, scris mic È™i aglomerat, tremurături ale extremităților, tulburări de echilibru, bradikinezie, oboseală, tulburări de somn, confuzie, demență, tulburări de memorie, constipaÈ›ie, tremor de repaus, rigiditate musculară, tulburări de coordonare a miÈ™cării, atitudine „îngheÈ›ată”, exces de salivaÈ›ie, dificultăți de înghiÈ›ire, transpiraÈ›ii excesive, anxietate, depresie, tulburări urinare (urinări frecvente, cu întreruperi). [1], [2], [3], [4], [5]
Diagnostic. Investigații
Diagnosticul retenÈ›iei urinare se pune pe baza simptometologiei clinice descrise mai sus È™i pe baza cateterismului vezical postgolire, care în cazul retenÈ›iei urinare poate indica prezenÈ›a mai mult de 100 mL de urină la nivelul vezicii urinare rămasă în urma actului micÈ›ional.
De asemenea, se recomandă efectuarea unei serii de investigaÈ›ii paraclinice, precum analize de sânge (determinarea fosfatazei alcaline, determinarea PSA), analiza urinei, urografie, ecografie abdomino-pelvină, examen citobacteriologic urinar, spermocultură, ultrasonografie, cistografie, cistoscopie, testare urodinamică, pentru identificarea afecÈ›iunii de bază care a dus la apariÈ›ia retenÈ›iei urinare. [1], [2]
Tratament
Tratamentul retenÈ›iei urinare constă în corectarea bolii de fond care a dus la apariÈ›ia acesteia. În cazul retenÈ›iei urinare acute se recomandă cateterizare uretrală.
Tratamentul administrat în cazul prostatitelor constă în administrarea de antibiotice (precum Eritromicină, Ciprofloxacin, Norfloxacin, Trimetoprin-Sulfametoxazol) în funcÈ›ie de agentul patogen implicat, pentru combaterea acestuia, administrarea medicamentelor alfa-blocante (Prazosin, Terazosin, Ergoceps) pentru ameliorarea dsuriei È™i a celorlalte simptome urinare È™i antiinflamatoare, pentru ameliorarea inflamaÈ›iei locale.
Tratamentul adenomului de prostată poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos presupune administrarea de alfa-blocante (Terazosin, Prazosin, Tamsulosin, Alfuzosin, Ergotamină, Silodosin, Doxazosin) È™i medicamente cu acÈ›iune de suprimare androgenică precum inhibitori de 5-alfa reductază, analogi de LH-RH (Leuprolid, Goserelin acetat, Dipherelin, Buserelin), antiandrogenice (Flutamidă). Fitoterapia cu vitamina E È™i ceaiul de urzică pot fi utile ca tratamente adjuvante. Tratamentul chcirurgical al adenomului de prostată constă în adenectomie perineală, transvezicală sau retropubică, rezecÈ›ie transuretrală a adenomului sau incizia transuretrală a prostatei.
Tratamentul administrat în cazul neoplasmului de prostată poate fi medicamentos, chirurgical sau prin radioterapie. Tratamentul medicamentos constă în administrarea de hormoni estrogeni (precum Dietilstilbestrol, Sintofolin sau Etinilestradiol), analogi LH-RH (Leuprolid, Buserelin, Dipherelin, Goserelin acetat), antagoniÈ™ti LH-RH (precum Degarelix), anti-androgenice non-estrogenice (Androcur, Nilutamid, Flutamidă, Finasterid, Casodex, Episterid) È™i alte tratamente hormonale (precum Ketoconazol, Extramustin). Dintre citostaticele administrate în cadrul neoplasmului de prostată amintim Ciclofosfamida È™i Estracytul. Tratamentul chirurgical administrat în cadrul neoplasmului de prostată este reprezentat de prostatectomie (îndepărtarea pe cale chirurgicală a prostatei). În formele avansate de boală, cu multiple diseminări, este accesibilă intervenÈ›ia chirurgicală paleativă care presupune rezecÈ›ia, pe cale endoscopică, a È›esutului tumoral prostatic.
Tratamentul litiazei reno-ureterale constă în îndepărtarea calculilor de la nivelul arborelui urinar prin tratament chemolitic (extracorporeal shock wave lithotripsy - ESWL), tehnici endourologice (ureteroscopia retrogradă, nefrolitotomia percutană), prin intervenÈ›ie chirurgicală laparoscopică sau deschisă (pe cale clasică). Ameliorarea colicii renale se poate realiza prin administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene (Ibuprofen), antispastice (No-Spa) È™i antialgice (Algocalmin). Ameliorarea tulburărilor urinare care însoÈ›esc colica renală în cadrul litiazei reno-ureterale constă în administrarea de alfa-blocante (Prazosin, Terazosin, Doxazosin, etc.).
Tratamentul litizei vezicale presupune îndepărtarea calculilor de la nivelul vezicii urinare sau a uretrei prin intervenÈ›ie chirurgicală endoscopică (litotriÈ›ie ultrasonică, cu laser sau electrohidraulică) sau deschisă (pe cale clasică).
Tratamentul administrat în cazul vezicii neurogene constă în cateterizare sau prin măsuri de declanÈ™are a urinării pe cale chirurgicală (sfincterotomie, rizotomie sacrală, etc.).
Tratamentul sclerozei multiple constă în administrarea perfuziilor intravenoase cu corticosteroizi (Metilprednisolon), plasmafereză, interferon beta-1a, interferonbeta-1b, dimetil fumarat, Natalizumab, Glatiramer acetat, Fingolimod, Mitoxantronă, Teriflunomidă.
Tratamentul administrat în cadrul bolii Parkinson este simptomatic È™i chirurgical. Tratamentul simptomatic presupune administrarea de dopaminergice (precum levodopa) È™i non-dopaminergice. Tratamentul chirurgical constă în palidotomie unilaterală È™i implantarea de stimulator (stimulare palidală, stimulare talamică, stimulare subtalamică, etc.). Kinetoterapia È™i ortofonia pot fi, de asemenea, utile ca tratamente adjuvante. [1], [2], [3], [4], [5]
2. Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2014
3. Chapter 185Incontinence and Stream Abnormalities, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK295/
4. Urination Problems, link: https://urogyn.coloradowomenshealth.com/patients/library/urination-problems
5. Urinary hesitancy: Causes in men and women, link: https://www.medicalnewstoday.com/articles/321087.php
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- De ce nu mai urinez
- Retentie urinara
- Dupa tratamentul cu antibiotic pentru cistita, am retentie urinara?
- Blocaj renal si sonda urinara pentru toata viata