Rinoreea cronică - cum oprești secrețiile nazale?

Rinoreea este reprezentată de scurgerile nazale fluide, de consistență mucoasă sau mucopurulentă. Rinoreea devine cronică atunci când secrețiile nazale apărute în context patologic persistă mai mult de trei săptămâni.

Rinoreea cronică este o manifestare clinică specifică anumitor afecțiuni respiratorii cronice, precum rinita cronică sau sinuzita cronică.

Rinoreea vâscoasă și incoloră poate proveni de la nivelul sinusurilor nazale inflamate sau infectate. Apariția unor cantități crescute de mucus la nivel nazal poate duce la apariția scurgerilor nazofaringiene abundente, care la rândul lor, vor determina apariția unei tuse productive și sâcâietoare, mai frcventă în timpul nopții datorită poziției declive adoptate în somn, însoțită de dureri în gât.

Secrețiile nazale în cantități crescute cu caracter purulent (semn specific infecțiilor), pot duce la obstrucționarea trompei lui Eustachio (conduct auditiv care realizează conexiunea între faringe și urechea internă), cu apariția secundară a otitei.

Totodată, scurgerile nazale abundente pot duce la obstrucționarea sinusurilor nazale, cu infectarea secundară a mucoasei sinusale. [1], [2]

Cauze și factori de risc

Factorii cauzatori ai rinoreei cronice sunt numeroși și pot fi reprezentați de următoarele aspecte patologice:

• Alergiile respiratorii, apărute în urma contactului cu diferiți alergeni, precum polenul, praful, acarienii, mucegaiul, etc., pot reprezenta una dintre cauzele rinoreei cronice
• Rinita cronică, determinată de diferiți agenți patogeni, precum virusuri, bacterii, etc.
• Sinuzita cronică
• Răceli, gripe
• Polipoza nazală
• Scurgeri de lichid cefalo-rahidian
• Aerul neumidificat din încăperea de locuit
• Corpi străini intranazali
• Tumori sau chirturi nazale
• Deviația de sept nazal
• Atrezia coanală sau stenoza aperturii piriforme. [3], [4], [5]

Semne și simptome clinice

Rinoreea cronică poate fi însoțită de numeroase alte manifestări clinice, în funcție de boala de fond. Caracterul secrețiilor nazale și celelalte manifestări clinice însoțitoare ne pot orienta diagnosticul: rinoreea apoasă sau mucoasă poate sugera prezența unei infecții de căi respiratorii superioare saua unei rinite alergice, rinoreea cu caracter mucos sau mucopurulent poate indica prezența unei rinite infecțioase sau a unei sinuzite.

În continuare vom prezenta cele mai frecvente afecțiuni care duc la apariția rinitei cronice:

Rinita alergică

Este o afecțiune inflamatorie a mucoasei nazale apărută în urma contactului cu diferiți alergeni, precum polen, praf, acarieni, păr de animale, mucega, mirosuri intense.
Rinita alergică persistentă este acea formă de boală în cadrul căreia manifestările clinice durează mai mult de patru săptămâni și sunt prezente mai mult de patru zile pe săptămână. Rinita alergică persistentă poate duce la apariția rinoreei cronice, alături de alte manifestări clinice specifice, precumobstrucție nazală bilaterală, prurit nazal, strănut intens, în salve, respirație bucală, senzația de presiune la nivelul sinusurilor, respirație bucală, cefalee, oboseală, hiposmie, iritabilitate, cearcăne, tuse inițial uscată, iar mai apoi productivă, hiperlăcrimare, prurit conjunctival, senzația de presiune la nivelul urechilor, hipoacuzie, insomnie.
Rinoreea cronică apărută în cadrul rinitei alergice persistente este abundentă de consistență apoasă.

Rinita cronică non-alergică

Reprezintă inflamația cronică a mucoasei nazale, determinată de numeroși factori etiologici, precum agenți microbieni (rinita cronică infecțioasă), medicamente (rinita cronică medicamentoasă), substanțe chimice iritative sau anumite afecțiuni endocrine (precum hipotiroidismul).
Din punct de vedere clinic, rinita cronică non-alergică se caracterizează prin obstrucție nazală unilaterală sau bilaterală, rinoree cronică, drenajul secrețiilor nazale spre rinofaringe (spre posterior), uscăciunea mucoasei nazale, cacosmie (bolnavul percepe existența unui miros fetid). Rinoreea cronică apărută în cadrul rinitelor cronice non-alergice prezintă consisteță mucoasă sau mucopurulentă, în funcție de severitatea infecției.

Sinuzita cronică

Reprezintă inflamația cronică a mucoasei sinusurilor nazale. Principalele manifestări clinice specifice sinuzitei cronice sunt obstrucția nazală unilaterală și rinoreea cronică.
Rinoreea cronică apărută în cadrul sinuzitelor cronice este unilaterală, inițial de consistență mucoasă, iar mai apoi muco-purulentă, incoloră și inodoră în forme incipiente, devenind fetidă și de colorație galben-verzuie în stadiile avansate.
Celelalte manifestări clinice care pot apărea în cadrul sinuzitelor cronice (precum cefalee și durere la nivelul sinusurilor faciale, hiposmie, anosmie, febră, inapetență, astenie, etc.) sunt specifice puseelor de acutizare.

Polipoza nazală

Se caracterizează prin degenerescența corionului mucoasei rinosinusale, cu caracter edematos, secundară unei alergii, unei inflamații persistente sau unei patologii tumorale existente la acel nivel. Din punct de vedere clinic, polipoza nazală se caracterizează prin obstrucție nazală, rinoree inițial apoasă, iar mai apoi muco-purulentă, hiposmie sau anosmie, rinolalie închisă. La examinarea mucoasei nazale poate fi identificată prezența unor formațiuni polipoase de culoare cenușiu-albicioasă sau gălbuie, translucide, cu suprafață netedă, mobile, care nu sângerează la atingere și care potinduce modificări ale aspectului facial („facies de broască”).

Infecții respiratorii

În cadrul infecțiilor de căi respiratorii superioare, rinoreea cronică poate avea caracter mucos sau mucopurulent și este însoțită de dureri de gât, febră, frisoane, stare generală alterată, congestie nazală. La examinarea clinică, mucoasa nazală este intens eritematoasă.

Traumatism

Scurgerile de lichid cefalo-rahidian pot apărea în contextul traumatismelor craniene.

Corpii străini intranazali

Aceștia pot duce la apariția rinoreei cronice unilaterale, urât mirositoare și caracter purulent, alături de obstrucție nazală, episoade repetate de epistaxis, iar în stadii avansate, infecția mucoasei nazale cu durere, eritem, edem și febră.

Deviația de sept

Este o afecțiune caracterizată prin deplasarea patologică a septului nazal înspre partea stângă sau dreaptă, îngreunând astfel respirația. Persoanele diagnosticate cu deviație de sept pot acuza durere facială, cefalee, sângerări nazale frecvente, rinoree cronică abundentă, respirație zgomotoasă, sforăieli.

Atrezia coanală

Este o afecțiune nazală congenitală caracterizată prin obstrucționarea regiunii posterioare a pasajului nazal. Bolnavii cu atrezie coanală pot prezenta dispnee severă, cianoză, congestie nazală și rinoree cronică unilaterală.

Consultul de specialitate se recomandă în cazul scurgerilor nazale care persistă mai mult de trei săptămâni, cele care sunt însoțite de febră, frisoane și stare generală alterată, scurgerile nazale apărute în urmaunui traumatism cranian (care pot sugera prezența unor scurgeri de lichid cefalo-rahidian) și cele de consistență vâscoasă, de culoare alb-gălbuie, urât mirositoare. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic

În cazul bolnavilor care prezintă rinoree cronică se recomandă efectuarea unei anamneze amănunțite și a unei examinări clinice complete, pentru a identifica boala de fond, în vederea administrării tratamentului corespunzător.

Anamneza trebuie să cuprindă date referitoare la momentul apariției scurgerilor nazale, caracterul lor și alte manifestări clinice însoțitoare (precum febră, tuse, dureri de gât, cefalee, strănut, congestie nazală, etc.), antecedente personale patologice (alte afecțiuni de care suferă pacientul), administrarea anumitor medicamente (unele medicamente, precum efedrina sau xilometazolina pot determina apariția rinitei medicamentoase cu rinoree cronică), profesie, mediu de locuit.

La examinarea clinică a bolnavului, medicul va culege informații utile în urma efectuării rinoscopiei, otoscopiei (metode de examinare care aduc informații cu privire la aspectul și sensibilitatea mucoasei nazale, a mucoasei faringiene și auriculare).

Pentru confirmarea diagnosticului de boală care a dus la apariția rinoreei cronice se recomandă efectuarea unei serii de investigații paraclinice, precum radiografie simplă de craniu, culturi bacteriene efectuate din scurgerile nazale, CT craniu nativ sau RMN. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratament

Tratament simptomatic.

Ameliorarea rinoreei cronice se poate realiza prin anumit măsuri terapeutice, precum hidratare intensă și umidifierea aerului din încăperile în care stă bolnavul, pentru a menține secrețiile nazale cât mai fluide, administrarea de antihistaminice (precum Aerius, Ketotifen, etc.), administrarea de secretolitice și mucolitice (Fluimucil, Sinupret, etc.), utilizarea decongestionantelor nazale cu fenilefrină sau pseudoefedrină și a sprayurilor nazale pe bază de corticosteroizi. Igienizarea frecventă a mucoasei nazale prin utilizarea apei de mare poate fi, de asemenea, eficientă.

Tratament etiologic.

Cu toate acestea, este necesară tratarea cauzei care a determinat apariția rinoreei acute, mai exact, tratarea bolii de fond. Tratamentul simptomatic poate fi eficient în reducerea cantității de secreții nazale și a simptomelor neplăcute pe care acestea le pot genera, dar în urma întreruperii terapiei, secrețiile nazale reapar iar cauza care determină apariția acestora nu a fost îndepărtată.

Astfel, tratamentul administrat în cazul rinitei alergice poate fi medicamentos, imunoterapic sau alternativ. Tratamentul medicamentos pressupune administrarea de antihistaminice H1 (Desloratadină, etc.), corticosteroizi intranazali și sistemici (în formele severe, precum hemisuccinat de hidrocortizon), cromone, decongestionante nazale, antileucotriene (precum Montelukast, Zileuton) și anticolinergice nazale. Tratamentul imunoterapic constă în administrarea vaccinurilor cu alergeni subcutanat, intranazal sau sublingual, pentru a stimula crearea de anticorpi de către organism. Terapiile alternative sunt reprezentate de Rhinolight, acupunctură sau fitoterapie (ceaiul de trei frați pătați este deosebit de eficient în cazul alergiilor respiratorii).

Tratamentul rinitelor cronice poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos presupune administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (precum Ibuprofen, Parasinus), antipiretice, sprayuri nazale cu cortizon, vasoconstrictoare locale, antibiotice în cazul infecției cu diferiți agenți patogeni.

Tratamentul sinuzitei cronice este chirurgical și are drept scop ameliorarea sau refacerea drenajului secrețiilor nazale de la nivel sinusal. Intervenția chirurgicală efectuată în acest caz presupune îndepărtarea fragmentului de mucoasă afectată și realizarea unei căi largi de drenaj cu fosa nazală. Tratamentul chirurgical se poate raliza pe cale clasică deschisă sau endoscopic.

Tratamentul polipozei nazale este chirurgical, clasic sau endoscopic și constă în îndepărtarea formațiunii polipoase de la nivelul mucoasei nazale.

Tratamentul infecțiilor de căi respiratorii superioare constă în administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene în cazul infecțiilor virale sau administrarea de antibiotice, în cazul infecțiilor bacteriene.

În cazul deviației de sept nazal se practică septoplastia, combinată sau nu cu rinoplastia, în funcție de necesitate. Această intervenție chirurgicală presupune crearea unei incizii de dimensiuni reduse la nivelul septului nazal și eliminarea fragmentului de os sau de cartlaj aflat în exces la acel nivel.

Tratamentul atreziei coanale este chirurgical și constă în refacarea pasajului nazal normal. [1], [2], [3], [4], [5]