Otita de piscină - tratament și recomandări

Otita de piscină sau frecvent cunoscută sub numele de „urechea înotătorului” sau otită externă, reprezintă o infecție la nivelul canalului urechii externe, ce poate să apară la orice vârstă, dar în special la copii. (1)

Frecvent, otita de piscină apare din cauza apei contaminate prezente în bazin sau din cauza necurățării urechii după înot. Dacă picăturile de apă sunt prezente pentru mult timp la nivelul urechii externe, pot provoca durere și disconfort. (1)

Simptomatologia poate fi una variată, apare frecvent la câteva zile după înot și include:

• Mâncărime în interiorul urechii.
• Înroșirea și umflarea urechii
• Durere atunci când se exercită presiune la nivelul urechii sau când apăsați urechea
• Prezența de puroi - dacă apare și infecția, moment în care acesta se poate scurge din ureche
• Probleme de auz: sunetul poată să devină mai înfundat pe măsură ce canalul urechii externe se va umfla.
• Ușoară febră (1, 2, 3)

La debutul otitei de piscină simptomele sunt foarte slabe, dar acestea se vor agrava pe măsură ce zilele trec, dacă nu este aplicat niciun fel de tratament între timp.

Cum se transmite această infecție?

Apa din bazinele de înot poate fi contaminată, în sensul că există diverși germeni care se găsesc în mod frecvent în apa de piscină, deoarece este mediul lor perfect de creștere și de multiplicare. (1, 2)

Cea mai frecventă metodă de transmitere este din cauza apei restante la nivelul urechii pentru perioade lungi de timp, oferind mediul și timpul necesar bacteriilor să se dezvolte și să crească. (1)

Cu toate că otita de piscină are ca agent etiologic unul infecțios, de tip bacterie, virus sau chiar fungi, aceaștia nu se pot transmite de la o persoană la alta. (1, 3)

Cum se tratează urechea înotătorului (otita externă)?

Când vă confruntați cu simptomele enumerate este ușor să realizați că aveți otită, motiv pentru care cel mai indicat este să consultați un medic, precum medicul de familie. Astfel, medicul vă va curăța urechea de orice posibil puroi existent. Cel mai adesea, se prescriu picături auriculare (pentru uzul urechii) ce au în componență și antibiotic.

Există situații când canalul urechii este mult prea îngust sau blocat, astfel încât picăturile auriculare nu pot ajunge la locul inflamației. În această situație se poate utiliza un tifon subțire sau „fitil”, care poate facilita trecerea picăturilor prin blocaj. (3)

Antibioticele orale sunt rar prescrise, doar în caz de agravare, de posibile complicații sau atunci când infecția se extinde. (3)

De asemenea, se poate prescrie și un antiinflamator, de tip ibuprofen, pentru ameliorarea durerii. Acesta se va administra chiar dacă durerea încetează, deoarece va acționa la nivelul inflamație și o va reduce. (3)

Care sunt posibilele complicații ale otitei de piscină?

De regulă, otita înotătorului sau otita de piscină, începe să se vindece după două zile de tratament. Dar, uneori, se poate agrava sau poate conduce către complicații, cum ar fi:

• otita externă cronică - acest lucru semnifică faptul că otita va avea un timp de vindecare mult mai mare, se poate extinde chiar și până la 1-2 luni. Fiind cronică, aceasta va apărea la o anumită perioadă de timp și va trebui tratată din nou.
• otita externă malignă - afecțiune rară, care apare preponderent la persoanele cu sistem imun deprimat, de tipul persoanelor infectate cu HIV sau în cazul persoanelor cu diabet zaharat necontrolat. Este caracterizată de extinderea infecției la nivelul oaselor sau cartilajelor din craniu, fiind o urgență medicală. (3)

Recomandări

Dacă veți urma câteva sfaturi simple, vă puteți feri de această otită neplăcută:

• Păstrați urechile cât mai uscate posibil folosind un prosop
• Folosiți o cască de baie, mai ales dacă practicați înot.
• Stergeți-vă mereu urechile atât după baie, cât și după mersul la piscină
• Nu introduceți obiecte în canalul urechii - bețișoarele de urechi trebuie folosite doar pentru uscarea și curățarea urechii la suprafață. Nu introduceți foarte adânc bețișorul, deoarece se pot produce leziuni neplăcute.
• Înclinați capul dintr-o parte în alta pentru a favoriza scurgerea picăturilor de apă
• Încercații să trageți lobul urechii în direcții diferite, de mai multe ori, în timp ce urechea este orientată în jos pentru a facilita scurgerea
• Întrebați-vă medicul dacă sunteți apți să folosiți picturi de urechi după ce înotați: acestea nu se recomandă persoanelor ce suferi de timpane deteriorate sau infecții ale urechii externe
• Nu înotați în apă poluată.
• Puteți să vă informați întrebând operatorii dacă în bazin sau jacuzzi este constant verificat nivelul de dezinfectant și pH. Dacă condițiile sunt respectate, este mai puțin probabil ca microbii să se dezvolte (1, 3)