Mă doare capul când e frig - sinuzită?

Sinuzita este o afecțiune inflamatorie a sinusurilor paranazale, secundară infecțiilor bacteriene, virale sau fungice apărute la acest nivel sau datorată reacțiilor alergice.

Sinuzitele sunt caracterizate din punct de vedere clinic printr-un tablou clinic specific sferei nazale, neplăcut și care poate fi agravat de numeroși factori favorizanți precum temperaturi scăzute, umezeală, etc.

Numeroase persoane diagnosticate cu sinuzită pot acuza dureri severe de cap în urma expunerii la temperaturi scăzute. Cu toate că temperaturile scăzute nu reprezintă un factor cauzator al sinuzitelor, ele pot facilita, în asociere cu alți factori de risc, apariția bolii și atunci când genereală durere severă de cap însoțită de alte manifestări clinice specifice sinusurilor nazale, pot indica prezența sinuzite. [1], [2]

Clasificarea sinuzitelor

În funcție de durata și de caracterul manifestărilor clinice, sinuzitele pot fi clasificate în trei categorii:

• Sinuzite acute, care debutează brusc și se remit în mai puțin de 30 de zile sub tratament corespunzător
• Sinuzite subacute, care debutează brusc sau insdios și se remit într-o perioadă cprinsă între 30 și 90 de zile
• Sinuzite recurente, caracterizate prin multiple episoade ciclice de sinuzită acută, care se remit în mai puțin de 30 de zile, având o perioadă liberă de minim 10 zile între crize
• Sinuzite cronice, a căror durată este mai mare de 90 de zile.

În funcție de localizarea procesului inflamator, sinuzitele pot fi:

• anterioare (localizate la nivelul sinusului frontal, etmoidal anterior sau maxilar)
• posterioare (localizate la nivelul sinusului sfenoidal sau etmoidal posterior).

În funcție de numărul de sinusuri paranazale afectate de către procesul inflamator, putem vorbi despre:

• monosinuzite (afectarea unui singur sinus paranazal)
• polisinuzite (afectarea concomitentă a mai multor sinusuri nazale)
• pansinuzită (afectarea concomitentă a tuturor sinusurilor paranazale).

În funcție de aspectul histopatologic, pot fi descrise mai multe tipuri de sinuzite: catarală, hiperplazică (sau hipertrofică), osteitică, polipoasă sau supurată.

În funcție de agentul etiopatogenic implicat, putem vorbi despre:

• sinuzite rinopatice
• sinuzite hematogene
• sinuzite odontopatice
• sinuzite traumatice. [1], [2]

Cauze și factori de risc

Printre factorii de risc care duc la apariția sinuzitelor pot fi enumerate următoarele aspecte patologice:

• Infecțiile acute a căilor respiratorii superioare, de etiologie virală
• Infecțiile respiratorii bacteriene cu Haemophilus influenzae, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter, Pseudomonas aeruginosa, Proteus mirabilis, streptococi hemolitici, stafilococi (Staphylococcus aureus), pneumococi, bacili gram negativi, microorganisme anaerobe
• Infecții fungice cu Sporothrix, Aspergillus, Pseudoallescheria
• Suprainfecție micotică
• Flora anaerobă din cadrul sinuzitelor odontogene.

De asemenea, pot fi descriși anumiți factori favorizanți care prin prezență predispun la apariția inflamației sinusale. Acești factori pot fi reprezentați de:

• Scăderea imunității locale și generale
• Diferiți factori alergeni, precum praf, polen, carieni, fumul de țigară, aerul poluat, mirosurile puternice, anumiți factori alimentari (precum ciocolată, ouăle, untul de arahide, etc.), alergiile medicamentoase, etc.
• Temperaturile scăzute
• Umezeala
• Polipoza nazală
• Ostium sinuzal blocat
• Tumori nazale sau paranazale
• Deviații de sept
• Sinusuri septate (compartimentate)
• Infecțiile dentare (pulpite, gangrenă). [1], [2], [3], [4], [7]

Semne și simptome clinice

Sinuzita acută și cea cronică prezintă manifestări clinice asemănătoare și sunt caracterizate prin:

• Durere localizată la nivelul feței și cefalee, lancinantă, uneori cu caracter pulsatil, care se agravează în itmpul strănutului, la plecarea capului, la efectuarea unor mișcări bruște a capului sau la palparea sinusurilor paranazale. În cadrul sinuzitei sfenoidale durerea este localizată cu precădere în regiunea occipitală și temporală.
• Rinoree purulentă, localizată în majoritatea cazurilor unilateral, lipsită de miros în cele mai multe cazuri, exceptând sinuzita odontopatică în cadrul căreia rinoreea are un caracter fetid, a cărei culoare și vâscozitate variază de la secreții mucoase, incolore la secreții muco-purulente, de culoare galben-verzuie
• Senzația de presiune la nivelul sinusurilor paranazale
• Congestie și obstrucție nazală unilaterale, care pot fi intermitente sau permanente
• Hiposmie și în formele severe, anosmie
• În cadrul sinuzitei odontopatice, bolnavii acuză cacosmie (perceperea mirosurilor urâte în mod exagerat)
• Tuse productivă, care apare cu precădere în timpul nopții
• Halitoză
• Febră, apărută în mod special în cazul sinuzitelor acute sau în cadrul complicațiilor
• Inapetență
• Astenie.

La examinarea clinică a bolnavului, medicul poate decela tumefacția și înroșirea tegumentelor din zonele paranazale, sensibilitate crescută la palparea sinusurilor nazale, congestia, edemul și tumefacția mucoasei nazale, prezența la nivelul meatului mijlociu (în cazul sinuzitelor maxilare, frontale sau etmoidale anterioare) sau în zona localizată medial de cornetul mijlociu (în cazul sinuzitei sfenoidale sau etmoidale posterioare) a unor secreții cu caracter variabil care se scurg spre rinofaringe.

• Sinuzita maxilară se caracterizează prin durere a maxilarului, cefalee frontală și dentalgie.
• Sinuzita frontală se caracterizează prin durere facială localizată cu predominanță la nivelul regiunii frontale și cefalee frontală.
• Sinuzita etmoidală se caracterizează prin durere în regiunea oculară, cefalee frontală severă, lăcrimare abundentă și celulită periorbitală.
• Sinuzita sfenoidală se caracterizează prin durere cu caracter difuz, localizată cu predominanță în regiunea frontală și temporală.

Majoritatea formelor de sinuzite sunt însoțite de alterarea stării generale. Apariția febrei și a frisoanelor poate indica extinderea infecției în afara sinusurilor paranazale. [1], [2], [3], [4], [5], [6], [7]

Diagnostic. Investigații utile

Diagnosticul de sinuzită se pune pe baza datelor clinice obținute din anamneză și examenul clinic (prezența semnelor și a simptomelor clinice prezentate anterior, date obținute în urma efectuării rinoscopiei anterioare și posterioare) și pe baza datelor obținute în urma efectuării unor investigații paraclinice (radiografie simplă de față, radiografia bazei craniului, tomografie computerizată de craniu nativ, radiografia apexului dinților, endoscopie nazală, sinusoscopie, examen bacteriologic al secreției nazale, puncție sinuzală). [1], [3], [6], [7]

Tratament

Tratamentul administrat în cazul sinuitelor poate fi medicamentos (cu antibiotice, antiinflamatoare, antipiretice și antialgice) sau chirurgical, în funcție de severitatea bolii și de răspunsul la terapiile anterioare.

Tratament medicamentos

Tratamentul administrat în cazul sinuzitei acute are drept obiectiv limitarea extinderii și combaterea infecției sinusale și ameliorarea drenajului secrețiilor nazale. În acest sens pot fi utile inhalațiile cu aburi, consumarea băuturilor calde care îmbunătățesc vasoconstricția nazală și facilitează drenajul secrețiilor nazale, aplicarea unor prosoape umede, fierbinți pe suprafața sinusurilor nazale afectate.

Administrarea vasoconstrictoarelor topice, precum fenilefrina 0,25% sub formă de spray nazal, la fiecare trei ore, timp de cinci zile sau la intervale de trei zile, cu o pauză de trei zile între fiecare interval, pot fi eficiente. Vasoconstrictoarele sistemice, precum pseudoefedrina administrată la fiecare patru sau șase ore, poate fi, de asemenea, eficientă.

Tratamentul sinuzitelor acute și cronice de etiologie bacteriană presupune administrarea de antibiotice cu o durată de cel puțin 10 zile. În majoritatea cazului, perioada de administrare a antibioterapiei în cazul sinuzitelor bacteriene este de 14 zile. Dintre antibioticele utilizate în cadrul tratamentului sinuzitelor amintim Amoxicilina, Eritromicina, Trimetoprim-Sulfamethoxazol, Moxifloxacină, Cefuroxim.

În forma exacerbată a sinuzitelor cronice se poate administra ca antibiotic Amoksiklav, Moxifloxacin sau Cefuroxim.

În cazul sinuzitei cronice, durata tratamentului cu antibiotice este cuprinsă între patru și șase săptămâni și se soldează, în majoritatea cazurilor, cu vindecarea completă a bolii.

Tratament chirurgical

În formele severe de sinuzită, fără răspuns la tratamentul medicamentos administrat, se indică tratament chirurgical care are drept scop ameliorarea respirației nazale și a ventilației bolnavului, îmbunătățirea drenajului sinusal și îndepărtarea secrețiilor vâscoase mucopurulente de la nivelul mucoasei nazale, a membranei mucoase hipertrofiate și a reziduului epitelial.

Dintre procedurile chirurgicale practicate frecvent în cadrul tratamentului chirurgical al sinuzitelor aminitim etmoidectomia, sinusotomia maxilară sau sinusotomia sfenoidală. În majoritatea cazurilor, aceste proceduri chirurgicale sunt realizate intranazal, prin intermediul endoscopiei.

Tratamentul chirurgical al sinuzitei cronice constă în obliterarea sinusurilor frontale prin osteoplastie sau pe cale endoscopică.

Efectuarea intervenției chirurgicale prin ghidaj computerizat, care permite localizarea cu ușurință a zonei afectate și previne lezarea structurilor învecinate, este destul de frecventă. [1], [2], [3], [4], [5], [6], [7]