Țiuit sau pocnituri în urechi - de ce apar zgomote în urechi?

Tinitusul sau acufenele reprezintă diferite zgomote percepute în urechi, în absența unui stimul acustic, auzite doar de către persoana în cauză.

În mod obiectiv, aceste zgomote percepute de către pacienți în urechi rezultă în urma unui zgomot determinat de țesutul vascular aflat în componența urechii.

Conform studiilor efectuate până în prezent pe acest subiect, aproximativ 10-15% din populația globului acuză percepția diferitelor tipuri de zgomote în urechi.

Acufenele sau tinitusul sunt descrise de către persoanele în cauză ca fiind niște șuierături, țiuituri, pocnituri, zbârnâieli, sonerii sau hohote. Aceste zgomote pot fi continue, intermitente sau pulsatile (sincrone cu bătăile cardiace). Zgomotele continue pot fi supărătoare. În anumite situații, acestea pot duce la anxietate și chiar la depresie. Stresul psiho-emoțional poate duce la exacerbarea acestor zgomote. [1], [2], [3]

Cauze și factori de risc pentru țiuit sau pocnituri în urechi

Factorii etiologici care pot determina apariția acestor zgomote în urechi sunt reprezentați de anumite aspecte patologice:

• Traumatismele sonore (hipoacuzia neurosenzorială indusă de zgomot)
• Obstrucțiile conductului auditiv, determinate de corpi străini sau de cerume (dop de ceară)
• Diferite tipuri de infecții (otită medie, otită externă, petrozită, miringită, meningită, labirintită, sifilis)
• Obstrucție tubară
• Hipoacuzie neurosenzorială determinată de alte cauze
• Administrarea anumitor medicamente, precum salicilați (Aspirina), citostatice (Cisplatin, etc.), aminoglicozide, antibiotice, Clorochină, diuretice, Chinină, antiinflamatoare, antimalarice, antidepresive, sedative
• Fluxul sangvin turbulent de la nivelul venei jugulare sau arterei carotide
• Formațiunile tumorale localizate la nivelul urechii medii, intens vascularizate (precum glomus tympanicum, etc.)
• Malformațiile arteriovenoase
• Hipertensiunea arterială
• Hipotensiunea arterială
• Îmbătrânirea (presbiacuzia)
• Anumite afecțiuni precum hipotiroidismul sau hipertiroidismul, diabetul zaharat, fibromialgia, boala Lyme, boala Meniere
• Anumite afecțiuni neurologice, precum leziunile cerebrale, tumorile cerebrale, anevrismele cerebrale, lezarea nervilor auditivi de la nivelul urechii interne, tumora benignă a nervului auditiv (neurinomul acustic)
• Activitatea profesională desfășurată în medii cu poluare fonică intensă (muncitorii din construcții, piloții, dulgherii, muzicienii - în special cei din muzica rock)
• Otospongioza
• Aparatele auditive
• Otoscleroza
• Anemiile
• Alergiile
• Traumatismele sau alte afecțiuni ale capului sau gâtului
• Durerile articulației temporomandibulare.

De asemenea, pot fi descriși anumiți factori de risc care pot favoriza apariția sau pot agrava zgomotele apărute în urechi. Acești factori sunt reprezentați de:

• Stresul psiho-emoțional
• Fumatul
• Oboseala
• Alcoolul
• Alimentația nesănătoasă
• Drogurile
• Cofeina. [1], [2], [3], [4], [5]

Semne și simptome clinice

Țiuitul sau pocniturile în urechi pot fi rezultatul expunerii timp îndelungat la zgomote intense sau administrării anumitor medicamente, în acest context fiind vorba despre traumatizarea sonoră a urechii, respectiv de ototoxicitate.

Apariția acestor zgomote la nivelul unei singure urechi (tinitusul unilateral) însoțite de pierderea auzului poate indica prezența unui neurinom la nivelul nervului acustic.

Pierderea auzului la nivelul unei singure urechi, însoțită de amețeli care se agravează după barotraumă poate indica prezența unei fistule perilimfatice.

Apariția periodică a acestor zgomote, însoțite de amețeli severe, senzația de plenitudine la nivelul urechii și hipoacuzie permanentă sau fluctuantă, percepută la nivelul unei singure urechi, poate indica prezența bolii Meniere.

La examinarea clinică a bolnavului, medicul poate decela anumite semne clinice care pot orienta diagnosticul. Astfel, zgomotele din urechi însoțite de un suflu patologic decelat la nivelul gâtului prin auscultație indică prezența unei afecțiuni vasculare. Decelarea unui suflu la nivelul urechii, în timpul auscultației cu stetoscopul, indică prezența unei malformații arteriorvenoase durale.

Cele mai frecvente afecțiuni care pot produce țiuit sau pocnituri în urechi:

Otita medie

Este o afecțiune inflamatorie acută sau cronică localizată la nivelul urechii medii. Din punct de vedere clinic, otita medie se caracterizează prin otalgie, hipoacuzie, febră, grețuri, vărsături, prezența secrețiilor la nivelul urechii, senzația de ureche înfundată, zgomote în urechi, iritabilitate, agitație, tulburări de somn, inapetență.

Otita externă

Este o afecțiune a urechii caracterizată prin localizarea unui proces inflamator la nivelul conductului auditiv extern sau la nivelul pavilionului urechii. Din punct de vedere clinic, otita externă se caracterizează prin otalgie severă, inițial discontinuă, asemănătoare unui jungi, ulterior continuă, care se poate extinde și la nivelul structurilor învecinate și se agravează în timpul nopții sau la atingerea pavilionului auricular. Această durere poate fi însoțită de înfundarea urechii, hipoacuzie, apariția unor zgomote în ureche, scurgerea secrețiilor purulente de la nivelul conductului auditiv extern și tumefierea zonelor învecinate.

Labirintita

Este o afecțiune inflamatorie a canalelor aflate în componența urechii interne. Labirintita se caracterizează clinic prin amețeli severe, tulburări de vedere și de echilibru, nistagmus și tinitus.

Miringita

Este o afecțiune inflamatorie a membranei timpanului, determinată de o infecție bacteriană sau virală, localizată la nivelul urechii interne. Din punct de vedere clinic, mirirngita se caracterizează prin otalgie care persistă între 24 și 48 de ore, febră, hipoacuzie și tinitus.

Petrozita sau osteita profundă

Este o afecțiune inflamatorie a oaselor localizate la nivelul stâncii temporalului, de cele mai multe ori secundară unei otite medii. Manifestările clinice apărute în cadrul petrozitei alcătuiesc sindromul Gradenigo-Lanois, care se caracterizează prin durere retroorbitală, fotofobie, febră, tinitus, lăcrimare abundentă și scăderea sensibilității corneene.

Meningita

Reprezintă inflamația meningelor, adică a membranelor care învelesc creierul și măduva spinării. Din punct de vedere clinic, meningita se caracterizează prin stare generală alterată, febră, cefalee intensă, mialgii, artralgii, astenie, iritabilitate, fotofobie, tahipnee, paloare tegumentară, somnolență, confuzie, convulsii, rigiditate cervicală, tinitus, extremități reci, piele pătată, agitație, inapetență, refuzul alimentației.

Hipoacuzia neurosenzorială sau hipoacuzia de percepție

Reprezintă scăderea și în cele din urmă, pierderea acuității auditive, secundară afectării nervului auditiv sau a urechii medii (afectarea cohleei). Din punct de vedere clinic, hipoacuzia neurosenzorială poate fi însoțită de tinitus.

Hipertensiunea arterială

Este o afecțiune cronică, frecvent răspândită în întreaga lume, caracterizată prin creșterea presiunii csangvine la nivelul vaselor de sânge din corp. Hipertensiunea arterială apare atunci când valorile tensionale depășesc 140/90 mmHg. Hipertensiunea arterială poate duce la apariția zgomotelor în urechi (vâjâieli, țiuituri), alături de alte manifestări clinice precumcefalee, amețeli, tulburări de vedere (fosfene), dureri precordiale, tahicardie, palpitații, dispnee de efort, edeme gambiere, claudicație intermitentă, extremități reci, poliurie, sete intensă, hematurie, nicturie.

Anemiile

Sunt caracterizate prin scăderea numărului de eritrocite în sânge sub limitele normale, scăderea valorilor hemoglobinei și a hematocritului. Printre manifestările clinice specifice anemiilor se numără astenia, fatigabilitatea, cefaleea, amețelile, tinitusul, durerile precordiale, palpitțiile și tahicardiile.

Hipertiroidismul

Reprezintă creșterea nivelului de hormoni tiroidieni în organism, cu accelerarea secundară a tuturor proceselor metabolice. Hipertiroidismul se carcaterizează din punct de vedere clinic prin scădere în greutate, tahicardie, palpitații, tremor, tinitus, hiperkinezie, transpirații excesive, intoleranță la căldură, nervozitate, fatigabilite.

Hipotiroidismul

Reprezintă scăderea nivelului de hormoni tiroidieni în organism și se caracterizează clinic prin oboseală, frilozitate, tulburări de concentrare și de memorie, creștere ponderală, inapetență, constipație, hipoacuzie, surditate de conducere, tinitus, parestezii, tulburări menstruale, bradipsihie, bradilalie, bradikinezie, etc. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic. Investigații utile în caz de zgomot în ureche

În cazul zgomotelor apărute în urechi este necesară efectuarea unei anamneze și a unui examen clinic amănunțit al bolnavului, pentru a decela cu exactitate cauza care a dus la apariția acestor simptome. Totodată, se recomandă efectuarea unei serii de investigații paraclinice, pentru confirmarea dignosticului clinic, astfel încât să se poată administra tratamentul corespunzător, dacă este posibil.

Inițial, bolnavii care acuză pocnituri, țiuituri sau alte tipuri de zgomote în urechi sunt supuși unei audiograme. Dacă se constată pierderea auzului trebuiesc efectuate anumite teste specifice pentru a diferenția hipoacuziile neurosenzoriale de cele de transmisie.

Rezonanța magnetică nucleară cu injectarea de gadolinium este utilă pentru excluderea unui neurinom de nerv acustic, în cazul bolanvilor care acuză astfel de zgomote unilateral, însoțite de pierderea auzului.

În cazul zgomotele din urechi cu caracter pulsatil apărute unilateral se recomandă efectuarea unei arteriograme pentru examinarea arterei carotide și a sistemului vertebral.

AngioRMN poate fi utilă pentru identificarea malformațiilor arteriovenoase durale. [1], [2], [3]

Tratamentul țiuitului sau pocniturilor în urechi

Conform studiilor efectuate pe acest subiect până în prezent, tratamentul bolii cauzatoare a dus la ameliorarea și chiar dispariția zgomotelor patologice percepute în urechi în aproximativ 50% din cazuri.

Astfel, corectarea hipoacuziei neurosenzoriale prin utilizarea unui aparat auditiv poate duce la ameliorarea tinitusului.

Tratamentul otitei medii sau externe constă în administrarea de analgezice (Ibuprofen, Acetaminofen) și antibiotice, în funcție de etiologie.

Tratamentul labirititei constă în administrarea de antiinflamatoare, în cazul infecțiilor virale sau de antibiotice, în cazul infecțiilor bacteriene.

Tratamentul miringitei variază în funcție de agentul patogen; în cazul miringitei patogene se administrează antibiotice, iar în miringita virală sunt utile medicamentele antiinflamatoare (Ibuprofen, etc.). Pentru calmarea durerii apărute la nivelul urechii se pot administra analgezice (precum Algocalmin, etc.).

Tratamentul petrozitei constă în administrarea de antibiotice precum Metronidazol și Ceftriaxonă. În formele severe de petrozită se poate apela la mastoidectomie sau paracenteză.

Tratamentul meningitei variază în funcție de etiologie: în cazul meningitei bacteriene se administrează antibiotice, iar în cazul meningitei virale se administrează antiinflamatoare (precum corticosteroizi, etc.). În ambele cazuri se recomandă administrarea de fluide pe cale intravenoasă pentru a preveni apariția deshidratării. În formele severe poate fi necesară administrarea de oxigen pe mască.

Tratamentul hipoacuziei neurosenzoriale poate fi medicamentos sau chirurgical (implant cohlear). Protezarea auditivă, montarea unui aparat auditiv, poate reprezeta un alt mijloc terapeutic de combatere a hipoacuziei neurosenzoriale.

Tratamentul de combaterea a hipertensiunii arteriale constă în administrarea în combinație a mai multor tipuri de medicamente, care au drept scop menținerea în limite normale a valorilor tensionle, diminuarea simptomatologiei clinice și prevenirea apariției complicațiilor. Printre medicamentele utilizate amintim inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (Enalapril, Captopril, etc.), diuretice (Furosemid, Hidroclorotiazidă, etc.), blocanți ai receptorilor de angiotensină II (Losartan, Valsartan, etc.), blocante ale canalelor de calciu (Diltiazem, Amlodipină, etc.), beta-blocante (Atenolol, Metoprolol, etc.), inhibitori adrenergici (Clonidină, Metildopa).

Tratamentul anemiilor variază în funcție de agentul etiologic implicat; în cazul anemiei feriprive se administrează preparate pe bază de fier, iar în cazul anemiilor megaloblastice se administrează acid folic sau vitamină B12, în funcție de deficitul existent.

Tratamentul de combatere a hipertiroidismului poate fi medicamentos (prin administrarea antitiroidienelor de sinteză, iodului sau a altor medicamente specifice) sau chirurgical (tiroidectomie totală sau cvasitotală).

Tratamentul administrat în cadrul hipotiroidismului este reprezentat de substituția cu Levotiroxină.

Totodată, ameliorarea componentei psihologice poate fi utilă; combaterea stresului psiho-emoțional poate duce la dispariția zgomotelor din urechi.

Tratamentul simptomatic al zgomotelor percepute în urechi constă în aplicarea unui dispozitiv la nivelul urechilor, sub forma unui aparat auditiv, care maschează aceste zgomote. Acest dispozitiv emite un sunet continuu de intensitate redusă, asigurând un fundal sonor, care ajută la diminuarea zgomotelor patologice percepute la nivelul urechilor.

În cazul bolnavilor diagnosticați cu surditate profundă, stimularea electrică a urechii interne prin efectuarea unui implant cohlear poate duce la diminuarea tinitusului. [1], [2], [3], [4], [5]