Raportul talie-înălțime și procentul de grăsime corporală ca factori de risc pentru boala cardiovasculară ischemică

Studiul publicat în The American Journal of Clinical Nutrition a explorat relațiile independente dintre procentul de grăsime corporală (PGC) și raportul talie-înălțime (RTÎ) cu riscul de boli cardiovasculare ischemice (BCVI) viitoare, incluzând subtipurile principale: accidentul vascular cerebral ischemic (AVCI) și infarctul miocardic (IM). Cercetările anterioare au comparat acuratețea combinării acestor metrice cu indicele de masă corporală (IMC), cel mai des utilizat indicator al obezității, însă puterea lor predictivă independentă a rămas neclară până acum.
Studiul a folosit o cohortă derivată din UK Biobank, cuprinzând 468.333 de indivizi urmăriți pe parcursul a 12 ani. Rezultatele arată că RTÎ este asociat liniar cu riscul de BCVI, depășind performanța măsurilor existente de obezitate centrală, cum ar fi raportul talie-șold (RTȘ) și circumferința taliei (CT), în predicția riscului de BCVI ischemică. Contrar ipotezelor anterioare, PGC a arătat o capacitate predictivă slabă, sugerând că presupusa sa putere predictivă era datorată corelației sale cu RTÎ, și nu unei asocieri independente cu BCVI.

Introducerea în studiu subliniază că bolile cardiovasculare sunt principala cauză de mortalitate umană la nivel global, obezitatea fiind un predictor bine stabilit al BCVI. Studiul critică utilizarea IMC ca măsură generală a obezității, incapabilă să considere diferențele în distribuția și compoziția grăsimii corporale, promovând RTÎ ca o metrică mai precisă pentru evaluarea riscului de BCVI.

Metodologia a inclus colectarea datelor demografice, etnice și medicale din UK Biobank, utilizând analizatori de impedanță bioelectrică pentru PGC, dispozitive pentru măsurarea înălțimii și metri pentru CT. Analiza statistică a inclus statistici descriptive și calculul hazard ratio-urilor ajustate pentru variabile demografice și comportamentale. Correlațiile dintre PGC și RTÎ au fost de asemenea evaluate pentru a clarifica confuziile raportate anterior.

Concluziile studiului sugerează că RTÎ ar putea înlocui RTȘ și CT în recensămintele naționale privind obezitatea și subliniază importanța grăsimii viscerale abdominale ca țintă principală în intervențiile de gestionare a greutății și prevenția BCVI. Totuși, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili mecanismul subiacent acestei interacțiuni. Aceste descoperiri pot avea implicații semnificative în abordările de sănătate publică și recomandările clinice viitoare.

sursa: News Medical