Puls lent - când poate scădea pulsul

Atunci când o persoană are puls lent, spunem că are bradicardie. În mod normal, inima bate între 60 și 100 de ori pe minut, în repaos. Bradicardia presupune scăderea frecvenței cordului sub 60 de bătăi pe minut. (1)

Cordul este format din 4 camere: 2 atrii și 2 ventriculi, între care circulă semnale electrice. Principala structura responsabilă de inițierea impulsului electric și controlul frecvenței cardiace este nodul sinusal, localizat în atriul drept. De aici, impulsul traversează ambele atrii, determinându-le să se contracte și să pompeze sânge în ventriculi. Apoi, impulsul ajunge la nivelul nodului atrio-ventricular, care transmite semnalele prin fasciculul His până la ventriculi. Ventriculii se contractă și trimit sânge la plămâni (ventriculul drept) și la organe și țesuturi (ventriculul stâng). Pulsul lent apare atunci când semnalele electrice încetinesc sau sunt blocate. (2)

De cele mai multe ori, pulsul lent apare la nivelul nodului sinusal, din cauza faptului că acesta:

• descarcă impulsuri cu o frecvența mai scăzută decât în mod normal
• face pauze sau nu descarcă impulsuri cu o frecvență regulată
• descarcă impulsuri electrice care sunt blocate înainte că atriile să se contracte (2)

La unele persoane, tulburările la nivelul nodului sinoatrial pot determina o combinație între ritm lent și ritm rapid, adică sindrom bradi-tahi. (2)

De asemenea, pulsul poate scădea și din cauza faptului că semnalele electrice de la atrii nu se transmit corespunzător la ventriculi, adică în cazul blocurilor atrioventriculare. În funcție de nivelul la care ajunge semnalul, blocurile atrioventriculare sunt de 3 tipuri:

• 1. Bloc atrioventricular de grad 1: toate impulsurile electrice de la atrii ajung la ventriculi, dar transmiterea este încetinită; determină rar simptomatologie și de obicei nu necesită tratament
• 2. Bloc atrioventricular de grad 2: nu toate impulsurile electrice ajung la ventriculi, rezultând un ritm mai lent și uneori aritmic
• 3. Bloc atrioventricular de grad 3 (complet) : niciunul dintre impulsuri nu ajunge la ventriculi (2)

Puls lent - când poate scădea pulsul

• Modificări degenerative la nivelul cordului care apar cu o dată cu înaintarea în vârstă
• Boli care afectează sistemul electric al inimii: boală coronariană, infarct miocardic, endocardită, miocardită
• Patologii care încetinesc impulsurile electrice la nivelul cordului: hipotiroidism, diselectrolitemii (spre exemplu, hipopotasemie)
• Boli cardiace congenitale
• Complicații în urma unei intervenții chirurgicale pe cord
• Boli inflamatorii (lupus eritematos sistemic)
• Apneea obstructivă de somn
• Anumite medicamente: octreotid, esmolol, metoprolol, atenolol, diltiazem, verapamil, digoxin, sotalol, bisoprolol, carvedilol, amiodaronă, propafenonă, metildopa, rivastigmina, donepezil, lanreotid, fentanil (2, 3, 4)

Simptomele pulsului lent

Deoarece scăderea pulsului nu permite trimiterea unei cantități suficiente de sânge la organe și țesuturi, pot apărea următoarele simptome:

• Amețeli
• Confuzie, capacitate scăzută de concentrare sau de memorare
• Fatigabilitate (oboseală)
• Lipotimie sau sincopă
• Dispnee (lipsa de aer)
• Palpitații (1, 2, 3)

Dacă pulsul lent nu este diagnosticat pentru perioade lungi de timp, atunci pot apărea complicații de tip hipertensiune arterială, angină pectorală, insuficiență cardiacă, stop cardiac sau moarte subită. (2, 5)

Diagnostic

Scăderea pulsului poate fi obiectivată prin luarea pulsului sau efectuarea unei electrocardiograme (EKG). Dacă scăderea pulsului nu apare pe electrocardiograma uzuală dar există suspiciune înaltă, atunci se poate monta un Holter EKG, care monitorizează activitatea inimii un timp mai îndelungat. De asemenea, dacă cauza pulsului lent este non-cardiacă, pot fi necesare analize de sânge specifice. (3)

Puls lent - Tratament

Tratamentul bradicardiei depinde de cauză și simptomatologie. Dacă problema este o tulburare a sistemului electric al inimii, atunci ar putea fi nevoie de un stimulator cardiac (pacemaker). Dacă pulsul lent este determinat de hipotidoidism sau o diselectrolitemie, atunci tratamentul acestor patologii poate termina bradicardia. În cazul în care bradicadia este indusă medicamentos, atunci trebuie reduse dozele sau întreruptă medicația cauzatoare. (3)