Cauzele tahicardiei (bătăilor rapide ale inimii și pulsului crescut)

Tahicardia se referă la creșterea bătăilor inimii (pulsului), în general peste 100 bătăi pe minut. Aceasta include tahicardia supraventriculară, tahicardia sinusală și tahicardia ventriculară. Printre simptomele care apar în tahicardie se numără palpitațiile, dispneea, amețelile iar în unele cazuri mai severe, chiar pierderea stării de conștientă și stopul cardiac. (1)

1. Tahicardia supraventriculară

Tahicardia supraventriculară este un tip de tahicardie cu originea deasupra fasciculului His. Cel mai frecvent întâlnite tipuri de tahicardie supraventriculară sunt fibrilația atrială, flutterul atrial, tahicardia prin reintrare în nodul atrioventricular, tahicardia prin reintrare atrio-ventriculară și tahicardia atrială. În general, ea apare mai frecvent la copii, la sexul feminin, la persoanele anxioase sau cu oboseală fizică, la fumători, la consumatorii de etanol sau cofeină. (1, 2)

Cauza exactă a fibrilației atriale nu este cunoscută dar ea este mai comună la persoanele cu hipertensiune arterială, ateroscleroză, boli cardiace congenitale, pericardită, cardiomiopatii sau valvulopatii. De asemenea, se poate asocia cu prezența pneumoniei, astmului, bolii pulmonare cronice, trombembolismului pulmonar, cancerului pulmonar, hipertiroidiei, diabetului de tip 2 sau intoxicației cu monoxid de carbon. Mai mult, fibrilația atrială poate fi declanșată de fumat, supraponderabilitate, consumul excesiv de alcool, cofeină sau droguri, mai ales amfetamine sau cocaină. (3)

Flutterul atrial se asociază frecvent cu bolile cardiace. Astfel, în majoritatea studiilor, aproximativ 30% dintre pacienții cu flutter atrial aveau boală coronariană iar 30%, hipertensiune arterială. Alte cauze cardiace care pot determina flutter sunt boala cardiacă reumatismală, bolile cardiace congenitale, pericardita, cardiomiopatiile, infarctul miocardic acut și prolapsul de valvă mitrală. Printre patologiile non-cardiace asociate cu prezența flutterului atrial se numără obezitatea, consumul de alcool, hipoxia, boala pulmonară obstructivă cronică, embolismul pulmonar, diabetul, diselectrolitemiille, feocromocitomul, hipertiroidismul și intoxicația cu digitalice. De asemenea, flutterul atrial poate rezulta în urmă unei intervenții chirugicale în sfera cardiacă. Mai mult, poate apărea și după procedura de izolare a venelor pulmonare la pacienții cu fibrilație atrială. (4)

Majoritatea pacienților cu tahicardie prin reintrare în nodul atrio-ventricular nu prezintă o boală cardiacă structurală. Acest tip de tahicardie se întâlnește mai frecvent la persoanele tinere de sex feminin. O minoritate de pacienți cu tahicardie prin reintrare în nodul atrio-ventricular prezintă pericardită, prolaps de valva mitrala sau istoric de infarct miocardic. (2)

Pacienții cu tahicardie prin reintrare atrio-ventriculară sunt în mod tipic mai tineri decât cei cu reintrare în nodul atrio-ventricular. Patologia este cauzată de prezența unor căi accesorii și apare în sindromul Wolff-Parkinson-White. (2)

Printre cauzele tahicardiei atriale se regăsesc boala coronariană, infarctul miocardic, diselectrolitemiile, consumul de alcool, cofeină sau droguri (inclusiv cocaină și metamfetamină) și intoxicația cu digitalice. O formă specială a tahicardiei atriale este tahicardiala atriala multifocală, care apare la pacienții cu insuficiență cardiacă sau boală pulmonară obstructivă cronică. (2, 5)

Uneori tahicardia supraventriculară este asimptomatică iar alteori poate avea următorul tablou clinic:

• Palpitații (care pot fi resimțite și la nivelul gâtului)
• Fatigabilitate
• Angină pectorală
• Diaforeză
• Grețuri
• Amețeli
• Confuzie
• Presincopă
• Sincopă
• Stop cardiac (1, 2)

Tratamentul tahicardiei supraventriculare include:

• Renunțarea la alcool, tutun și cofeină
• Masajul de sinus carotidian
• Compresia globilor oculari
• Aplicarea manevrei Valsalva
• Administarea de antiaritmice (amiodaronă, flecainidă, chinidină, procainamidă, disopiramidă), betablocante (bisoprolol, atenolol), calciu blocante (verapamil, diltiazem), digoxin sau adenozină. (1, 2, 3)

La persoanele cu fibrilație sau flutter atrial cu risc moderat sau crescut de accident vascular cerebral se recomandă administarea de anticoagulante, spre exemplu warfarină, rivaroxaban, apixaban, edoxaban sau dabigatran. De asemenea, aceste patologii pot fi convertită la ritm sinusal prin cardioversie electrică, ablație cu radiofrecvență sau izolarea venelor pulmonare. (3, 4)

2. Tahicardia sinusală

Tahicardia sinusală apare atunci când nodul sinoatrial descarcă impulsuri electrice mai repede decât în mod normal. Aceasta poate surveni în caz de febră, anxietate, teamă, sarcină, exerciții fizice intense, ca răspuns la o emoție puternică sau la anumite medicamente. Printre patologiile care determină tahicardie sinusală se numără anemia, hipertiroidismul, feocromocitomul, insuficiența cardiacă, infarctul miocardic, miocardita, tamponada cardiacă, embolia pulmonară, hipoxia, hipoglicemia, deshidratarea, hiperpotasemia, hipomagnezemia, hipocalcemia, sepsisul, șocul, hemoragiile. (1, 6)

Medicamentele care pot declanșa tahicardie sinusală sunt: albuterolul, amfetamina, anticolinergicele, antihistaminicele, atropina, clozapina, monoxidul de carbon, epinefrina, efedrina, pseudoefedrina, dobutamina, dopamina, levotiroxina, fenotiazinele, scopolamina, teofilina, antidepresivele triciclice. Mai mult, tahicardia apare și în contextul întreruperii unor medicamente, spre exemplu benzodiazepine, betablocante, blocante ale canalelor de calciu, carbamați, digoxin, opioide, organofosfați, clonidină, hipnotice și sedative. (6)

Cauzele benigne de tahicardie sinusală, precum stresul sau exercițiile fizice intense, nu necesită tratament de specialitate. Totuși, dacă aceasta apare în contextul unei boli amenințătoare de viață, spre exemplu sepsis, șoc, hipoxie, acidoză metabolică sau sindrom coronarian acut, tratamentul trebuie instituit de urgență asupra patologiei declanșatoare. (6)

3. Tahicardia ventriculară

Tahicardia ventriculară este un tip de tahicardie ce pornește la nivelul ventriculilor, fiind cauzată de hipoperfuzia coronariană (infarct miocardic), bolile cardiace congenitale, sarcoidoză, cardiomiopatia hipertrofică sau dilatativă, miocardita. În unele cazuri, ea poate fi declanșată de anumite antiaritmice (chinidină, procainamidă, disopiramidă, flecainidă, propafenonă, moricizină, sotalol, bepridil), digitalice, simpatomimetice, inhibitori de fosfodiesterază, antibiotice (eritromicină) sau antimalarice (clorochină). Cauzele mai puțin frecvente includ hipopotasemia sau alte diselectrolitemii. De asemenea, tahicardia ventriculară apare și în contextul consumului de droguri, spre exemplu cocaină. (1, 7, 8, 9)

Unele forme de tahicardie ventriculară se pot transformă în fibrilație ventriculară, care este o patologie amenințătoare de viață în care bătăile cordului sunt foarte rapide și neregulate.

Simptomele includ palpitații, dispnee, amețeală, grețuri, sincopă, stop cardiac. Tratamentul este medicamentos sau poate consta în ablație cu radiofrecvență. Terminarea imediată a tahicardiei ventriculare se efectuează prin defibrilare cardiacă. (1)