Cum acţionează stresul şi efectele stresului asupra organismului

Stresul reprezintă răspunsul nespecific al organismului în fața situațiilor dăunătoare, reale sau percepute. În doze mici, stresul este benefic organismului și poartă denumirea de eustres. Acesta permite:

• menținerea stării de alertă;
• menținerea motivației;
• protecția împotriva amenințărilor;
• adaptarea la noi situații;
• îndeplinirea sarcinilor zilnice.

Cu toate acestea, pe termen lung, stresul prezintă efecte dăunătoare asupra stării de sănătate. Stresul cronic determină epuizarea organismului și apariția de semne și simptome de natură fizică, emoțională și comportamentale. Acesta poartă denumirea de distres.

De menționat este faptul că atât eustresul, cât și distresul provoacă aceleași reacții la nivelul organismului, însă eustresul produce daune mult mai mici comparativ cu distresul. (1, 2, 4)

Răspunsul general al organismului la stres

Stresul se manifestă întotdeauna printr-o sumă de schimbări, niciodată printr-o singură schimbare. Astfel, Selye a emis ipoteza sindromului de stres sau adaptarea generală la stres.

Sindromul de stres descris de Selye cuprinde trei etape și anume:

1. Etapa de alarmă

Acest prim stadiu se caracterizează prin mobilizarea forțelor defensive ale organismului în cadrul unei reacții cunoscută sub denumirea de luptă sau fugă (fight-or-flight). Această reacție fiziologică constă în:

• secreție crescută a hormonilor de stres (cortizol, adrenalină, noradrenalină);
• creșterea ritmului cardiac;
• creșterea tensiunii arteriale;
• creșterea ritmului respirator;
• transpirație excesivă;
• creșterea fluxului sanguin în creier și mușchi. (3)

2. Etapa de rezistență

În mod normal, după încetarea șocului inițial, organismul începe să se refacă prin:

• normalizarea ritmului cardiac și tensiunii arteriale;
• scăderea secreției hormonilor de stres.

Totuși, dacă acțiunea agentului stresor persistă o perioadă îndelungată, organismul suferă modificări ce îi permit să se adapteze la un nivel ridicat de stres. Acesta continuă secreția de cortizol și catecolamine, iar tensiunea arterială rămâne ridicată. În cele din urmă, dacă nivelul de stres rămâne ridicat pentru o perioadă lungă de timp și în lipsa unor pauze care să permită organismului compensarea efectelor stresului, va avea loc instalarea stadiului de epuizare.

Semnele și simptomele stadiului de rezistență pot include:

• scăderea capacităților cognitive;
• iritabilitate;
• frustrare. (3)

3. Etapa de epuizare

Etapa de epuizare este rezultatul stresului cronic. Expunerea prelungită la stres determină epuizarea tuturor resurselor organismului (fizice, emoționale, mentale), iar toleranța la stres se reduce considerabil. Practic, corpul nu mai poate riposta împotriva stresului și resimte:

• oboseală fizică;
• burnout;
• anxietate;
• depresie.

Această etapă reduce, de asemenea, funcția imunitară, crescând astfel riscul de boală. (3)

Efectele stresului asupra organismului

1. Sistemul cardiovascular

a. Pe termen scurt:

• creșterea ritmului cardiac;
• vasodilatație în teritoriul muscular și cerebral;
• creșterea tensiunii arteriale. (1, 5, 6, 8)

b. Pe termen lung:
Tensiunea arterială crescută, nivelul ridicat de hormoni de stres și ritmul cardiac accelerat pot crește considerabil riscul de:

• infarct;
• accident vascular cerebral;
• hipertensiune arterială;
• leziuni endoteliale;
• ateroscleroză;
• afecțiuni cardiace. (1, 5, 6, 8)

De asemenea, s-a demonstrat că femeile aflate în perioada menopauzei prezintă un risc cardiovascular mai mare în urma stresului cronic comparativ cu femeile aflate în premenopauză, care beneficiază de efectele protectoare ale estrogenilor. (7)

2. Sistemul respirator

a. Pe termen scurt:

• hiperventilație;
• dificultăți de respirație;
• atacuri de panică la unele persoane.

Unele cercetări evidențiază că stresul acut de intensitate mare (pierderea unei persoane dragi) poate chiar declanșa crize de astm. (1, 5, 6, 7)

b. Pe termen lung:
Stresul cronic poate agrava anumite afecțiuni respiratorii preexistente precum:

• astmul bronșic;
• emfizemul;
• bronșita cronică;
• boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC).

Acest lucru poate reduce cantitatea de oxigen care ajunge la țesuturi, determinând ischemie în anumite teritorii și, în final, insuficiență de organ. (1, 5, 6, 7, 8)

3. Sistemul digestiv

a. Pe termen scurt

• senzația de fluturi în stomac;
• durere localizată în segmentele tubului digestiv;
• greață și vărsături;
• inapetență;
• diaree;
• constipație;
• senzația de arsură gastrică;
• disfagie;
• eructații;
• balonare;
• spasme musculare la nivel intestinal.

b. Pe termen lung

• scăderea absorbției intestinale;
• reflux gastro-esofagian;
• agravarea ulcerului gastric;
• agravarea bolilor inflamatorii cronice (sindromul colonului iritabil) prin:

• modificări ale microbiotei intestinale;
• tulburări ale răspunsului imun intestinal;
• modificări ale tranzitului intestinal. (1, 5, 7, 8)

4. Sistemul musculo-scheletal

a. Pe termen scurt
Pe termen scurt, stresul determină încordarea mușchilor, care cedează la dispariția agentului cauzator de stres. Tensiunea intramusculară reprezintă modul de apărare al organismului împotriva vătămării și este un răspuns reflex la stres. (1, 5, 7)

b. Pe termen lung
Stresul cronic determină menținerea tensiunii musculare pe perioade lungi de timp, iar acest lucru poate conduce la dezvoltarea altor simptome sau tulburări legate de stres, cum ar fi:

• cefaleea,
• migrenele,
• durerea de spate și umeri. (1, 5, 7)

5. Sistemul reproducător

5.1. Sistemul reproducător masculin
Stresul determină atât epuizare fizică, cât și psihică, iar acest lucru poate diminua dorința sexuală a bărbaților. Pe termen scurt, stresul crește secreția de testosteron, însă acest efect nu este durabil. Pe termen lung, secreția de testosteron începe să scadă, iar excesul de cortizol poate afecta funcția normală a sistemului reproducător masculin. Principalele efecte negative ale stresului cronic asupra sistemului reproducător masculin sunt:

• disfuncția erectilă;
• diminuarea apetitului sexual;
• impotența;
• afectarea spermatogenezei;
• infertilitate;
• creșterea riscului de infecție, în special la nivelul prostatei, uretrei și testiculelor. (1, 7)

5.2. Sistemul reproducător feminin
În rândul persoanelor de sex feminin, stresul poate cauza:

• cicluri menstruale absente sau neregulate;
• amplificarea durerilor menstruale;
• modificări ale duratei ciclurilor;
• diminuarea apetitului sexual;
• tulburări de fertilitate sau ale sarcinii;
• depresie postpartum;
• simptome premenstruale mai dificil de suportat (crampe severe, balonare excesivă, iritabilitate);
• accentuarea simptomelor specifice menopauzei;
• exacerbarea simptomelor sindromului ovarelor polichistice;
• agravarea manifestărilor infecției cu virusul herpes simplex. (7, 8)

6. Sistemul imunitar

a. Pe termen scurt
Stresul acut alertează sistemul imunitar și crește protecția organismului împotriva infecțiilor.

b. Pe termen lung
Hormonii de stres determină slăbirea sistemului imunitar și creșterea susceptibilității organismului la infecții. Persoanele expuse la stres cronic prezintă un risc mai mare de a dezvolta afecțiuni virale precum: răceala, gripa, dar și alte infecții. Stresul poate afecta, de asemenea, procesul de vindecare a organismului în urma unei boli sau a unui traumatism. (1, 6)

7. Sistemul nervos

Sistemul nervos central este responsabil de declanșarea reacției de luptă sau fugă. Această reacție pornește de la nivelul hipotalamusului care trimite semnale către glandele suprarenale pentru a elibera hormoni de stres (catecolamine, cortizol). Acești hormoni sunt responsabili de efectele acute ale stresului cum ar fi:

• creșterea ritmului cardiac;
• creșterea ritmului respirator;
• distribuția sângelui către teritorii implicate în înlăturarea organismului din calea pericolelor (inimă, creier, mușchi).

Stresul cronic poate influența, de asemenea, unele comportamente precum:

• consumul excesiv de alimente;
• abuzul de alcool și/sau de droguri;
• retragerea socială. (1, 7, 8)

8. Sistemul endocrin

a. Pe termen scurt:

• crește secreția de hormoni de stres care oferă energie organismului pentru protejarea împotriva amenințărilor;
• crește eliberarea de glucoză în sânge.

b. Pe termen lung:

• crește predispoziția pentru diabet de tip 2 (unele persoane nu pot reabsorbi eficient glucoza eliberată în sânge);
• afecțiuni tiroidiene, ca urmare a excesului de cortizol;
• afectarea funcțiilor cognitive;
• acumularea în exces de grăsime abdominală. (1, 5, 8)

Modalități de gestionare a stresului

Efectele negative ale stresului asupra organismului sunt multiple, motiv pentru care adoptarea unor tehnici de combatere a acestuia sunt esențiale pentru menținerea stării de bine. Aceste tehnici includ:

• Menținerea unor relații sociale pozitive;
• Meditația zilnică sau exerciții de respirație;
• Practicarea regulată a activităților fizice;
• Asigurarea unui somn calitativ;
• Menținerea unei diete echilibrate;
• Adresarea către un specialist în abordarea tulburărilor de natură psihică, atunci când este necesar. (7)