Poate copilul cu diabet insulinodependent să facă sport?

Importanța activității fizice la copii

Activitatea fizică are un rol important în dezvoltarea armonioasă a copiilor, beneficiile fiind atât fizice cât și psihologice. Aceasta este recomandat să reunească atât mișcarea cât și nevoia de joacă. Printre beneficiile mișcării la copii se numără:

• menținerea unei greutăți corporale normale;
• tensiune arterială, colesterol și glicemie normale;
• promovarea sănătății încă din copilărie;
• postură armonioasă;
• impact psihologic pozitiv;
• o calitate a vieții crescută. (1)

Recomandările ghidului ADA pentru copii și adolescenți în materie de efort fizic

Având în vedere că sportul face parte din viața unui copil sănătos, chiar și în cazului unui diabet insulinodependent el nu trebuie omis. Activitatea fizică este recomandată tuturor tinerilor cu diabet zaharat tip 1, ținta fiind de 60 de minute pe zi de activitate fizică aerobă moderat-intensă (badminton, dans, înot, tenis etc) și 3 zile pe săptămână efectuarea de exerciții pentru întărirea oaselor și a masei musculare (gimnastică, alergat, cățărat etc). (2)

Condițiile în care un copil cu diabet poate face efort fizic

Diabetul zaharat tip 1 afectează 1 din 400 de copii, adolescenți și tineri sub 20 de ani iar în prezent, odată descoperit, necesită tratament cu insulină zilnic, toată viața. (3) Având în vedere faptul că insulina este un hormon hipoglicemiant, este necesar să fie administrată într-un mod cât mai plin de acuratețe pentru a evita hipoglicemiile. Este binecunoscut faptul că la copii și tineri hipoglicemiile pot avea un efect negativ mai accentuat decât în cazul adulților. De asemenea, activitatea fizică ajută și ea la o utilizare mai eficientă a insulinei pentru furniza energie organismului în timpul sportului prin consumul de glucoză care se realizează. De aceea riscul de hipoglicemie crește în timpul efortului fizic.

Așadar, este important să se cunoască anumite principii de educație terapeutică în cazul în care un copil cu diabet insulinodependent face sport, ca de exemplu:

• monitorizarea glicemiei înainte, în timpul și după exercițiul fizic pentru a detecta și trata dacă este nevoie hipo- sau hiperglicemia asociate sportului;
• existența unor surse de carbohidrați rapizi în apropiere;
• ținta glicemiei înainte de a face sport să fie între 126-180 mg/dL;
• la glicemii de peste 350 mg/dL abținerea de la a face sport și corectarea hiperglicemiei în caz contrar existând un risc crescut de a face cetoacidoză diabetică;
• reducerea dozei de insulină de la masa anterioară sportului în cazul apariției de hipoglicemii;
• uneori reducerea ratelor bazale din pompa de insulină sau a dozei de insulină lentă;
• gustare înainte de culcare deoarece uneori pot apărea hipoglicemii și la 12 ore de la efectuarea de efort fizic. (2)

Tipurile de efort și influența lor asupra controlului glicemic

Exercițiul fizic reprezintă orice tip de mișcări ale corpului care duc la creșterea metabolismului. Făcut regulat el îmbunătățește forma fizică. Există 5 componente care definesc exercițiile fizice:

• tipul (dinamic, adică izotonic — sau static adică izometric, ambele putând fi practicate atât aerob cât și anaerob în funcție de utilizarea energiei);
• intensitate (gradul de efort depus de individ în efectuarea exercițiului);
• durată (lungimea sesiunii de antrenament);
• repetitiviate (de câte ori este efectuat complet acel exercițiu);
• frecvență (numărul de sesiuni de exerciții efectuate pe săptămână).

Exercițiile aerobe implică acel tip de exerciții care sunt efectuate la niveluri moderate de intensitate, pentru perioade extinse de timp prin care se menține un ritm cardiac mai crescut. Activitățile precum mersul pe bicicletă, înotul, alergatul sau dansul necesită consum de oxigen pentru producția de energie.

Pe de altă parte, cele anaerobe fac parte din categoria exercițiilor menite să crească forța musculară, puterea și viteza. În general, ele au o durată mai scurtă dar o intensitate mai mare. În mod diferit față de primele, exercițiile anaerobe nu necesită consum de oxigen pentru producerea de energie. Exemple de astfel de efort fizic sunt ridicarea greutăților, sprinturile (alergat, înot, ciclism) etc. (4)

În ceea ce privește efectul activității fizice asupra glicemiei este cunoscut faptul că activitatea fizică aerobă tinde să scadă nivelul acesteia. Efortul fizic anaerob, în schimb, crește glicemia. Totuși majoritatea exercițiilor fizice sunt o combinație de efort fizic aerob și anaerob.

Când apare hipoglicemia în contextul activității fizice? Poate apărea în timpul, dar și după aceasta. Uneori, hipoglicemia apare la ore distanță de sport și acest lucru se poate întâmpla chiar în timpul somnului. Motivele pot fi o creștere a sensibilității la insulină, niveluri prea mari de insulină în sânge sau scăderea răspunsului hormonilor de contrareglare (cei care cresc glicemia).

Hiperglicemia, după cum am amintit mai devreme, poate și ea apărea în contextului exercițiului fizic. Motivele pot fi efectuarea de efort fizic anaerob, la copiii care deja au un control glicemic instabil dar și în cadrul unor competiții sportive unde intrervine stresul emoțional care contribuie și el la o creștere a glicemiei. (5)

Așadar, chiar și copiii cu insulinodependență pot efectua efort fizic în siguranță cu respectarea unor principii de educație terapeutică pe care este recomandat să le cunoască atât ei, părinții, cât și antrenorul sau profesorul de sport. Este de asemenea importantă legătura strânsă cu medicul diabetolog pentru a putea fi prevenite eventuale dezechilibre metabolice.