Pierderile osoase, încetinite de o substanță care ar putea prelungi durata de viață

Un nou studiu realizat de Buck Institute a arătat cum un compus chimic ar putea avea efecte benefice asupra pierderilor de substanță osoasă apărute odată cu vârsta. Benzoxazol, substanța din studiul publicat în Journal of Bone and Mineral Research Plus, a încetinit îmbătrânirea oaselor cu până la 31% pe parcursul unui an de tratament la șoareci.
Proiectul, care a implicat cinci laboratoare din cadrul Buck Institute și a durat câțiva ani, a presupus numeroase teste asupra procesului de îmbătrânire apărut la șoareci, aceștia fiind tratați cu diverse terapii de prelungire a vieții. Cercetătorii au stabilit anumiți parametrii semnificativi din punct de vedere clinic pe care i-au analizat, inclusiv existența cifozei, glicemia, compoziția corpului, activitatea fizică, măsurători metabolice, precum și parametrii detaliați ai îmbătrânirii scheletului osos.

„Aceasta este o resursă unică, provenită dintr-un studiu asupra mai multor fenotipuri de îmbătrânire, care nu au fost niciodată analizate până acum”, a declarat profesorul Simon Melov, autor principal al lucrării. „Speranța noastră este că datele acestea vor permite celor care lucrează la studii pre-clinice să modifice experimentele în mod practic, pentru a oferi un punct de plecare pentru testarea altor intervenții la șoareci.”

Benzoxazolul, compusul utilizat în terapiile administrate, a fost identificat pentru prima dată ca unul dintre cei cinci compuși care extind durata de viață a nematodului în laboratorul Lithgow, într-un studiu apărut în Revista Nature în anul 2011. „Dacă aveți un tratament terapeutic care extinde durata de viață la un animal simplu, care nu are niciun os, cu siguranță nu ați prezice că ar încetini rata îmbătrânirii oaselor la un mamifer”, a afirmat doctorul Gordon Lithgow. „Este evident cum căile ce determină îmbătrânirea au fost conservate în timpul evoluției. Această nouă descoperire este un exemplu excelent al utilității screening-ului compușilor la animale simple ca punct de plecare pentru a căuta beneficii neașteptate și surprinzătoare la mamifere.” În articolul din Nature, benzoxazolul părea să suprime agregarea proteinelor implicate în procesul de îmbătrânire. Mecanismul de acțiune al substanței asupra osului șoarecelui este încă în studiu, deși cercetătorii spun că acest compus pare să încetinească resorbția osteoclastelor, celule osoase active în timpul creșterii și vindecării.

Profesorul Simon Melov spune că descoperirile din studiul amplu sunt relevante pentru oameni, în special în ceea ce privește fenotipurile preclinice. „Măsurile pe care le-am folosit sunt toate direct aplicabile îmbătrânirii la oameni. Au literalmente corelații clinice directe cu tipurile de lucruri pe care le-ați măsura la oameni.” De exemplu, pentru prima dată, cercetătorii au observat fracturi spontane de femur la aproximativ 2,5% dintre șoarecii îmbătrâniți, prin extinderea duratei de viață, asemănător cu incidența de 1-2,7% a fracturilor de șold la persoanele cu vârsta peste 65 de ani. „Credem că utilizarea acestei noi baze de date ar putea economisi resurse substanțiale pentru cei care doresc să facă studii pre-clinice de intervenții. Dacă cineva dorește să testeze un compus împotriva unui anumit fenotip de îmbătrânire, această bază de date ar putea furniza informații despre câți șoareci sunt necesari pentru experimente și cât ar dura probabil să se vadă rezultatele.”, a adăugat profesorul.

sursa: Science Daily