Perfuzia subcutanată (hipodermocliza)

Perfuzia subcutanată sau hipodermocliza a fost descrisă pentru prima dată în anul 1865, fiind folosită, la acel moment, pentru combaterea deshidratării la pacienții cu holeră. În timp, ea a fost utilizată ca metodă de hidratare a sugarilor, copiilor și adulților, dar mai ales a vârstnicilor.

În țara noastră această tehnică este rar întâlnită în practica medicală, iar acest lucru privează pacienții de o modalitate de tratament care le-ar oferi mai multă autonomie și confort, implicit, mai puțină durere.

Hipodermocliza este o tehnică prin care substanțele medicamentoase sub formă lichidă sunt introduse prin intermediul unor ace de dimensiuni mici, în zonele bogate în țesut celular subcutanat de pe coapse, abdomen, spate sau brațe, pentru absorbția în circulație prin difuzie, echilibru între presiunea hidrostatică/osmotică și drenaj limfatic.

 

Scopul - terapeutic  

• hidratarea și nutriția parenterală a pacientului
• administrarea de medicamente: opioide ( Fentanil, Morfină), antiemetice (Metoclopramid, Osetron) corticosteroizi (Dexametazonă), anxiolitice  (Midazolam) prin perfuzia subcutanată continuă

 

Indicațiile perfuziei subcutanate

• la pacienții cu deshidratare ușoară până la moderată
• la pacienții cu malnutriție ușoară până la moderată când aportul oral/enteral este insuficient
• în caz de grețuri, vărsături, disfagie
• în caz de complianță scăzuta la administrarea medicației per os
• în caz de nivel redus al stării de conștiență
• când abordul intravenos este imposibil, nu este tolerat sau indicat la un pacient
• la pacienții care dezvoltă o infecție din cauza cateterului venos periferic/central
• la pacienții vârstnici îngrijiți în azile sau secții de paliație o perioadă îndelungată de timp
• la pacienții în stadiu terminal

Locuri de elecție pentru hipodermocliză

• zona peretelelui abdominal, cu excepția a trei cm periombilical, la pacienții cașectici
• fața externă a coapselor
• regiunea pectorală la bărbați
• partea superioară a brațelor
• regiunea interscapulară.

Contraindicațiile perfuziei subcutanate

Absolute:

• la pacienții cu edeme sau inflamație la locul de injectare ales,
• la pacienții în stare de șoc și hipoperfuzie,
• la pacienții care refuză consimțământul pentru procedură.

Relative:

• la pacienții cu coagulopatie, trombocitopenie,
• la pacienții sub tratament anticoagulant
• Nu se pot administra medicamente uleioase sau iritante.

Materiale și instrumente necesare

• Mănuși de examinare
• Seringi sterile
• Fluturaș subcutanat (21-25G)
• Plasture transparent pentru fluturaș
• Soluțiile perfuzabile și medicamentele recomandate
• Pentru perfuzia subcutanată continuă – pompă automată
• Materiale pentru dezinfecția tegumentelor
• Soluții antiseptice: Betadină, Clorhexidină sau alcool sanitar
• Medicație de urgență: analgezice, anestezice locale, sedative

Pregătirea pacientului

Pregătirea psihică:
Se informează pacientul cu privire la efectuarea procedurii, necesitate, importanță, durată.
Se obține consimțământul informat al pacientului.
Pregătirea fizică:
Pacientul este așezat în decubit dorsal, decubit lateral sau poziție semișezândă în funcție de regiunea de perfuzat, cu tegumentul expus.

Pregătirea asistentului medical pentru efectuarea perfuziei subcutanate

• Se spală pe mâini și se dezinfectează
• Îmbracă mănușile de examinare

Tehnica - cum realizăm o perfuzie subcutanată

Se alege locul perfuziei subcutanate. Locurile de elecție se vor rota pentru a minimaliza afectarea țesuturilor. Se efectuează dezinfecția tegumentului prin badijonare cu Betadină/Clorhexidină sau alcool sanitar.
Se atașează seringa la tubulatura fluturașului și se golește de aer prin introducerea unei cantități mici din lichidul de perfuzat. Cu policele și indexul mâini nedominante se prinde ferm tegumentul, pentru a forma un pliu cutanat ca pentru injecția subcutanată.

Se introduce vârful acului fluturașului la baza pliului, sub un unghi de 45 ° imediat sub epiderm, în țesutul adipos.

Tubulatura fluturașului se fixează la nivelul tegumentului sub forma unei bucle cu un plasture transparent pentru catetere.

Se detașează seringa de la tubulatura fluturașului care se închide cu un căpăcel.

Pentru administrarea perfuziilor, se scoate căpăcelul tubului, fără a-i atinge părțile interioare și se adaptează tubulatura perfuzorului.

Se reglează ritmul de curgere a perfuziei la 1ml/minut.
Soluția medicamentoasă poate fi administrată printr-o perfuzie gravitațională sau cu ajutorul unei pompe automate.

 

Se pot administra până la 1500 ml de soluție medicamentoasă în 24 ore prin perfuzie continuă sau până la 3000 ml/24 ore cu două zone perfuzate. În caz de necesitate, se poate mări cantitatea de lichid perfuzat prin montarea mai multor catetere și perfuzarea concomitentă. După începerea perfuziei, regiunea perfuzată va fi inspectată din 30 în 30 minute.

Avantaje perfuziei subcutanate

• Tehnica de execuție simplă, accesibila, economică
• Alternativă de hidratare a pacienților cu abord vascular dificil
• Timpul de montare a cateterului subcutanat este mai mic decât în cazul montării cateterului venos
• Creșterea mobilității și a confortului pacientului, în consecință scăderea riscului de escare și  tromboză venoasă profundă
• Tehnică mai puțin dureroasă
• Mai puține complicații sistemice decât la perfuzia intravenoasă
• Hidratarea pacienților în stadiu terminal care refuză să se hidrateze per os
• Cateterul poate fi menținut până la 5-7 zile fără risc de infecție
• Combaterea eficientă a simptomatologiei supărătoare
• Se poate efectua la domiciliul pacientului, crescând astfel starea de confort a pacientului

Accidente posibile

• Edem local – cel mai frecvent efect advers, se recomandă masarea regiunii   
• Durerea locală – apare rar și este rezultatul perfuzării într-un ritm prea rapid
• Echimoza – apare destul de rar, iar dacă la introducerea acului în țesutul subcutanat se exteriorizează sânge, perfuzia nu se efectuază în acel loc
• Infecții – abces, celulită – se recomandă respectarea măsurilor de asepsie și antisepsie
• Hiperhidratare – insuficiență cardiacă, edem pulmonar – sunt complicații rare și se previn prin calcularea exactă a necesarului de lichide de perfuzat

Îngrijirea pacientului după hipodermocliză

• Se detașează perfuzorul de la tubul fluturașului
• Se supraveghează pacientul
• Notarea tehnicii în foaia de observaţie
• Se notează perfuzia subcutanată în foaia de observație sau dosarul de îngrijire al pacientului, precum și eventualele accidente

Reorganizarea locului de muncă

• Se strâng materialele și instrumentele folosite
• Se colectează deșeurile medicale rezultate în recipientele corespunzătoare