Cât de greu este să prindem o linie venoasă la copil?

Pacientul pediatric este o adevărată provocare pentru asistentul medical din mai multe puncte de vedere. Constituția mică, fragilă, lipsă maturității, imposibilitatea de a-și controla emoțiile fac din copil un pacient în îngrijirea căruia trebuie investite cele mai bune capacități de comunicare, colaborare și nu în ultimul rând toată priceperea profesională.

Nu de puține ori, abordul venos la copil se dovedește a fi destul de dificil, atât din punct de vedere anatomic, cât și din cauza colaborării dificile cu personalul medical generată de  frică și împrejurările necunoscute în care se află micul pacient.

Cum o intervenție autonomă deosebit de importantă a asistentului medical este comunicarea cu pacientul și aparținătorii acestuia, tocmai acest lucru va fi cheia rezolvării situației de criză în care ne putem afla, atunci când trebuie recoltat sânge pentru examene de laborator sau montat un cateter venos periferic (CVP) la copil.

Asistentul medical trebuie să se  dea dovadă de mult calm, răbdare, flexibilitate, inventivitate și nu în ultimul rând, perseverență în îngrijirea copilului bolnav. Starea de boală, scoaterea din mediul familial, multitudinea de persoane necunoscute ce înconjoară copilul îi generează acestuia un disconfort major, o stare de nesiguranță ce se poate manifesta prin plâns, neacceptarea consultului, a manevrelor medicale, a explorărilor și în consecință refuzul colaborării în vederea recoltării.

Un rol deosebit de important îi revine aparținătorului care va fi intermediarul dintre micul pacient și cadrele medicale. Acesta va fi foarte bine informat despre tehnicile ce vor urma, necesitatea efectuării lor și modalitatea prin care poate ajuta. Când toată lumea este pregătită, începe adevărata provocare. Copilul va fi așezat cât mai confortabil, de obicei în brațele aparținătorului, se aduc toate materialele necesare aproape, se cheamă colegi care pot ajuta, se încearcă minimalizarea timpul de efectuare a tehnicii, pentru a nu stresa copilul și pentru a nu-l obosi, dacă acesta plânge deja.

Folosirea unor monitoare pe care rulează desene animate, oferirea de jucării, interpretarea unui cântecel sau folosirea numărătorii (hai să numărăm împreună până de l-10) sunt doar câteva idei de distragere a atenției copilului, timp în care asistentul medical reperează zona pe care se află vena ce urmează a fi puncționată. Prinderea garoului poate fi transformată într-un moment amuzant, se pot folosi două garouri, unul pentru copil și unul pentru părintele copilului.

Dacă vena este vizibilă, se respectă pașii efectuării puncției venoase, dezinfecția tegumentului, fixarea venei cu mâna nedominantă, puncționarea venei cu o mișcare sigură și fermă. În funcție de scopul puncției venoase, se recoltează sânge sau se montează cateterul venos periferic cu blândețe.

În situația nefericită când venele nu sunt vizibile, nu se simt la palpare, putem folosi metode auxiliare de evidențiere a venelor, cum ar fi: plasarea de comprese umede calde pe locul vizat pentru puncționare, tapotarea ușoară a venelor sau utilizarea dispozitivelor de vizualizare a traiectului venelor.

Cu răbdare și perseverență vom câștiga încrederea micilor noștri pacienți, îi vom ajuta să se vindece fără a fi traumatizați de procedurile medicale.