Perfuzia intraosoasă

Accesul intraosos reprezintă introducerea unui ac cu trocar în zona medulară a unui os superficial. Perfuzia intraosoasă este o cale eficientă pentru administrarea medicamentelor și lichidelor, similară căii intravenoase. Poate fi efectuată la pacienții din toate grupele de vârstă, cu rezultate și o marjă de siguranță acceptabile. La pacienții cu politraumatisme, hipotensiune severă, efectuarea perfuziei intraosoase poate dubla șansa de reușită a abordului intravenos.

Indicațiile perfuziei intraosoase

Perfuzia intraosoasă este o tehnică invazivă, recomandată în special pentru accesul de urgentă în sistemul circulator în situațiile de stop cardiac, șoc decompensat, șoc hemoragic, hemoragie gastrointestinală severă, dar și în cazurile în care abordul vascular este dificil de realizat în maxim 2-5 minute.

Prin excepție, la nou-născut, accesul la vena ombilicală continuă să fie calea preferată pentru aceste situații de urgență.

Locuri de elecție

• Tibia proximală: Suprafața anteromedială, la 2-3 cm sub tuberozitatea tibială
• Tibia distală: proximal de maleola medială
• Femurul distal: Linia mediană, 2-3 cm deasupra condilului extern
• Creasta iliacă superioară
• Humerusul proximal
• Sternul

Contraindicațiile perfuziei intraosoase

Accesul intraosos este contraindicat la pacienți cu:

• Fractură ipsilaterală proximală
• Leziuni vasculare ipsilaterale
• Osteogeneza imperfectă – boala osului fragil
• Chirurgie ortopedică recentă
• Osteoporoză, osteomielită, osteopenie
• Celulită/arsuri/infecții ale pielii din jurul locului de inserare a cateterului

Materiale și instrumente necesare

• Paduri alcoolizate
• Ac de 18G cu trohar (cel puțin 1,5 cm lungime)
• Seringă de 5 ml
• Seringă de 20 ml
• Robinet cu 3 căi
• Soluții antiseptice - Betadină
• Soluții perfuzabile
• Medicație de urgență: analgezice, anestezice locale, sedative

Tehnica perfuziei intraosoase

Se alege locul abordului osos. Poate fi necesară anestezia locală dacă pacientul este conștient. Se efectuează dezinfecția tegumentului prin badijonare cu Betadină.
Acul este introdus prin piele sub un unghi de 90°, în cortexul dur și apoi cu o mișcare de înșurubare înaintează în os. Pe măsură ce acul intră în cavitatea medulară se resimte o cedare a rezistenței osoase.
Trocarul se extrage și se confirmă poziția acului prin aspirarea măduvei osoase cu ajutorul unei seringi de 5 ml. Există situații în care măduva osoasănu poate fi aspirată, astfel, o seringă umplută cu ser fiziologic este atașată la cateter și se infuzează ușor soluția în timp ce se palpează membrul pentru a observa eventuala extravazare lichidiană.
Acul este fixat de tegument și se începe perfuzia. De obicei, aceasta trebuie administrată manual sub formă de bolusuri cu seringa de 20 ml sau prin perfuzare lentă.

Îngrijiri ulterioare

Perfuzia intraosoasă trebuie utilizată în mod limitativ la resuscitarea de urgență a copilului și întreruptă pe măsură ce s-a obținut accesul venos.

Complicații posibile

• Rata de succes este de aproximativ 80% din situații
• Lipsa pătrunderii în măduva osoasă – puncția albă, cu extravazare sau perfuzare subperiostală
• Osteomielită  și celulită în mai puțin de 1% din cazuri, dacă perfuzia este utilizată pe termen scurt
• Fisurarea/fracturarea osului
• Infecții locale
• Necroză cutanată
• Durere
• Sindrom de compartiment
• Microembolie grăsoasă și osoasă