Palpitații - când ar trebui să-ți faci griji?

Palpitațiile sunt descrise în literatura de specialitate ca fiind reprezentate de perceperea bătăilor cardiace de către bolnav. În numeroase cazuri, palpitațiile sunt descrise de bolnavi sub termenul popular de „bătaie de aripă în piept”. [1], [2]

Cauze şi factori de risc

Palpitațiile pot apărea în context fiziologic, având caracter benign, trecător sau pot fi expresia clinică a unor afecțiuni cardiace cu potențial fatal.

Palpitațiile cu caracter benign, trecător, pot apărea frecvent în rândul persoanelor cu stări de anxietate, boli febrile sau după efectuarea efortului fizic intens.

Cele mai frecvente cazuri de palpitații cu caracter patologic sunt determinate de tulburările de ritm, tulburările de conducere sau alte afecțiuni cardiace.

Factorii de risc care pot determina apariția palpitațiilor sunt reprezentați de:

• Efortul fizic intens
• Stările de anxietate
• Bolile febrile
• Stresul
• Tulburările de ritm (contracții premature atriale sau ventriculare, tahicardie paroxistică supraventriculară, tahicardie ventriculară, flutter atrial, fibrilație atrială)
• Afecțiunile cardiace (ischemie miocardică, valvulopatii)
• Tulburările de conducere
• Tireotoxicoza
• Feocromocitomul
• Anemia
• Hipoxia
• Tulburările electrolitice (hipocalcemie, hipootasemie, etc.)
• Administrarea anumitor medicamente (precum efedrină, epinefrină, teofilină)
• Alcoolul
• Cofeina. [3], [4], [5]

Semne şi simptome

Contracțiile premature atriale şi ventriculare pot fi descrise de către bolnav drept pauze percepute ocazional.

În caz de apariție a fibrilației atriale, poate fi identificată apariția sincopelor, dispneei, palpitațiilor, amețelilor, oboselii şi a durerilor precordiale. La examinarea clinică, pulsul periferic este neregulat şi asimetric din punct de vedere al intensității.

În cazul tahicardiei supraventriculare, bolnavii pot prezenta palpitații însoțite de tahicardie, dureri precordiale, stare de anxietate, lipotimie, sincopă, care apar şi dispar spontan şi prezintă o durată variabilă, de la câteva zeci de secunde la ore.

Bolnavii diagnosticați cu flutter atrial pot acuza palpitații, dureri precordiale, dispnee şi lipotimie. La examinarea clinică, pulsul venos jugular este accentuat.

Bolnavii cu tahicardie ventriculară pot prezenta palpitații, dispnee, durere precordială, astenie, episoade sincopale.

Bolnavii cu ischemie miocardică pot acuza durere precordială sau senzația de jenă pretrosternală sau constricție toracică, cu iradiere la nivelul gâtului, în umeri, în mandibulă sau pe brațul stâng, care cedează la repaus sau după administrarea de nitroglicerină şi poate fi însoțită de dispnee, palpitații, eructații, slăbiciune musculară, lipotimie.

Tireotoxicoza presupune creşterea nivelului de hormoni tiroidieni la nivelul țesuturilor şi se caracterizează din punct de vedere clinic prin tahicardie, palpitații, oboseală, nervozitate, tremor, scădere ponderală, intoleranță la căldură, transpirații excesive, tranzit intestinal accelerat.

Bolnavii cu anemie pot prezenta paloare tegumantară (icter în cazul anemiei hemolitice), tahicardie, palpitații, oboseală, dispnee de efort, dureri precordiale, cefalee, glosită, coilonichie, apariția ulcerațiilor sau a fisurilor la colțurile gurii, afectare psihomotorie, sclere de culoare albastră.

Alte manifestări clinice care pot apărea în asocierea palpitațiilor sunt reprezentate de:

• oboseală,
• dispnee,
• slăbiciune musculară,
• amețeli, sincopă,
• durere precordială.

Aceste simptome pot indica prezența unor afecțiuni coronariene sau a unei alte afecțiuni cardiace severe. Astenia, slăbiciunile musculare şi oboseala pot fi determinate de anemie sau pot fi specifice insuficienței cardiace.

La examinarea clinică a bolnavului care acuză palpitații, medicul poate decela prezența unor tulburări de ritm (prin palparea pulsului la nivel arterial şi auscultația cordului), prezența semnelor specifice insuficienței cardiace (edeme la nivelul membrelor inferioare, hepatomegalie, turgescență jugulară) sau a altor afecțiuni (mărirea de volum a tiroidei, sensibilitatea tiroidiană şi exoftalmia pot indica apariția tireotixocozei; tahicardia asociată hipertensiunii arteriale severe pot sugera prezența feocromocitomului).

Apariția palpitațiilor însoțite de durere precordială, tulburări tahicardie sau bradicardie, tulburări severe de ritm însoțite de scăderea fluxului sangvin la nivel coronarian, poate indica prezența unei afecțiuni coronariene severe şi necesită prezentarea de urgență pentru consult la un medic de specialitate. [1], [2], [3], [4], [5]

Investigații

Pentru investigarea pacientului şi diagnosticarea tulburărilor de ritm, tulburărilor de conducere sau a altor afecțiuni cardiace care pot determina apariția papitațiilor, este necesară efectuarea unei electrocardiograme în momentul apariției palpitațiilor şi a unei ecocardiografii. Totodată, monitorizarea Holter ECG pe 24 de ore poate fi utilă în cazul în care electrocardiograma normală nu a putut fi efectuată în momentul apariției palpitațiilor, iar ulterior nu a putut fi identificată nici o modificare patologică.

În cazul formelor severe se recomandă efectuarea pulsoximetriei, pentru determinarea saturației în oxigen a sângelui.

Ionograma poate indica prezența tulburărilor electrolitice

Hemograma permite identificarea unei anemii. [3], [4], [5]

Tratament

În cazul palpitațiilor care apar pe fondul efortului fizic intens, a stresului psihic, a febrei sau a stărilor de anxietate, se poate interveni prin limitarea efortului fizic, combaterea stărilor de stres (preparatele pe bază de magneziu - Magnerot, MagneB6 pot fi benefice), combaterea febrei prin administrarea de antiinflamatoare şi anxiolitice pentru ameliorarea stărilor de anxietate.

De asemenea, în cazul palpitațiilor care apar pe fondul administrării unor medicamente, este necesară întreruperea administrării acelor medicamente, iar în cazul unor afecțiuni severe asociate, înlocuirea lor cu alte medicamente care nu determină apariția palpitațiilor.

Tratamentul simptomatic pentru combaterea sau ameliorarea palpitațiilor se poate realiza prin administrarea preparatelor pe bază de magneziu (Aspacardin, etc.).

În cazul palpitațiilor apărute în cadrul tulburărilor de ritm, tulburărilor de conducere sau a altor afecțiuni cardiace, precum şi în cazul palpitațiilor apărute în cadrul anemiei sau a tireotoxicozei, este necesară administrarea tratamentului curativ specific afecțiunii cauzatoare a palpitațiilor.

Tratamentul administrat în cazul fibrilației atriale presupune restabilirea unui ritm cardiac regulat prin conversie electrică (şoc electric) sau medicamentoasă (prin administrarea de Amiodaronă, Propafenonă, Flecainidă, Digoxin, Diltiazem, Verapamil, beta-blocante).

Tratamentul tahicardiei supraventriculare presupune combaterea crizei tahicardice şi prevenirea reapariției acesteia. Tratamentul poate fi medicamentos (prin administrarea de Adenozină, Digoxin, Diltiazem, Verapamil, Esmolol) sau electric (aplicarea şocului electric extern). Masajul de sinus carotidian poate fi, de asemenea, util. Tratamentul curativ, care împiedică reapariția episoadelor de tahicardie supraventriculară se poate realiza prin ablație cu radiofrecvență.

Tratamentul administrat în cazul flutterului atrial are trei obiective principale:

• restabilirea ritmului regulat al cordului,
• întreruperea tahicardiei şi
• prevenirea reapariției tahiaritmiilor.

Restabilirea ritmului cardiac regulat se poate realiza medicamentos (prin administrarea de antiaritmice-Propafenonă, Flecainidă, Chinidină, Procainamidă), electric (prin aplicarea şocului electric extern) sau chirurgicală (montarea unui pacemaker). Tratamentul curativ administrat pentru prevenirea reapariției tahiaritmiei constă în efectuarea ablației cu radiofrecvență.

Tratamentul tahicardiilor ventriculare se poate realiza pe cale medicamentoasă (administrarea de antiaritmice), chirurgicală (excizie chirurgicală) sau crioablație.

Tratamentul episoadelor de ischemie miocardică presupune administrarea de nitroglicerină sublingual, beta-blocante (Metoprolol, Bisoprolol etc. ), calciu-blocante (Verapamil, Diltiazem, etc.  Sau alte medicamente antianginoase (Nicorandil, Trimetazidină, Ivabradină, Ranolazină).

Tratamentul tireotoxicozei poate fi medicamentos (prin administraea antitiroidienelor de sinteză-Metimazol, Propiltiouracil; a iodului, a litiului, a Dexametazonei sau a Colestiraminei), chirurgical (tiridectomie) sau radioiodoterapie.

Tratamentul anemiilor constă în administrarea de fier, vitamina B12 sau acid folic, în funcție de tipul anemiei şi factorul cauzator. [1], [2], [3], [4], [5]