Recuperarea în urma infarctului miocardic

Infarctul miocardic apare atunci când circulația sângelui către inimă este diminuată sau chiar oprită, motiv pentru care cordul nu primește suficient sânge. Leziunile mușchiului cardiac apar imediat, iar cu cât trece mai mult timp până la refacerea circulației sanngvine, cu atât acestea sunt mai grave (1, 6).

Cea mai frecventă cauză a infarctului miocardic este prezența bolilor coronariene, cele mai multe dintre ele fiind provocate de ateroscoleroză - condiție care presupune formarea plăcilor de aterom. Aceste plăci se depun pe pereții arterelor, iar formarea lor are loc de-a lungul mai multor ani. În urma depunerii acestor plăci, pereții arterelor sunt îngustați, iar debitul sangvin micșorat (7).

Unele dintre aceste plăci de aterom se pot rupe, sângele care circulă prin arteră fiind astfel expus la lipide trombogene, ceea ce conduce la activarea trombocitelor și a factorilor de coagulare. Astfel, are loc formarea unui cheag de sânge (tromb) în interiorul arterei, aceasta fiind, în cele din urmă, obturată (9).

Factori de risc pentru infarctu miocardic

Factori de risc care nu pot fi controlați:

• vârstă, gen, istoric familial;
  

Factori de risc care pot fi controlați:

• fumatul;
• consumul de alcool;
• lipsa activității fizice;
• obezitatea;
• hipertensiuna arterială;
• hipercolesterolemia;
• diabetul zaharat;
• o dietă nesănatoasă;

Riscurile emergente:

• modificări ale nivelului proteinei C reactive, fibrinogenului, lipoproteinelor, calcifierea arterelor coronare (2, 7, 9).

Principalele simptome ale infarctului miocardic

• dureri și disconfort în zona pieptului;
• oboseală neobișnuită, fără un motiv evident, care poate dura câteva zile;
• durere și disconfort la nivelul maxilarului, gâtului sau spatelui;
• dureri și disconfort la nivelul membrelor superioare;
• dificultăți în respirație, amețeli (1, 7).

Recuperarea în urma infarctului miocardic

Recuperarea cardiovasculară are rolul de a ajuta pacientul să revină pe cât de mult posibil la viața pe care o avea înainte de producerea unui infarct miocardic. Ea îi va oferi, de asemenea, suportul pentru a-și înțelege condiția, a face schimbările necesare pentru a avea un stil de viață sănătos și pentru a reduce riscul de apariție a altor boli cardiovasculare (3).

Aceasta poate dura timp de câteva luni, însă depinde de severitatea infarctului care a avut loc, precum și de cât de repede s-a intervenit pentru tratarea acestuia. E foarte important ca perioada de recuperare să fie respectată, iar procesele să nu fie grăbite (5, 6).

În timpul perioadei de recuperare în urma unui infarct miocardic, pacientul este susținut și supravegheat de o echipă de specialiști medicali care poate cuprinde: cardiologi, fizioterapeuți, kinetoterapeuți, nutriționiști, asistenți medicali (5).

Procesul de recuperare se realizează, de obicei, în mai multe etape, începând în perioada spitalizării, unde pacientul este atent monitorizat. Principalele obiective ale recuperării sunt reprezentate de refacerea treptată a condiției fizice, astfel încât pacientul să poată reveni gradual la activitățile pe care le desfășura înainte de a superi infarctul miocardic; și reducerea riscului de apariție a altui infarct (5).

Persoanele care au suferit un infarct miocardic prezintă un risc mai ridicat de apariție a accidentului vascular cerebral, bolilor renale, bolilor arteriale periferice, din cauza faptului că mușchiul cardiac este slăbit, fiind astfel îngreunat procesul de pompare a sângelui către corp, motiv pentru care procesul de recuperare este vital și trebuie respectat și realizat în mod corect (1).

Metode de recuperare în urma infarctului miocardic

Includ schimbări importante ale stilului de viață, precum și administrarea de medicamente prescrise de medicii specialiști (4). Printre aceste schimbări se numără:

• renunțarea la fumat - este un pas crucial pentru prevenirea apariției unui alt infarct, precum și pentru îmbunătățirea calității vieții;
• desfășurarea de activități fizice în mod regulat;
• adoptarea unei diete sanatoase și echilibrate (4).

Activitatea fizică

În urma externării din spital, este recomandată, pentru început, odihna și desfășurarea de activități fizice ușoare, precum urcatul și coborâtul scărilor de câteva ori pe zi, dar și plimbările scurte. Treptat, frecvența și intensitatea activităților vor crește, în funcție de vârsta pacientului, dar și de severitatea infarctului suferit. Sunt recomandate exercițiile aerobice, precum joggingul, înotul, mersul pe bicicletă, care ajută la îmbunătățirea circulației și la scăderea tensiunii arteriale (5).

Dieta

Respectarea unui plan nutrițional adecvat este foarte important pentru a preveni apariția complicațiilor în urma suferirii unui infarct miocardic (8).

În acest scop este recomandat:

• consumul de fructe și legume proaspete;
• evitarea mâncărurilor bogate în grăsimi, care determină în mod direct apariția aterosclerozei;
• reducerea consumului de sodiu, lucru care ajută la scăderea tensiunii arteriale și implicit, la scăderea riscului de apariție a altor boli cardiovasculare;
• scăderea numărului de calorii consumate și păstrarea unei greutăți echilibrate (6, 8).

Medicamente

Există patru tipuri de medicamente recomandate pentru a scădea riscul de apariție a infarctului miocardic:

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ACTE)

• sunt folosiți pentru a scădea tensiunea arterială, datorită rolului lor de blocare a activității unor hormoni implicați în reglarea acesteia;
• printre efectele secundare ale acestor inhibitori se numără: oboseală, amețeală, dureri de cap, tuse uscată; care, însă, trec după câteva zile;
• de obicei, se administrează imediat după ce a avut loc infarctul miocardic (5).

Antitromboticele

• previn formarea cheagurilor de sânge;
• efectele secundare apărute în urma administrării antitromboticelor includ: durere în zona abdominală, indigestie, vânătăi, sângerări, arsuri la stomac;
• se administrează pe o perioadă cuprinsă între 4 săptămâni și 12 luni, în funcție de gravitatea infarctului suferit, dar și de celelalte medicamente administrate (5).

Betablocante

• sunt medicamente care protejază cordul în urma unui infarct miocardic datorită rolului lor de a relaxa muschiul cardiac, astfel încât tensiunea arterială scade;
• pintre cele mai întâlnite efecte secundare ale betablocantelor se numără: oboseală, mâini și picioare reci, diaree (5).

Statinele

• ajută la reducerea colesterolului în sânge, contribuind la prevenirea lezării arterelor coronare și a apariției altui infarct miocardic;
• blochează enzima HMG-CoA reductază, care se găsește în ficat și are rol în sinteza de colesterol;
• efectele secundare care pot apărea în urma administrării statinelor cuprind: constipația, diareea, dureri de cap, dureri în zona abdominală (5).

Este important de reținut faptul că orice schimbare a stilului de viață și orice medicament administrat trebuie să se realizeze sub atenta supraveghere a unei echipe medicale, astfel încât condiția medicală a pacientului să nu fie înrăutățită, iar procesul de recuperare să se realizeze corespunzător.

Viața după un infarct miocardic

Mulți oameni care au supraviețuit unui infarct miocardic duc o viață normală, activă, dacă primesc la timp un tratament adecvat. Aceștia se întorc la activitățile lor de zi cu zi în câteva săptămâni, dacă nu prezintă dureri în piept sau alte complicații (7).

Deși odihna este foarte importantă pentru un pacient care a suferit un infarct miocardic, este la fel de important ca aceștia să reia treptat activitățile pe care le desfășurau înainte (4).

În ceea ce privește întoarcerea la locul de muncă, cei mai mulți oameni care au supraviețuit unui infarct miocardic o pot face. Perioada de timp după care aceștia se pot întoarce depinde foarte mult de severitatea infarctului, precum și de tipul de activitate pe care o desfășoară. În cazul persoanelor care susțin activități care nu presupun activitate fizică intensă, precum munca de birou, acestea pot reveni la serviciu după două săptămâni, dacă starea de sănătate le permite. Însă cei care au un loc de muncă solicitant din punct de vedere fizic se pot întoarce abia după câteva luni, în funcție de recomandarea medicului specialist (4, 5).

Persoanele care suferă un infarct miocardic trec prin diferite stări emoționale. Stresul emoțional cauzat de evenimentul major prin care trec poate determina apariția anxietății și a depresiei. Acestea sunt cauzate de teama de a suferi un nou infarct, însă vor trece cu timpul. Dar, deși aceste stări emoționale sunt normale, dacă afectează activitățile obișnuite precum somnul, mâncatul sau se agravează determinând apariția gândurilor de sinucidere, este neapărată nevoie să se consulte un specialist (4, 5).

Pacienții care au supraviețui unui infarct miocardic își pot relua activitatea sexuală de obicei după 4-6 săptămâni, în funcție de starea de sănătate. Aceasta nu va crește riscul de apariție a altui infarct sau a complicațiilor. Însă trebuie reținut faptul că activitatea sexuală presupune atât implicații fizice, cât și emoționale, motiv pentru care este important să se discute deschis între cei doi parteneri și să se asigure faptul că pacientul este pregătit fizic și psihic (8). În cazul unora dintre bărbații care au suferit un infarct este posibil să apară disfuncția erectilă, cauzată în special de axietate și stresul emoțional prin care aceștia au trecut. În cazuri rare, disfuncțiile erectile pot fi efecte secundare ale beta blocantelor (5).

Concluzii

Un infarct miocardic este un eveniment major în viața unei persoane și a familiei acesteia. Riscul de a suferi un al doilea infarct poate fi ridicat. Din acest motiv, recuperarea este un proces vital și este foarte important să se realizeze în mod corespunzător, sub atenta supraveghere a unei echipe medicale. În acest fel, pacientul va putea să își desfășoare viața în mod normal, reluând activitățile pe care le realiza înainte.